314 matches
-
v-o spuneți.” (T. Arghezi) 2. Pronumele din subclasa a II-a vin în enunț cu sensul din clasa care le este proprie prin trăsătura semantică individualizatoare: pot fi substituite de orice substantiv, întrucât raportul de substituție se caracterizează prin nedeterminare, în sensul unei generalități nedeterminate: Oricine cere să intre poate intra în acest cerc. Unele limite în această semantică nedefinită a pronumelor nehotărâte relative introduce, prin conținutul său lexical, verbul-predicat al propoziției: Vine oricine. (sens de generalitate, nediscriminare absolută: pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca termen marcat prin morfemul se: Se respiră din ce în ce mai greu. - impersonal El respiră din ce în ce mai greu. - activ • cu toate diatezele, în structura cărora intră pronumele-morfem se, prin incompatibilitatea sintagmei cu un pronume personal în nominativ; morfemul se, purtător al sensului de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub semnul determinării. El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la persoana a III-a. Verbele intranzitive stau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frecvent, prin substantiv sau pronume: Îmi place a călători. să călătoresc. Îmi plac călătoriile. Enunțul cu subiectul un infinitiv este sinonim cu enunțul cu subiectul - o propoziție cu predicat-verb la conjunctiv; amândouă variantele înscriu planul semantic al enunțului sub semnul nedeterminării. Propoziția subiect se dezvoltă în baza unui verb la indicativ, dacă planul semantic al enunțului este determinat: Îmi place că tu călătorești. E bine a studia/ E bine să studiezi. Când determină verbe tranzitive, infinitivul este o variantă de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență: „De glumeț, glumeț era Moș Nechifor, nu-i vorbă, dar de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam hursuz.” (I. Creangă, p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se tulburau mințile...” (I. Creangă, p. 245) șcircumstanțial temporalț. Exprimarea relațiilor sintactice și marcareatc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vorbă cu tăcerea.” (L. Blaga) Substantivul rămâne nearticulat, dacă, sub aspect semantic, exprimă materia sau clasa de obiecte: „Și cum ospăta el, buf! cade fără sine în groapa cu jăratic.” (I. Creangă) sau dacă nearticularea lui este expresie a nedeterminării: „Cu sfetnici vechi de zile mă-întâmpinași în cale.” (M. Eminescu) b. Conjuncția realizează și exprimă relații sintactice în interiorul propoziției, între propoziții, între unități sintactice de diferite dezvoltări, precum și în interiorul unor constituenți sintactici (multiplu, complex): „Neturburat de bine și rău
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivului) pasiv se absolutizează, rămâne în sfera generalului din perspectiva autorului (real sau virtual) al acțiunii; „agentul” rămâne în afara interesului imediat al emițătorului și, prin el, al comunicării lingvistice. Identitatea semantică a „complementului de agent” este situată atunci sub semnul nedeterminării: „Uneori i se cerea să povestească noaptea ceea ce scrisese ziua.” (M.Eliade) sau rămâne implicită în sfera cunoașterii ambilor protagoniști ai actului lingvistic (subiectul vorbitor și interlocutorul său): „Mă așteptam de la o zi la alta să fiu ridicat de-acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt și cele naturale sunt ciclice,deoarece întreaga lume fizică și socială evoluează pe baza ciclicității. Există momente în care "agenții economici nu sunt raționali"27. Evident că iraționalul joacă un rol în viața umană, este rolul întâmplării și al nedeterminării. Dincolo de asta, starea normală a unui agent economic sau persoană fizică este aceea de raționalitate. Este și aici vorba despre o dualitate a lumii în care trăim dată de caracterul dual al ființei umane. Dacă regula este că suntem în
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
procesele și stările curente, legice și controlabile, există și procese și stări atipice, care se pot produce pe neașteptate, brusc, oriunde, oricând și oricum, pe baza unor „fracturi” sau mecanisme scurtcircuitale. Explicarea dinamicii acestora reclamă recurgerea la principiile hazardului și nedeterminării, la teoria catastrofelor și teoria fractalelor (Sofronie, Zubcov, 2003). Posibilitatea producerii unor comportamente care ies în afara limitelor controlului și determinării obiective creează, în raport cu fiecare subiect în parte, o zonă de incertitudine, cu grade diferite de intensitate. Acestea și-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
