175 matches
-
să realizeze „unitatea artistică a înscenării teatrale”. În anii ’50 F. se dedică, obligat de împrejurările vitrege, muncii de traducător. Transpunerile beneficiază de o cunoaștere remarcabilă a limbilor de origine, de cultura lui, în egală măsură remarcabilă, și de harul nedezmințit al unui prozator care s-a ignorat. A tradus romane de Heinrich Mann, William Thackeray, A. J. Cronin ș.a., alături de lucrări privind istoria artei sau a muzicii. Traduceri: H. Mann, Profesorul Unrat. Sfârșitul unui tiran, București, 1956; Îngerul albastru, București
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
Geneviève Denis și Gilbert. În 1912 Societatea Scriitorilor Români îl admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt de o nedezmințită sărăcie a inspirației. Fără noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
direcția unor „campanii” (cuvântul este al criticului): intră în vizor, succesiv sau simultan, romanul politic din deceniul al optulea, prelungirile poeziei șaizeciste, Școala de la Târgoviște, echinoxiștii, optzeciștii, chiar un segment al nouăzecismului, și, desigur, criticii. Cu interes constant și prietenie nedezmințită au fost urmăriți reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu, evidență asociată relativei mefiențe cu care criticul a receptat literatura șaizaciștilor. A doua categorie a scrierilor lui R. e compusă din investigațiile mai ample, inițiate tot în scop polemic, ale operelor lui
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
au în comun discursul definit prin oralitate, refrene mobilizatoare, ton familiar, patetic, prezența lozincilor, a exclamațiilor și exortațiilor. Romantismul al cărui adept se declară S. este unul strict retoric: „Sinceritatea mea e-ades tăioasă / Ca lama unei săbii de Damasc/[...] Nedezmințit romantic viața-ntreagă / De tânăr sunt profetul acestui crez”. Vrând să fie cel care depune mărturie pentru tot ce se „înfăptuiește” în jurul său, se compară cu un „Soldat neadormit la telegraf / Primind pe fir direct orișice veste / Scandând pentru ce-
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
Harță sau Balaban Răzeșu, toate publicate în 1857) dau în vileag, cu năduf, dar și cu ironie, păcate morale și anomalii sociale. Însemnările prilejuite de misiunea diplomatică, Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole (1858), sunt scrise, cu nedezmințita ironie a autorului, într-o manieră ce dezvăluie plăcerea digresiunii. De aici, structura oarecum mozaicată. Obsedat de marile chestiuni politice la ordinea zilei, R. le face loc și în paginile jurnalului său. SCRIERI: Scrieri, Iași, 1840; Bețivul, București, 1857; Păun
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
care se îmbină aceste nuanțe, aspectul sub care trăiesc toate organic”. Este pusă în relief „pecetea creștină” ce „imprimă fiecare amănunt al folclorului nostru”, aceasta fiind „o realitate, dar o realitate specifică lui, nu una pur teologică, adică de o nedezmințită fidelitate față de dogme”. În credințele poporului român, Dumnezeu este atotputernic, imaginea sa fiind cea biblică, însă mult mai umanizată. Aceleași credințe propun imaginea, grandioasă, a cosmosului și pe aceea a vieții pământești, cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
Este coautor la volumul Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (2000). Antologia Despre teatru: însemnări și digresii (1991) strânge laolaltă cronici și articole îndeobște trecute cu vederea ale lui G. Topîrceanu. Operând cu siguranță și discernământ, slujindu-se de nedezmințita lui minuție, P. scoate la iveală câteva însemnări și note necunoscute ale „meteoricului cronicar dramatic”. Pentru Dicționarul general al literaturii române a redactat o seamă de articole, între care se disting cele despre Valeriu Braniște, N. Carandino, G. Ciprian, Mihai
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Asociației Scriitorilor din București (1986) ș.a. În critica și istoria literară românească M. s-a impus ca o personalitate de mare suprafață și de certă importanță. Cultivat și informat, harnic fără superficialitate și serios fără pedanterie, vădind o probitate intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu elogios. Cedările
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
șansa profesională pe care o meritau. Acești oameni nu pomenesc nimic de talent și dăruire, pentru a nu mai vorbi despre abnegație și pasiune [...] Vedete sau ziariști obișnuiți, în spatele muncii noastre se ascunde originalitatea informației, sagacitatea comentariului și o grijă nedezmințită de a verifica cel mai mic detaliu. (José de Broucker, 1995, p. 22) Calitățile ziaristului Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, un adevărat ziarist nu are viață personală. Trebuie să fie oricând la dispoziția șefului, să stea cât mai mult pe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici, mirodenii - l-am luat la părintele Palamon. O curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin. Decepțiile încîntătoare sunt rare. Am avut una aici: doamna "Jeny" Timotin nu e femeia care a trecut acum douăzeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la Morile de vânt (cartierul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dimpreună cu vadul... pe care loc să aibă voie... a-și faci... și moară,... și fiind aproape de Curtea domnească, de s-ar întâmpla vreodată trebuinți de la Curte ca să să macine niscaiva pâini domnească,... venitul morii numitei mănăstiri să să de nedezmințit ca să nu să păgubească mănăstire de venitul său”. --Un vodă grijuliu cu toate cele de obște. Acum vom afla că, la 28 dec 1797, Alexandru Ioan Calimah voievod îi dă lui Vasile Machedon biv vel sulger, ispravnic de Curte “Un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
