271 matches
-
mare efect sunt, în O viziune a sentimentelor și în volumele ulterioare, poemele de dragoste. S. este un mare poet erotic, printre cei mai originali, mai inspirați și mai inventivi pe care i-a dat limba română. Nu este o necuviință a-l pune, la acest capitol, în vecinătatea lui Eminescu și a lui Blaga, mari poeți ai erosului. Spre deosebire de ei, aduce nuanța de joc și de petrecere, în tradiția poeziei muntenești. Aici se întâlnește el cu spiritul Văcăreștilor și cu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-l supună și pe el la judecată. După aceea îi povesti totul: cum făcuse el învoiala cu șarpele, pe când avea putere și mai era încă tânăr. Șarpele voi să răspundă, dar împăratul îi tăie pofta de vorbă, zicând: Este o necuviință de cele mai mari să răspunzi înaintea judecătorului de acolo de sus, de unde te afli. Nu știi că împricinații stau jos pe pământ în fața judecătorului? Șarpele se descolăci și se dete jos pe pământ, de unde spuse că el se ține
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
N.I.: Nu, nici o șansă de evadare din acest sistem diabolic. Ultimul asalt a fost dat asupra familiei, care a fost acuzată și condamnată pentru rolul nefast avut asupra lor, a colegilor. Cele mai abjecte insulte și acuzații, tot felul de necuviințe despre părinți, frați și surori, despre soții și iubite. Este de-a dreptul cutremurător să asiști la un astfel de rechizitoriu și te îngrozești de ceea ce ajunge omul sub teroare. Cei care au cedat și au trecut de partea lor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Octavian, „Erată la Istoria românilor”, 22, anul XIII, nr. 655, 24-30 septembrie 2002. Marcus, Solomon, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, 2002, p. 3. Mușat, Carmen, „Plagiatul - noua «modă» academică?”, Observator cultural, nr. 138, 15-21 octombrie 2002. Pârvulescu, Ioana, „Necuviința d-lui Ioan Scurtu”, România literară, nr. 25, 27 iunie-3 iulie 2001. Pecican, 1998. Rubin, Rubin, Piele, 1996. Sava, Daniela, „Furt intelectual de proporții. Mircea Beuran, ministrul plagiator”, http://www. cotidianul.ro. Scridon, 2003. Șoica, Mihai, „Hoție fără frontiere”, Evenimentul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul într-o grămadă de jucării: — Ce legătură au capodoperele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indiferent cui te supui. Dacă n-ai în tine destulă politețe pentru toată lumea, fii mai politicos cu inferiorii decât cu egalii, mai politicos cu egalii decât cu superiorii. Lipsa de politețe față cu egalii și cu superiorii este numai o necuviință, care îți poate atrage represalii, pe când față cu inferiorii este o cruzime și o lașitate, căci provoacă o durere care nu poate riposta. Când triumful este aproape și, pentru a face ultimul pas, ți se cere o ticăloșie, nu-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
potolește. Între noi îl căinăm pentru ciupitura de paranoia cu care l-a dotat soarta genelor și mediului. Dar celor două femei afgane, acest bărbat le trăsnește a putere de anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dar bărbații de ce nu plătesc același preț, mă întreabă ele? Și eu tac. Și tac, aproape fiindu-mi rușine de mine. Și una, și alta visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot. Le-am spus că orice modernitate are preț, corpul ca imagine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o lungă listă de feministe creștine cu supărări asemănătoare. La noi, prima supărare a devenit publică în 1994, prin cartea Ancăi Manolache Problematica femenină în Biserica lui Hristos (Mitropolia Banatului. Timișoara). Prin necuviință, ele vor înțelege ceea ce au văzut cu ochii lor la Oxford. Adică ceva de o banalitate cumințică foc, pentru culturile noastre. A fost doar o speranță. Nu, nu a fost cu putință să sparg zidul tăcerii despre acest subiect. