2,115 matches
-
100 de ani, nu are niciun rost. Din acest motiv, am inventat situația. Am adus un om bătrân în locul celui de zece ani și am adus o tânără în locul celei bătrâne. Spectacolul se petrece într-un spațiu nu ireal, dar nedefinit. Băiatul acesta se va mișca în ultimele 12 zile din viața lui sau după ce a murit - nu se știe niciodată - în lumea îngerilor. Așa am transformat-o pe Tanti Roz într-un înger", a spus Alexandru Repan la conferința de
Revoltă împotriva morții. Povestea lui Oscar care la 10 ani suferă de o boală incurabilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42250_a_43575]
-
și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp sau într-un timp nedefinit, nesfârșit, piața și strada de la capătul gangului se umplură de zgomote, pași și strigăte contopite într-un torent. Ca pe stadion când se înscrie golul final sau la ieșirea din cinematograf, duminica seara, când cele trei uși sar în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zilnic în același mod, făcând schimb de rețete, văitându-se de greutățile inerente vârstei și, inevitabil, discutând ultimele știri mondene de pretutindeni. Inclusiv pe cele din cartier. „Acuzata”- mult mai tânără, blondă, cu niște ochi absolut minunați, de o culoare nedefinită, ceva între verde și albastru. „Obiectul” care stârnise revolta doamnelor ...nu este, de fapt, un obiect. E un câine. Da. Un câine. O ființă, ca toate celelalte. Nu cere nimic de acolo, din spatele băncilor. Doar își strigă, în felul lui
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații, exteriorizări ale unor stări sufletești inflamate, căci Manuela iubește „donjuani” sau zburători fiind variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
le învăț pe de rost? Dar dă-le-ncolo de nimicuri !... Le-am scris și eu, așa... Și nu ții minte nici măcar o strofă? Nu... nu cred. Să-ncerc, totuși... Se uită țintă în ochii Ilincăi, apoi într-un loc nedefinit și începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de atîtea ori recitîndu-se la televizor. "Au înflorit salcîmii iar singurătate... Un fluture albastru s-a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare?... Parc-ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare. Cuplu de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri, certat cu părinții, în vacanță cu părinții, certat cu lumea. Mâinile în buzunare. Buzunare mari. Pantaloni cargo, tricou bleumarin cu dungi albe. Sau alb cu dungi bleumarin... — ...și atunci mi-a atras atenția un document de pe Desktop. „alx“. L-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el, fără îndoială, și misterul unor întîmplări pe care șeful haitei nu le știa tălmăci; și, oricît s-a străduit, n-a reușit să-i dea de capăt mirosului aceluia nedefinit. Dar unui conducător nu-i stă bine să ezite. În cele din urmă, Arus a hotărît: copilul putea rămîne! Oricum, lupoaicele n-aveau să-l scape din ochi și, în plus, tocmai el să pună la îndoială calitatea educatorilor lupi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția din care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se convinge din toate puterile că el, Lache, este totuși un om special, care merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva înlăun trul lui o fată morgana, un ceva nedefinit, ca o nălucă lucioasă și obsedantă, care nu-l lăsa seara să-și odihnească tâmpla în perne, să se îmbete cum se cuvine, să prindă firul logic al întâmplărilor, ci mai degrabă îl afunda în croșetarea de situații în care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
termenul „vr?jit" („vr?jit de mult e lacul", „vr? ji?i sunt trandafirii"): tot peisajul descris st? sub semnul „vrajei". De altfel, câmpul semantic al acestui termen este foarte complex În crea?ia eminescian?, „ac?ionând că o voce nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pretutindeni șoptesc, în sur dină. Dar mai e ceva. E un miros aparte, pe care întreaga lui făptură îl exală. Hainele lui sunt neîndoielnic prea curate pentru ca eu să cad în capcană și să cred că ele sunt sursa mirosului nedefinit. Camera se mic șo rează brusc. Cavanosa s-a oprit lângă mine. Își pri vește soția. Vocile tac definitiv pentru o secundă. Cavanosa se apleacă și întinde mâna dreaptă. Trage cu grijă cearșaful peste trupul Sophiei. Apoi se retrage încet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