economiei, sistemul de piață poate să absoarbă acest șoc și să revină, după un timp finit, la o stare de echilibru. Cu toate că multe dintre teoriile ce au inspirat această concepție mecanicistă s-au modificat între timp, de exemplu principiul de nedeterminare al lui Heisenberg ce stă astăzi la baza fizicii cuantice, în economie acest progres nu s-a produs tot atât de repede. Multe dintre concepțiile care domină și astăzi economia își găsesc originea în ideile și metodele științifice bazate pe determinism și
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
este iluzoriu să vrei să egalizezi condițiile sociale oferind șanse de pornire egale, căci inegalitățile nu sunt neapărat transmise sau reproduse, ci recreate și modificate fără întrerupere. Lucrările lui Jencks nu au scăpat de critici. S-a pus problema dacă nedeterminarea constatată statistic nu a fost interpretată în mod abuziv ca lipsă de cauzalitate. Multe dintre legăturile pe care Jencks le interpretează ca fiind slabe corespund de fapt unor diferențe foarte importante în structura șanselor diferitelor grupuri sociale. Așa se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
nu creează nimic absolut; activitatea sa se concentrează în jurul unor realități deja existente, constă în îmbinarea în conformitate cu legile armoniei și ordinii, imitând un unic model anterior ( 28a - 29b) care este Ființa perfectă, existentul în sine. Ordonează haosul (înainte de amestec exista nedeterminare la cel mai înalt grad Tim. 69b) și făurește un spațiu, un kosmos prin introducerea diferitelor proporții (), pentru ca astfel fiecare lucru să se afle într-o proporție armonioasă atât cu sine, cât și cu ansamblul lucrurilor. Motivul armoniei părților lumii
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
care acesta privește un anumit text ca un exemplu de prezentare epic-indirectă sau ca un exemplu de prezentare dramatic-directă. Toate afirmațiile legate de profilul narativ sau de ritmul narativ al unui roman trebuie, prin urmare, să ia în considerare și nedeterminarea cititorului, îndeosebi tendința acestuia de a fi perseverent. Imediat ce acesta a adoptat o atitudine și orientarea spațio-temporală corespunzătoare acesteia, el o va menține pînă cînd un semnal evident din narațiune va cere o schimbare. Aceasta este, de asemenea, explicația faptului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre obiecte, ci, mai degrabă, să selecteze obiectele reprezentate în funcție de importanța lor semiotică și să accentueze semnificația atașată anumitor obiecte. Spațiul narat, așa cum a arătat Roman Ingarden, este întotdeauna o "structură schematică" doar parțial determinată. Acesta conține numeroase "zone de nedeterminare"273 care sînt spații goale pentru cititor. Realizarea (sau "concretizarea") acestora este lăsată în mare măsură la latitudinea imaginației cititorului. Tocmai în cazul perspectivizării spațiale a scenei narative aceste zone de nedeterminare sînt foarte numeroase, punînd adesea probleme de interpretare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
doar parțial determinată. Acesta conține numeroase "zone de nedeterminare"273 care sînt spații goale pentru cititor. Realizarea (sau "concretizarea") acestora este lăsată în mare măsură la latitudinea imaginației cititorului. Tocmai în cazul perspectivizării spațiale a scenei narative aceste zone de nedeterminare sînt foarte numeroase, punînd adesea probleme de interpretare destul de dificile. Spațiul narat este în mod frecvent nedeterminat, în timp ce filmul, un mediu mai puternic orientat spațial decît romanul, oferă o determinare aproape totală a lumii reprezentate. Ar fi greșit să privim
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ar fi greșit să privim această caracteristică drept dezavantaj al mediului literar; dimpotrivă, această proprietate determinată generic poate fi văzută ca un avantaj. Experiența lui John Fowles legată de ecranizarea romanelor sale a condus la o conștientizare a avantajului relativei nedeterminări a obiectelor narate în comparație cu determinarea lor din film: Sînt sute de lucruri pe care un roman le poate face, însă cinematografia nu le poate face niciodată. Cinematografia nu poate descrie trecutul foarte precis, nu poate face digresiuni și, mai presus
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe care realizatorii de film nu îl conștientizează niciodată. Nu trebuie să "amenajezi" întreaga scenă. Plăcerea scrierii romanelor vine tocmai din ceea ce excluzi pe fiecare pagină, în fiecare propoziție 274. Din momentul emiterii teoriei lui Ingarden referitoare la zonele de nedeterminare din literatură și din cel al dezvoltării ei de către Wolfgang Iser și alți cîțiva critici germani, naratologia a început recent să examineze mai amănunțit această problemă. În Rusia, Boris Uspenski și-a dedicat lucrarea Poetica compoziției unei studiu comparativ al