suntem niște umbre. Suntem tot mai străini în orașul ăsta în care ne-am pomenit însetați și potolindu-ne setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au devenit apte să recicleze gunoaie, în timp ce sângele a căpătat fluiditatea și consistența nedezmințită a fecalelor. Respirăm gerul și arșița morții, tot mai vii și mai străini aici, în locul ăsta unde am cerșit și am furat și am dat peste bot celor care au vrut să facă din noi altceva decât ce suntem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până aici. Cât privește a II-a parte a volumului, Anii tăcerii, sunt anii disperării, anii jafului pe față, anii umilințelor, anii suferințelor, anii scrâșnirii dinților, anii exterminării adversarilor, anii invocării cerului, dar și anii împotrivirilor tăcute și fățișe, cu nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
menționați mai sus, B.-P. a scris prezentări și cronici de artă destul de avizate în Anuarul presei române și al lumii politice, 1909-1910, sau în alte publicații (Revista orientală, Ileana, Liga literară, semnînd, uneori, și Ion Duican), cu o intuiție nedezmințită. Versurile, poemele în proză, comentariile plastice și eseurile risipite prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag, întristat, decepționat, cu încrederea în chemarea lui sfărîmată, a fost, în clipa crucială, decisivă. (...) Pictura românească n-ar fi avut un Luchian fără un Bogdan-Pitești” („Bogdan-Pitești”, în Scrieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1920 va fi însă anul în care Chemarea dispare definitiv din peisajul publicisticii românești, ultimul ei număr anunțînd reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării din 1915, literatura deține un rol secundar, deși este infiltrată aproape pretutindeni. Dincolo de un anume eclectism - nedezmințit nici în perioada Contimporanului - articolele politice și textele literare se întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apăsat schimbarea profilului revistei: „ne-am asigurat colaborarea efectivă și inedită a scriitorilor și artiștilor conducători ai mișcării noi din întreaga Europă...” Repertorierea virtualilor colaboratori din Franța, Italia, Germania, Ungaria, Olanda, Suedia se încheie printr-o profesiune de credință „maximalistă”, nedezmințită pînă la sfîrșit: „Vom îngriji ca în toate revistele acestor prieteni să apară traduceri din literatura română și reproduceri după artiștii noștri. Vom rezolva chestiunea pătrunderii literaturii noastre în străinătate. Vom deschide calea unui curent salubru și înviorător“. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cișmigiu, la Șosea, cu condiția să nu răcești. Moș Costache ascultă recomandațiile cu religiozitate, puțin nemulțumit că nu i se dăduse și doctorii. Otilia, pusă la curent, se hotărî să distreze pe bătrân, și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia se plimbau aproape zilnic cu trăsura, întîlnindu-se foarte adesea și cu moșierul. Felix se adumbri iarăși, mai cu seamă că Pascalopol, cu scopul distrării bătrânului, făgăduise să vină din nou să joace cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parchetului pe-o hârtie de sac). Și în care Ho hiábolos nu întîrzie apoi să se strecoare fluierând, înțolit doar în pijamaua, în dungi alb-verzui, a răposatului soț al Nicoloaicei. Potrivindu-se cu spinarea ridicată pe pernă. Și cercetând, cu nedezmințită minuție, o parte a fișelor din cele două jumătăți ale geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fenomenelor de comunicare, domeniu aflat în expansiune rapidă. De la inventarea cărții tipărite și pînă la presă, trecînd prin telegrafie, acest domeniu a restrîns în permanență spațiul conversației, al discursului persuasiv și al zvonului. Psihologul francez desprinde cu o precizie uimitoare, nedezmințită de nimic pînă astăzi, o teorie a comunicațiilor de masă căreia, la vremea sa, nimic și nimeni nu îi netezise calea. Descrie modul în care pătrund ele în fiece cămin și transformă indivizii izolați, de pildă pașnicii cititori de ziare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poet - un gazetar deschis spre ideile cele mai noi din domeniul științei și filozofiei, istoriei și culturii, cu o vocație faustică indubitabilă (recunoscută de specialiști în materie și refuzată cu încăpățânare (subl. M.C.) de Al. Paleologu) și cu o stăruire nedezmințită în zona luminos-obscură a ființei ce se revelă/ascunde în chip heideggerian?”. Dacă domnul academician îl tratează de sus pe Alexandru Paleologu, un senior al culturii române contemporane, despre revista noastră domnia sa scrie nonșalant că susținem „publicații literare din România
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dintre foștii săi elevi pe care îi bruscase. Fania Pascal a lăsat însemnări despre discuția pe care au avut-o cu acest prilej. O VIAȚĂ DE EROU? 73 Wittgenstein a insistat asupra a două puncte. Mai întâi, că a lăsat nedezmințite zvonuri care circulau la Cambridge despre înrudirea familiei sale cu familia nobiliară germană Wittgenstein, ascunzând în acest fel originea sa evreiască. În al doilea rând, că atunci când, în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a populației rurale, adesea frustrată de acest drept al său, să întărească statutul dascălului, să reașeze în conștiința publică rolul instrucției și educației. A pornit la drum cu „o imensă bună credință și destoinicie, atât teoretică, cât și practică, o nedezmințită capacitate de muncă tenace și inteligență” (Bordeianu, 1977, p.VIII). George Călinescu îi observă un „superior simț practic în domeniul social”, dovedit - iată - prin activitatea sa de organizator al școlii. Cunoștea, cum puțini, care sunt deficiențele sistemului de învățământ al
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Paraschivescu care în 1935, răspunzând unei anchete pe tema "De ce scrieți" a revistei "Facla", mărturisea: "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]