astfel aspectele negative pe care le implică practica. Critica lui J.M.Brohm se adresează sportului din toate regimurile sociale (S.U.A., China, Cuba, etc.), sau mai exact, progresului în sine. “Sportul modern, prin noțiunea de record, reflectă ideea unui progres liniar nedefinit. Recordurile sunt făcute pentru a fi depășite întotdeauna. Civilizația noastră avansează continuu spre o bunăstare din ce în ce mai mare; această concepție ce a fost pusă sub semnul întrebării în perioada anilor ’70. Această stare de fapt s-a reflectat și în sport
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
ostatecii din Irak îi răpesc de obicei indivizi fioroși de genul Spaima Nisipului, Vulpea Deșertului, numai pe ai noștri i-a răpit unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit, neformulat, parcă sunt încă asexuați, vorbesc o tentativă de limbă doar, ceva indescriptibil, pot evolua în orice, din brontozaur în om. Sfărâmicioși și parcă transparenți." (p. 42). O limbă comună se intitulează cel din urmă roman al acestui scriitor atât
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
pierderi... Uneori mai cred că nu au rost și sunt în van Toate căutările ce te vor pentru totdeauna Dar venind spre mine strigătu-ți uman Încerc să-ți redescopăr prăfuita urmă, întruna. Solitar Să te gândești mereu la același orizont nedefinit Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ce mă leagă de moarte. Poate în schimb să-mi păstreze echilibrul interior și calmul. Așa se face că, în viața cotidiană, omul este înclinat să se gîndească la moarte ca la un eveniment care va veni într-o zi nedefinită, plasată cît mai departe în viitor. Aruncarea într-un viitor foarte îndepărat îi fură morții caracterul atroce și desființător, și îi dă omului entuziasmul de care are nevoie pentru a trăi. Toate considerațiile acestea au fost etichetate de Sartre drept
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
fantoma și teatrul. O întrebare pe care și-o pune orice spectator în fața unei scene: cine sau ce este cel pe care-l văd?, care e natura acestei creaturi?. O întrebare ce ne trimite, fără doar și poate, la caracterul nedefinit, incert, al statutului realității teatrale, la îndoiala esențială (iluzie sau realitate?) ce stă la temelia teatrului. Aceeași întrebare "Who is there?" va reveni, de trei ori la rând, în actul al III-lea din Regele Lear, în episodul furtunii. Nu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
că datele legate de siguranța acestei asocieri sunt încă limitate și că există pericolul potențial al hiperkaliemiei, este necesară monitorizarea atentă a electroliților și a statusului volemic. Durata tratamentului - odată inițiată, terapia cu diuretic se continuă în general pe termen nedefinit pentru controlul congestiei, până la ameliorarea funcției cardiace. Totuși, doza de diuretic trebuie reconsiderată dacă la schema de tratament a bolnavului cu insuficiență cardiacă se adaugă un medicament nou. Evaluarea zilnică a greutății corporale este cea mai bună metodă de documentare
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
a spiritului agrarian, un reflex al coabitării organice cu geometria plană a pămîntului reprezentat la scara conștiinței individuale. Spre deosebire de formele mișcătoare, colorate afectiv și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua deplasare într-un spațiu nedefinit, tributare unei mentalități pastorale a cărei ipostază absolută este vulnerabilul Abel, arta concretă este arta lui Cain. Directă, fără concesii și fără transcendență. Jertfită, miresmele sale nu au cum să urce către ceruri pentru simplul motiv că ea nu are
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
și transpuse în cuvinte întregi: secvența decizia BNR ar putea fi citită și "decizia Băncii Naționale a României"). În prezentările posturilor de televiziune, formulele capătă adesea un aspect destul de straniu, pentru că îmbină tiparul generalizant (specific substantivelor nearticulate - director firmă) cu o anume individualizare nedefinită: abrevierea din exemplul "Dan Zmeu, reprezentant firmă de construcții" (TVR 2, 10.XII.2007) ar putea fi "tradusă" ca: "director al unei firme de construcții". Construcția nefirească are o cauză extralingvistică, fiind provocată de regulile care cer ca anumite firme
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
Toate, la discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare. Privea norii de aburi și fără să vrea, ochii deslușeau diverse forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene. Toate erau cu linii rotunde și cu marginile nedefinite și neclare. Ceilalți ochi, ai minții, clarificau și defineau cât de cât siluiete de sălcii pletoase, păsări cu aripile În vânt sau cocoțate pe crengi, cai maiestoși care scoteau șuvoaie de aburi pe nări, ba chiar puteau vedea binișor și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]