1,749 matches
-
urmat pentru noi în așezarea corectă și autentică a Bisericii în relația cu societatea actuală atât de supusă presiunilor secularizării și relativizării oricăror valori morale. Și aici, la loc de frunte este așezată și numărată Mănăstirea Putna, de pildă - fiind Necropola sa Voievodală și „Ierusalimul neamului nostru românesc”. Această biserică voievodală și princiară este nu numai spațiu fizic, concret a slujirii lui Dumnezeu în post, rugăciune, smerenie și ascultare, ci și izvor de viață creștină, loc de pelerinaj pentru oamenii care
DREPTMĂRITORUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT AL ÎNTREGII MOLDOVE ŞI FOLOSUL, PARTICIPAREA SAU IMPACTUL CREŞTINILOR ORTODOCŞI ROMÂNI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1278 din [Corola-blog/BlogPost/347411_a_348740]
-
două scopuri mult mai înalte, prin care Brâncoveanu trebuia să-și asigure o perpetuă amintire peste veacuri: întemeierea unei dinastii, a unei caste conducătoare a țării, precum și ctitorirea de biserici și mănăstiri, dintre care una să-i fie ca o necropolă pentru această dinastie. Îndeplinirea primului scop avea să fie o firească urmare a căsătoriei lui Brâncoveanu, în anul 1674, cu fiica postelnicului Neagu, nepoată a bătrânului și blândului boier muntean, Antonie Vodă, din Popești, domn al Țării Românești între 3
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
Ellwood City, SUA, și va rămâne, pentru totdeauna, în spațiul mănăstirii pe care a fondat-o. Regina Maria a Iugoslaviei a fost și rămâne membru al Familiei Regale a Serbiei și Iugoslaviei și își găsește astăzi locul de veci la necropola regală de la Oplenac, aproape de Belgrad. Principele Nicolae a cerut în testament să fie îngropat alături de prima sa soție, Ioana, la Lausanne. Așadar, doar Principesa Elisabeta ar fi putut lua drumul întoarcerii alături de fratele, părinții și unchii ei. Din păcate, în
60 DE ANI DE LA MOARTEA PRINCIPESEI ELISABETA A ROMÂNIEI, REGINĂ A ELENILOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372703_a_374032]
-
în funcție de limba utilizată.În arabă, Kahena desemnează o ghicitoare, preoteasă, vrăjitoare. În grecește, cuvântul ar putea deriva din Karina ceea ce înseamnă puritate.În evrită/ebraică, cuvântul este apropiat de Cohen care înseamnă preot.Prezența numelui Cohanim în două din șase necropole străvechi din nordul Africii, la Biskra și Bône, ar putea justifica numele prin existența unor urmași ai reginei. În regiunea munților Aures, berberii șaui o numes Yemma al Kahina , respectiv, “Mama Kahina”, dedicându-i multe cântece în limba lor sau
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
și modestă. La Alba lulia, ca și la Brăteiu, descoperirea arheologică alimentează demonstrația stării socio-economice a Daciei postaureliene: inventarele mormintelor descoperite la Brăteiu conduc la concluzia supraviețuirii unei populații numeroase și a unei societăți diferențiate, găsindu-se în zidul acestei necropole cuptoare de pîine. Aceste concluzii reiau informațiile oferite de lucrarea Histoire de la Roumanie, publicată în Franța, în 1970, la Editura Horvath, unde Hadrian Daicoviciu semnează paginile privitoare la Antichitate. Urmărirea descoperirilor arheologice este confirmată de cercetările Ligiei Bîrzu, publicate în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
întregime asemănător sistemului valah. Amintirea întemeietorilor Dragoș și Bogdan este păstrată de cronicarii oficiali, la fel ca și reprezentarea filiației. Din acest motiv, domnitorul Ștefan cel Mare, care urcă pe tronul Moldovei în 1457, hotărăște să-și reînhumeze înaintașii în necropola Sfîntul Nicolae de la Rădăuți. Tot din acest motiv, fiul său natural, Petru Rareș, care îi succede din 1527, comandă călugărului Macarie o cronică oficială care acoperă perioada de după moartea lui Ștefan cel Mare. Această cronică va fi continuată de doi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
atribuie rolul unui domn aflat în slujba ortodoxiei, fiind susținut de Patriarhul Teoctist, și el un adevărat erou al ortodoxiei. Cînd acesta moare, în 1477, este înhumat la mănăstirea Putna, în biserica ce tocmai fusese construită pentru a servi de necropolă princiară. Ștefan cel Mare este și primul domnitor uns de mitropolitul Kievului. Dinastia Movilă, care continuă în Moldova, în ultimii ani ai secolului al XVI-lea, dinastia stinsă a lui Bogdan, inaugurează o nouă diplomație, rămînînd fidelă Poloniei. Această alianță
