488 matches
-
dintr-o clipă în alta? Când grupul a trecut de colțul casei, și ea și cealaltă fată se ridicaseră ca la comandă. Peste ani îi fusese necaz de gestul ei. Primul contact cu forța: o frică tulbure, amestecată cu o nedeslușită vină, de parcă ar fi făcut ceva rău. Asta simțise atunci și tot așa va fi ori de câte ori va avea în minte această instituție a puterii sau va fi în preajma reprezentanților ei. Erau trei bărbați în civil și unul în uniforma securității
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
fără de cruce ale istoriei profane. Filozofia, știința și literatura trebuie să se oprească la hotarul realității imanente și empirice. Orice încercare demiurgica de extrapolare a frontierelor lumii vizibile riscă să ne ducă la rătăcire, la vis și iluzie pe tărâmul nedeslușit al neverosimilului. În epistemologie și logica nu este prea mult loc și pentru realitatea sacra. În lumea unde ne găsim formată din materie, spațiu, timp, cauzalitate nu poate exista nimic mistic ori divin. Totul poate fi explicabil și verificat prin
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
de vacanță în zonele pitorești ale Caraș-Severinului și-și duc acolo rudele și/sau prietenii, fie doar în weekend, fie chiar în concediu. DUȘAN BAISKI O civilizație suspendată în norii de pe Munții Anzi Ruinele orașului-templu Machu Picchu rămân o enigmă nedeslușită complet Precum Parthenon-ul grecesc sau piramidele egiptene, ruinele incașe sau preincașe din Peru oferă vizitatorilor o imagine de ansamblu, de neuitat, asupra ceea ce a însemnat geniul unor civilizații pierdute. Peru este cel mai cunoscut ca fiind „inima” Imperiului Incaș, dar
Agenda2005-37-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284193_a_285522]
-
Stările extreme se succed alternativ. O dată e dezolat: "tristețea mă roade furioasă, că-mi vine să crăp" (p. 169). Altă dată se află la polul opus: "Un tânăr la vârsta mea are altceva de gândit. He, splendidă viață! O dragoste nedeslușită mă consumă pentru ceva care e miezul ei", concluzia fiind neliniștitoare ca ieșire din aceste oscilații epuizante: "frumusețe, minuni pe zi ce trece pier, spaima începe din nou să mă roadă în acest oraș, mai crâncenă; nu cumva voi înnebuni
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
lumină ziua, altceva nu mai e nimic. Aici , în această Evanghelie ,Domnul Isus este prezentat, ca și Creatorul universului , a tuturor lucrurilor . Și din această carte , dacă o parcurgi cu atenție , parcă simți cum se emană de pe paginile ei ceva nedeslușit , o stare sufletească ce te inundă, cum zadarnic ai căuta-o în altă parte. Mie mi se pare că descrierea și exprimarea acestei Evanghelii nu e deloc una umană ci de o cu totul altă esență ; prea ne arată lucrurile
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
c-ar fi fost împrumutat, potrivit precizării unui fan al filmelor coreene, de la militarii Forțelor Speciale ale peninsularilor coreeni sudici. Râseseră pe seama lui, dar o făcuseră în ascuns. N-avuseseră curaj a se manifesta direct. De ce? Fiindc-avea el ceva nedeslușit pentru ei, ceva ce le impunea. Mai chicotiseră un timp ș-apoi uitaseră, dar nu de tot. Dacă ăsta chiar ar vrea s-ajungă în rândul Forțelor Speciale? Mai știi?! Și luară aminte încă o dată la unicitatea camaradului. Fără să
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA CERULUI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
atmosferă sau mai precis aceasta îi cotropește, îi domină....și chiar îi înghite. Ștefan privește atent prin perdelele luminilor,fizionomii, trupuri ce apar și dispar ca într-un joc pe calculator.Are o presimțire plăcută, dar și ceva nesiguranță,temeri nedeslușite. Iar după zece, cincisprezece minute chiar vede o siluetă de prințesă ce aduce cu ea. Deocamdată nu este sigur, se apropie mai mult și într-adevăr nu are vedenii. Ștefania este pe ring cu blondina sa colegă și amândouă zâmbesc
