274 matches
-
Acasă > Poeme > Dragoste > CA O JERTFĂ NECURMATA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce
CA O JERTFĂ NECURMATĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373504_a_374833]
-
cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți redau clipele în care te țineam prizonier te voi înapoiă vieții...te voi înapoiă vieții apoi mă voi înaltă că un abur argintiu că o jertfă necurmata Referință Bibliografica: Ca o jertfă necurmata / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CA O JERTFĂ NECURMATĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373504_a_374833]
-
să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți redau clipele în care te țineam prizonier te voi înapoiă vieții...te voi înapoiă vieții apoi mă voi înaltă că un abur argintiu că o jertfă necurmata Referință Bibliografica: Ca o jertfă necurmata / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CA O JERTFĂ NECURMATĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373504_a_374833]
-
Coboară, Lumină, coboară,Inundă pământul din mineCu aripa gândului, zboară,Prin spații și uită-mă-n tine.Mă smulge din bezna dureriiși dă-mă din nou bucuriei,Mă fură acestei materii,Oferă-mă-n dar veșniciei.... XI. CA O JERTFĂ NECURMATĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce depărtarea-mi scobea
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți redau clipele în care te țineam prizonier te voi înapoia vieții...te voi înapoia vieții apoi mă voi înălța ca un abur argintiu ca o jertfă necurmată ... Citește mai mult Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurileșeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele talete sprijineai cu tâmpla de sufletul meuîn timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oasenu desfăcusem bine aripile șiam căzut de pe marginea
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pe carele regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tinevreau să-ți trimit toate cuvintele nerostitesă-ți redau clipele în care te țineam prizonierte voi înapoia vieții...te voi înapoia viețiiapoi mă voi înălța ca un abur argintiuca o jertfă necurmată... XII. ÎNFLORESC ÎN NOI NARCISELE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. S-a lovit tăcerea de cuvinte, Arde-n foc distanța dintre noi, Vremea ni s-a depănat fierbinte, Dar în flăcări am ars
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
temea de DUMNEZEU De-aceea el cu casa lui, se ferea să facă rău ! Chiar când Satana i-a luat multe și de viermi era mâncat Nici când i-a cerut nevasta, de DOMNUL nu s-a lepădat ! Văzând Credința necurmată, Cerul din nou l-a ajutat Și fii și fiice și avere, peste ce-a avut, i-a dat ! ELIFAZ din Teman înseamnă : "aur fin e DUMNEZEU !" I-a fost prieten bun lui IOV și când i-a fost groaznic
DE LA IOV LA MALEAHI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371785_a_373114]
-
cu o bogată lectură pregătitoare, la o iubire statornică și romantică, la regretul față de trecerea timpului neiertător: „Ogorul clipei l-am arat / C-un gând divin și-un ciob de lună, / În limpezimea lor să spună / Că-n zorul ăsta necurmat / Din lacrimi împleteam cunună”. (Cununa de lacrimi, p. 29). Renumitul actor Ioan Gh. Arcudeanu și-a început recitalul cu pantumul „Azur și catifea”, aflat pe pagina de început a cărții Popas în Lumină. Astfel esența și puterea creației poetei Florica
POPAS ÎN LUMINĂ, CU POEZIE ŞI CÂNTEC, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372874_a_374203]
-
văd ce-a mai fi ". 1882-04-09 Extenuat și bolnav, cu rănile de la picioare gata să se redeschidă, cu tot tratamentul de la Constantă, Eminescu îi trimitea puțin ajutor atâta Veronicăi cât și bătrânului său tată. Acesta pierduse toată averea din cauza secetelor necurmate și se mută de la Ipotești la oraș. 1882-06-06 Pe Mihai îl supărau rănile apărute la picioare și pe care le trata cu felurile leacuri folosind și colțuni de cauciuc. Veronica era tristă că nu îl putea ajuta cu nimic și
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
fiecare dată în fața monumentelor care definesc profilul orașului. Suntem poftiți în plină memorialistică eminesciană și anume, la popasurile făcute de marele poet în portul de la Dunăre, într-una din treceri fiind găzduit de un pescar oarecare. Și aici răzbate dragostea necurmată a autorului cărții față de stindardul Poeziei românești, sentiment care-i animă închipuirea într-un text de un lirism copleșitor. Cititorul poposește, o dată cu autorul la „Dispeceratul mersului pe apă”, adică la elegantul și impozantul Palat al Navigației sau Gara fluvială din
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
-n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele-mi pătrunse de fulgerul gândului de gheață, devin întrupare... .... adânca tăcere a ultimului strigăt/suspin Referință Bibliografică: Rostiri / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416
ROSTIRI de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346790_a_348119]
-
Unde ești adolescență, Plină de atâtea vise? Unde ești tu tinerețe, De gânduri necuprinse? Suntem aici stăpâne, La sânul tău, Întruchipate În bătrânețea, Plină de amintiri. Inima în sunete prelungi, Își duce tic-tac- ul ei exact, Ridicând spre apogeu, Viața necurmată, Fără popasuri leneșe, Cu timp treptat, Trecut, prezent și viitor. Referință Bibliografică: Unde ești? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UNDE EŞTI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346851_a_348180]
-
căci i-a făcut după indurările și bogăția dragostei Lui. În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, si Îngerul care este înaintea Fetei Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și indurarea Lui, si necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.” Isaia 63:7;9
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