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
s-au aflat în așezări și tipare de topit. S-au descoperit numeroase unelte de fier: cuțite, brăzdare de plug. Pe lângă fier, erau prelucrate arama și bronzul. S-au aflat și ateliere de prelucrare a sticlei, unele de proveniență romană. Necropolele din preajma așezărilor descoperite erau de dimensiuni mari (500 de morminte), la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și Târgșor. În necropolele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov (275-375) erau practicate atât incinerația cât și inhumația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
S-au aflat și ateliere de prelucrare a sticlei, unele de proveniență romană. Necropolele din preajma așezărilor descoperite erau de dimensiuni mari (500 de morminte), la Bârlad-Valea Seacă și Mihălășeni, și altele de 300 de morminte, la Dăncești și Târgșor. În necropolele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov (275-375) erau practicate atât incinerația cât și inhumația. La început, incinerația era răspândită, iar inhumația era modestă, dar spre sfârșitul acestei civilizații, inhumația era tot mai răspândită, dovadă a progresului noii religii creștine. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în piese vestimentare, obiecte de podoabă coliere, mércale, inele obiecte comune, foarte rar arme. Civilizația Sântana de Mureș-Cerneahov este surprinzător de unitară, deși se întindea pe un teritoriu întins, de la Mureș până la Nipru: aceleași așezări și locuințe, ateliere meșteșugărești, ceramică, necropole și morminte. Aceasta presupune existența unor condiții economice și politice foarte asemănătoare care au favorizat închegarea unui complex cultural de mare amploare și dezvoltarea sa coerentă, timp de un secol (275-375). Factorul de unitate pe întinsul spațiu dintre Mureș (Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Centrul activității economice devine comunitatea rurală, care, în noile condiții ale desfășurării migrațiilor, și-a reorganizat structura internă pe baze noi. Acestea au generat transformări importante în toate domeniile, ce prefigurau elemente specifice evului mediu. Cercetările efectuate în așezările și necropolele din teritoriile extra-carpatice, datate între mijlocul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, au evidențiat că obștea sătească romanică era o comunitate țărănească, alcătuită dintr-un număr de 20-40 de gospodării, care varia ca întindere și populație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanitatea sud-dunăreană. S-au descoperit tezaure monetare din secolul al VI-lea, la Hotin (Basarabia), Trebiscăuți (Edineț Basarabia), Cudalbi și Movileni (județul Galați), Horgești (județul Bacău). Pentru cunoașterea societăți autohtone din regiunile extra-carpatice, în secolele V-VI, importante sunt și necropolele sau mormintele izolate (ritul sau ritualul de înmormântare); necropole de înhumație creștine cu puține morminte s-au aflat în Muntenia, în județul Prahova, Buzău, Vâlcea, în Moldova, în județul Neamț, Vaslui, Vrancea, în Basarabia, la Hotin și Chișinău. Aceste morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VI-lea, la Hotin (Basarabia), Trebiscăuți (Edineț Basarabia), Cudalbi și Movileni (județul Galați), Horgești (județul Bacău). Pentru cunoașterea societăți autohtone din regiunile extra-carpatice, în secolele V-VI, importante sunt și necropolele sau mormintele izolate (ritul sau ritualul de înmormântare); necropole de înhumație creștine cu puține morminte s-au aflat în Muntenia, în județul Prahova, Buzău, Vâlcea, în Moldova, în județul Neamț, Vaslui, Vrancea, în Basarabia, la Hotin și Chișinău. Aceste morminte aparțin unor locuitori creștini din secolele V-VI. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prahova, Buzău, Vâlcea, în Moldova, în județul Neamț, Vaslui, Vrancea, în Basarabia, la Hotin și Chișinău. Aceste morminte aparțin unor locuitori creștini din secolele V-VI. Dar în regiunile extra-carpatice, în aceste secole, se folosea încă ritualul păgân al incinerării, necropole și morminte de incinerație s-au aflat în mai multe așezări: la Lozna-Străteni (județul Botoșani), necropole cu 24 de morminte în care s-au folosit ritualuri vechi religioase ca ale geților, precum cele de la Seliște (Chișinău), Hansca și Dăncești (Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste morminte aparțin unor locuitori creștini din