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele. Dădu să plece, Însoțit de privirea perplexă a cămătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau umbrele unor umbre. Pentru o clipită, flacăra opaițului, plecată sub o adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bijinski, Malgorzata, Zbignew și hangiul din Przemysl, atamanul Vasia și cazacii lui, lipoveanul Covaliov cu micuța Știucî, grecul corăbier Ianis, venețienii Tresoro, Peleto, Toto, signora Maxima, surorile Acetosa, senzuala Amada, răzășul din Soroca, feciorul Vasâle și alte și alte siluete nedeslușite ce s-au conturat o clipă, trecătoare, pe pânza poveștii. Tuturor personajelor li s-a înmânat Diploma de Onoare „Ars Amatoria” și certificate de atestare literară cu eșarfa. Barzovie-Vodă, Metodiu, pan Bijinski, țigăncușa Cosette și Stănciulescu Demeter, în cuvinte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele acelea de dosare cu circulare și instrucțiuni din anii 1941-1944. Îl cuprinde o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la noutăți, Monsieur Roquefort a achiziționat cartea, În primul rînd fiindcă titlul Îi părea sugestiv, iar el avea dintotdeauna obiceiul de a citi ceva ușor În tren, la Întoarcere. Romanul avea titlul Casa roșie, iar pe contracopertă apărea o imagine nedeslușită a autorului, poate o fotografie sau o schiță În cărbune. Potrivit textului biografic, Julián Carax era un tînăr de douăzeci și șapte de ani ce se născuse odată cu secolul În orașul Barcelona, iar acum trăia la Paris, scria În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știu că am dreptate. Ni se va întâmpla ceva îngrozitor. — Pentru că facem o faptă bună? Acum dna Stroeve gâfâia și pe fața ei se răspândise o groază inexplicabilă. Nu știu ce era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Încet pe sub arcada joasă. Încerca să vadă fețele străjerilor, pentru a și-i aminti pe fiecare, blestemându-i cu jumătate de gură. Chiar În acel moment, din spatele său se ridică un cântec În depărtare, un soi de psalmodiere cu vorbe nedeslușite. Pentru o clipă, crezu că era o halucinație și se Întoarse. Văzu, de dincolo de colțul străzii, un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trebuia să fie, din moment ce ferestrele, spre deosebire de cum păreau de jos, erau foarte departe de capătul schelăriei, și numai un salt supraomenesc i-ar fi permis lui Brandan să ajungă până la cea mai apropiată. I se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele. Sus, rămâneau, nedeslușite În umbră, chipul lui Cristos suveran și toate oștirile sale Îngerești, martori muți ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă Dante către adversarul său, arătându-i benzile luminoase reflectate dintr-o suprafața de sticlă În cealaltă. Iată razele despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta este mama lui ALEC, DOAMNA CONNAGE - corpolentă, demnă, rujată ca o matroană și ruptă de oboseală. Buzele i se mișcă semnificativ În timp ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
abătut în pădurile de sălci și de plopi, desișurilorde trestii și papură...am atins uneori, doar cu privirea mulțimea plantelor acvatice. Viețuitoarele, mulțimea păsărilor care-și duc traiul în acestimperiu al frunzelor, al verdelui nuanțat. Am ascultat gânguitul în limbi,nedeslușite de noi cei care pretindem că posedăm un car de limbi. Maiavem de învățat!? Și poate, atunci posedând și limbile păsărești, vomposeda și inteligența prieteniei, dragostei adevărate. În această primăvară plăcută, am avut unicul prilej, să-mi realizez un visai
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
în când, inima Bunului Prinț creștea ca un cozonac. Intrau atunci în ea raze de soare, miros de ploaie și pământ umed, arome de gard putred și rufe proaspăt spălate, întinse pe sârmă, și atâtea și atâtea elanuri și chemări nedeslușite, încât Bunul Prinț devenea bun, tot mai bun, sufletul lui creștea tot mai mare, și în aceste clipe el ar fi dăruit oricui i-ar cerut să îi îndeplinească o cât de mică dorință - o firimitură, măcar, din bucuria lui
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
carte cu atâta intensitate? Mie, îți spun drept, cuvintele care mi-au rămas în minte după ce-am parcurs “Dincolo de cuvânt”, mi-au ghidat pașii spre zări îngemănate cu nenumărate răspunsuri la atâtea întrebări pe care le aveam în cap, nedeslușite. O dată întoarsă și pagina 433, ultima, o dată atinse și cele din urmă cuvinte așezate pe coperta a patra, semnate de Zaharia Sângeorzan: Există o teamă de a „demitiza”, da a înlocui „idolii” de ieri, cu cei de azi? Nu este
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
patrimoniul cultural al misterioasei și însoritei insule, Cipru! Aici ai șansa imensă să vezi adevărate bijuterii artistice puternic amprentate de trecutul ținutului, unde legenda și mitul răzbat din fiecare piatră și fiecare lucrare ne vorbește, în felul ei, despre mistere, nedeslușite încă, incitând la cunoaștere. Atunci când am vizitat lăcașurile de cultură limassoniene mărturisesc că am trăit un sentiment aparte, cum la fel mi s-a întâmplat ratăcind printre ruine, așteptând parcă să aud șoaptele zeilor și miturilor lor. Limassolul este un
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]