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cititor, de exemplu, prin hotărîrea legată de semnificația care trebuie atribuită faptului că o anumită scenă sau un anumit cadru sînt prezentate fie foarte detaliat, fie schematic. Importanța teoriei omisiunii a lui Hemingway pentru narațiune devine evidentă doar în lumina nedeterminării specifice genului care corespunde textului literar 276. Disponibilitatea cititorului de a accepta structura schematică a lumii ficționale este probabil legată de faptul că selecția și reducerea informațiilor pe care le avem la dispoziție este parte a proceselor noastre perceptive de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Peter Handke Die linkshändige Frau ( Femeia stîngace), din 1976, sînt trecute sub tăcere în mod destul de consecvent procesele lumii interioare, care însoțesc în mod evident întîmplarea povestită. Sînt lăsate aici în text în mod cu totul conștient locuri de nedeterminare, prin care cititorul este încontinuu obligat să completeze ceea ce se povestește cu propriul univers al reprezentărilor și al experienței 302. Prezentarea lumii interioare și viziunea din interior sînt moduri eficiente de a controla înțelegerea cititorului, întrucît îl pot influența subliminal
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primul dintre citatele din Mansfield), de exemplu, antecedentul pentru pronumele "ei" este explicat în titlu. Referința temporală "Săptămîna care a urmat" oricum rămîne nedefinită. Acest caracter vag poate fi împăcat cu maniera narativă a personajului narator convențional. O astfel de nedeterminare semnalează foarte frecvent începutul reflectorizării personajului-narator. Mă voi ocupa în detaliu de acest fenomen mai tîrziu în acest capitol. Ceea ce Backus consideră o trăsătură caracteristică a tuturor începuturilor narative cu "semnale-serie nesecvențiale" rămîne valabil pentru începuturile narative precum acestea, care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și nu structural. Pe de altă parte, "începuturile emice" sînt acelea care sînt determinate intern și structural"389. Harweg citează începutul operei Das Gesetz de Thomas Mann ca exemplu de început narativ etic: "Nașterea lui a fost dezordonată". Potrivit lui Harweg, "nedeterminarea referențială" a unui început cum este acesta îi produce cititorului un anume "disconfort", care ar putea fi contracarat dacă ar fi precedat de o explicație precum "A fost odată ca niciodată un om...". Din punctul de vedere al naratologiei, nu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prin intermediul unei propoziții introductive etice, începutul narativ anticipează situația narativă personală care predomină în povestire, dar referința pronominală nedeterminată a propoziției etice este diminuată brusc de vocea naratorului. Prezența personajului-narator trebuie doar să fie insinuată pentru a sugera cititorului că nedeterminarea începutului narativ va fi rezolvată pe loc. De fapt, Thomas Mann folosește un început etic pentru a reține informația așteptată de cititor, și anume natura referentului acestui el, primul cuvînt al povestirii. Această tehnică funcționează pentru a evidenția soluția care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ, dar se dovedește imediat că aparține modelului relatării sau, în termenii opoziției mod, că procesul comunicării de la începutul povestirii The Force of Circumstance este dominat de un personaj-reflector. Spre deosebire de acesta, începutul povestirii Schwere Stunde dispune de un personaj-narator, în ciuda nedeterminării referențiale a primului cuvînt. Thomas Mann a impus temporar o convenție mai veche de a începe o narațiune pe baza unei convenții recente. Această tehnică are ca rezultat o anumită înstrăinare. Efectul acestei înstrăinări a cititorului oricum nu poate fi
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situație narativă la persoana întîi, cu predominanța eului care trăiește, monolog interior Procesul comunicării ca în modelul relatare (Anderegg) Procesul comunicării ca în modelul narativ (Anderegg) Criterii de selecție evidente, motivate de personalitatea naratorului Criterii de selecție neevidente, zone de nedeterminare existențial semnificative Distanța narativă este marcată, preteritul epic are sens de trecut Prezentarea acțiunii in actu, preteritul epic își pierde înțelesul de trecut, în engleză impresia de in actu este accentuată de forma progresivă a verbului Deicticele: atunci acolo Deicticele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin jaluzele venețiene este acela al soțului gelos. Reificarea realității surprinse prin "camera eye" este dusă aici atît de departe, încît concluziile despre conștiința care percepe sînt de regulă nefondate. Nu pare nepotrivit să vorbim aici despre o zonă de nedeterminare în sensul lui Ingarden 533. Nedeterminarea acestei zone, care este atît de importantă pentru transmiterea narativă, merge atît de departe încît nu este nicidecum sigur că în romanul Gelozie "avem de a face cu un text care este narat la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]