secolele V-VI. Dar în regiunile extra-carpatice, în aceste secole, se folosea încă ritualul păgân al incinerării, necropole și morminte de incinerație s-au aflat în mai multe așezări: la Lozna-Străteni (județul Botoșani), necropole cu 24 de morminte în care s-au folosit ritualuri vechi religioase ca ale geților, precum cele de la Seliște (Chișinău), Hansca și Dăncești (Basarabia), Cândești (jud. Vrancea), Ostrovu Mare (jud. Mehedinți). Rezultă că, în pofida generalizării creștinismului la nordul Dunării, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și practicile magice populare din secolele II-III d.H ale stăpânirii romane au supraviețuit un timp îndelungat, chiar și după creștinarea severă de la sfârșitul secolului al IV-lea. O figurină ce o reprezintă pe zeița Hecate într-un mormânt din necropola de la Sucidava, din secolul IV, probează credința unui locuitor în forța spirituală a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei Dacia, unde se perpetuează o "romanitate fără Imperiu" (M Bărbulescu), asistăm la supraviețuirea unor credințe tradiționale romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o continuitate a dezvoltării ei. La est și sud de Carpați, în ciuda informațiilor scrise (literare) care vorbesc despre impactul catastrofal al migrației hunilor asupra autohtonilor (vezi Ammianus Marcellinus, Istoria romană, București, 1982), descoperirile arheologice au arătat prelungirea unor așezări și necropole de tip Sântana de Mureș, în Basarabia și Moldova, până în prima jumătate a secolului al V-lea. Aceeași persistență a așezărilor și necropolelor în provincia Dacia, unde unele orașe de pe malul Dunării au supraviețuit până la marile atacuri hunice din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra autohtonilor (vezi Ammianus Marcellinus, Istoria romană, București, 1982), descoperirile arheologice au arătat prelungirea unor așezări și necropole de tip Sântana de Mureș, în Basarabia și Moldova, până în prima jumătate a secolului al V-lea. Aceeași persistență a așezărilor și necropolelor în provincia Dacia, unde unele orașe de pe malul Dunării au supraviețuit până la marile atacuri hunice din anii 441, 443, 447, în acest fel, continuitatea nucleelor creștine este confirmată. Episcopiile din sud-vestul Daciei au întreținut contacte cu bisericile creștine din stânga Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-a condus pe etnologi la concluzia că cea slavă a îmbogățit pe cea autohtonă. Conviețuirea româno-slavă, a fost o realitate, care s-a accentuat din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, așa cum indică descoperirile din așezări și necropole, și s-a prelungit până în secolele X-XI, cu slavii care viețuiau în interiorul voievodatelor din vestul țării. Lingviștii susțin că, în secolele IX-XI, se înregistrează împrumuturi masive slave în limba română, precum credințe, cutume. Pe fondul diferențelor structurale romanici-slavi, inclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele VII-X, semn indubitabil al îmbogățirii peisajului etnic și religios al spațiului nord-dunărean în aceste secole: alături de morminte de înhumație, sunt și numeroase morminte de incinerație, datate din secolele VIII-IX și IX-X. În Muntenia și Oltenia, domină mormintele și necropolele de incinerație sau birituale. Aceste morminte s-au aflat la Stoicani (jud. Galați), Erbiceni (jud. Iași), Călărași (jud. Botoșani), Kalfa (Basarabia), toate datate din secolele IX-X, iar în alte localități din Moldova și Basarabia, din secolele X-XI. În Basarabia, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În Basarabia, s-au descoperit morminte tumulare de incinerație, din secolele, VII-VIII și IX-X, și în Moldova, din aceleași secole un cimitir biritual s-a aflat la Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de înhumație din secolele VII-VIII și IX-X. În sfârșit, în Transilvania, sunt numeroase necropole și morminte de înhumație din secolele VII-IX și X-XI, cimitire tumulare de incinerație ale slavilor, la Apahida și Someșeni (jud. Cluj), Nușfalău (jud. Sălaj), ca și necropole birituale din secolele VII-IX. Sub aspect funerar, mormintele aflate pun problema apartenenței etnice și religioase incinerația era practicată de slavi, iar inhumația de autohtonii creștini afirmația că mormintele de incinerație aparțin populației romanizate, cum susține Eugenia Zaharia, este falsă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]