acolo era lumea aceea pe care încă de-atunci am ascuns-o cu grijă în țandăra unui gând curat din mintea și inima fiecăruia dintre noi. Și când fierbințeala voluptoasei veri se mai stingea un pic, venea la rînd, în necurmata scurgere a vremii, toamna, cea care, în tremurul pomilor dezgoliți de vântul vagabond care cutreiera zile și nopți la rând peste noi și lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristețe. Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
cu mult mai suportabilă. Despre marile categorii filozofice Timp și Eternitate, autorul ascris: “Eternitatea este fiica clipei care naște alte clipe”; “Timpul rezolvă toate, iar noi rezolvăm timpul”. Despre Shakespeare autorul a întocmit un adevărat poem-eseu, etalându-și o admirație necurmată față de titanul englez, cel mai mare dramaturg din istoria literaturii universale. Aceeași reverență o manifestă însă și față de Limba Română: “Limba română este cel mai mândru și mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat în estul Europei. Armonia
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
El admite că există fericire, însă ne avertizează în legătură cu cei doi dușmani etern neîmpăcați ai fericirii omenești: durerea și urâtul. Ceea ce, în definitiv, aproape că o anulează, căci, ne face cunoscut gânditorul german, „vedem poporul de jos într-o luptă necurmată cu nevoia, așadar cu durerea, iar clasele bogate și înalte în luptă veșnică, adesea disperată cu urâtul.” Nimic nou sub soare, pentru că asta s-a întâmplat din totdeauna cu oamenii și în variantă modernă se întâmplă și în zilele noastre
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
văd ce-a mai fi ". 1882-04-09 Extenuat și bolnav, cu rănile de la picioare gata să se redeschidă, cu tot tratamentul de la Constantă, Eminescu îi trimitea puțin ajutor atâta Veronicăi cât și bătrânului său tată. Acesta pierduse toată averea din cauza secetelor necurmate și se mută de la Ipotești la oraș. 1882-06-06 Pe Mihai îl supărau rănile apărute la picioare și pe care le trata cu felurile leacuri folosind și colțuni de cauciuc. Veronica era tristă că nu îl putea ajuta cu nimic și
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
să fie români, iar nu negustori greci. Consulii români ar trebui între altele să-și deie silința cea mai mare de a feri satele românești de năvălirile bandelor de hoți; mijlocul spre a ajunge la acest scop ar fi stăruința necurmată a consulilor pe lângă autoritățile otomane de a urmări asemenea bande cu forțe de ajuns. Bandele, formate câteodată din 100 până la 200 vagabonzi, merg cu îndrăzneala lor până a năvăli ziua-n amiaza mare asupra satelor și a escrie contribuțiuni grele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dat niciodată nimic, absolut nimic? N-avem oare dreptul să zicem că numai politica românească, politica de interese ne oprește de-a considera Austria altfel decât ca inamica noastră naturală și să cerem să se mănție o luptă pacinică, dar necurmată, contra încălcărilor sale, cari astăzi ca o undă perfidă alunecă încetișor spre-a ne îneca mai sigur? Dar de ce să nu fim darnici cu probele de călduros prieteșug pe cari roșii în opoziție le dădeau monarhiei habsburgice? Iată ce mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ne poate niciodată face indiferenți de moartea unei ființe iubite, ceva mai mult, nu ne poate scuti de impresia supremă ce ne-o provoacă moartea aproapelui în genere. Ce și la ce este moartea? Ce este această prefacere, această premenire necurmată a naturii? A zice că aceasta este o lege fără scop nici rezultat, o nefericire, este a nega viața... În epoca noastră mai cu seamă, care are multă înclinare la scepticism și pesimism, trebuie să căutăm a cunoaște rațiunea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi scrisă în respectul adevărului prin ignorarea entităților naționale mici, fie și numai pentru că ele au fost de regulă victime ale marilor puteri, au întărit sau slăbit prin propria jertfă forța acestora din urmă, au fost în permanență obiect al necurmatelor dispute și, mai presus de toate, au contribuit la sporul avuției materiale și spirituale a umanității, de unde și o temă obsesivă pentru mulți istorici: locul și rolul unui mic popor în istoria universală. N. Iorga a ilustrat în modul cel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decisiv și imprevizibil, fondul chestiunii nu a stat nici un moment sub semnul fatidicului. Dimpotrivă, dubla alegere a fost doar o variantă posibilă a înfăptuirii Unirii, rod al unei îndelungate desfășurări cu adânci rădăcini în istorie, pregătită minuțios și prin luptă necurmată și ingenios chibzuită. „Alegerea colonelului Cuza de Adunarea valahă - îi scria, la 7 februarie 1859, Cavour principelui Napoleon - este un imens eveniment”. Nu atât evenimentul a surprins diplomații, cât modalitatea executării sale, ceea ce ne sugerează de ce unii s-au sfiit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care l-a dat alchimia secolului nostru. Primejdios nu fiindcă prezintă atâtea incertitudini, ci mai cu seamă pentru că e manipulabil de către cei interesați în jocul, fără istov, al puterii. Între o atitudine și alta care fixează polii unui balans necurmat, istoricul ideilor și mentalităților ar putea recunoaște, desigur, multe nuanțe. Dar el trebuie să constate, mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără țărm și o atitudine pesimistă, deconcertantă, „istoria constituie o dimensiune perenă a omului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în vremea lui Caragea: Iancu Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
de regii Ungariei, treceau într-adevăr cu grămada la biserica catolică, pentru ca peste puțină vreme să se-ncline iar cu grămada spre legea greco-răsăriteană. Spre acest sfârșit Papa Bonifaciu al VIII-lea porunci lui George, arhiepiscopul Granului, să aibă asprime necurmată, vegheare și precauțiune în tot cuprinsul Ungariei contra ereticilor, schismaticilor și păgânilor, precum și contra patronilor, protectorilor, dositorilor și apărătorilor lor, să-i tragă la răspundere și la pedeapsă în temeiul postulatelor canonice și a dispozițiilor papale pe calea inchiziției și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]