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deslușirile minții mele, ca un somn pe iarba grasă a primăverii ce urma să vină. Acum, chiar vrui s-o poftesc alături pe iarbă, ca-n serbările câmpenești, dar gândii c-ar fi refuzat, interpretând intenția mea ca pe o necuviință, și s-ar mai fi gândit și la faptul că avea să-și șifoneze rochia nouă, cu multe pliuri, anume făcută, cu ajutorul doamnei Carolina Pavel, pentru noul sezon luminos. - Am auzit, dar numai un zvon, începu ea, c-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-ți uiți tinerețea, puritatea de-atunci. Nu le poți schimba pe nimic; nu-ți este îngăduită nici o trădare, trebuie să rămâi ce-am fost amândoi. Credeam în frumusețea lumii, în eternitatea destinului ei, în libertatea tuturor, și uram orice necuviință împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sunt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță în preistorie, și care din când în când tresar aduse la suprafață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ședere la Modena. I-am împărtășit profunda mea dezamăgire, mai ales după vizita la Câmpul Vacilor. Nu s-a arătat deloc afectat. — Oraș etern, Roma, dar cu absențe, constată el cu înțeleaptă resemnare. După care continuă: — Oraș sfânt, dar cu necuviințe; oraș trândav, dar care, zi de zi, dăruiește lumii câte o capodoperă. Era o plăcere pentru spirit să merg alături de Guicciardini, să-i culeg impresiile, comentariile, confidențele. Erau totuși și câteva lucruri neplăcute: astfel, pentru a merge de la castelul Sant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții. Unii se atașaseră de acest ornament, alții erau mai degrabă gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bun, dar și eu i-am parat-o pe cinste! Ia uită-te, frate-meu, ce m-aștepta!" În sfârșit, cu chiu, cu vai, tata mi-a scris următoarele: "Stimate Domnule Profesor, Am aflat cu destulă părere de rău despre necuviința fiului meu! Vă prezint scuzele mele și vă rog să-l iertați, fiind încredințat că a făcut-o din copilărie! Voiu veni la liceu chiar în cursul zilei de azi, ca să vorbesc cu Dumneavoastră, personal. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
d-astea poetice; cum află ea că poezia e cu acracostih, sau cum naiba-i zice? ― Foarte simplu, prin tine... Îi faci un bilet, în care-i spui cam următoarele: "Stimată duduie Tanți, regret că sânt nevoit să-ți dezvălui necuviința iubitului dumitale Cornel, dar trebuie s-o fac! Își râde de dumneata într-un mod mai mult decât nerușinat! Dacă vrei să te convingi, citește de sus în jos, cu multă atenție, inițialele ultimei poezii pe care a avut neobrăzarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am râs și am povestit! ― Da! Hm!... bine! Și la hotel ce-ai făcut? S-au revoltat pasagerii: că nu i-ați lăsat să doarmă toată noaptea; că ați cântat, că le-ați bătut în ușă, mă rog, și alte necuviințe în acest gen! ― Nu s-a revoltat nimeni. Doar domnul profesor Marinescu. ― Bine, băiețaș, ce, crezi că asta nu-i destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dimpotrivă, să fie mai netezite: vrajba să nu aibă atâta putere și ecou, să nu doară așa de tare loviturile și vorbele de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
comunicare sau de libertățile acordate acestuia. În comunicarea cu copilul, atenția părinților trebuie să se îndrepte mai ales asupra vocabularului și tonului folosit de acesta atunci când își formulează dorințele sau nemulțumirile. Cea mai nevinovată manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile copilului, greșeli care nesancționate se înmulțesc, se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Acum mă simt mult mai bine. Toshimitsu vedea că stăpânul său trecuse printr-o întâmplare nefericită. De mai mulți ani, era slujitorul apropiat al lui Mitsuhide, așa că, era improbabil ca un asemenea lucru să scape atenției lui. Totuși, nu avu necuviința de a-l lua la întrebări. Bătrânul vasal se grăbi să se ocupe de nevoile stăpânului său, cu speranța de a-l înveseli. — Ce-ați zice de un ceai și apoi o baie? Reputația lui Toshimitsu era îndeajuns pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la nata. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la nata. Pentru cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ați început acuma să-mi ațineți calea? Nu v-am spus că nu vînd? Atunci ce mai vreți? De ce nu mă lăsați în pace? Eu am venit aci să fiu liniștită, nu să... Trecu înainte și urcă treptele mînioasă: ― Atâta necuviință nici n-am mai pomenit! Tânărul Herdelea o urmă speriat și clătinând din cap. N-ar fi crezut-o capabilă de o izbucnire așa de energică. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. Într-un târziu Marin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]