4,430 matches
-
în spatele tuturor lucrurilor, atunci Dan Puric este un mare poet. Acum la aniversare, Dan Puric este “în mișcare cu arta cu tot”. “Sunt conștient că ceea ce mi se întâmplă face parte din redresarea istorică a valorilor. Avem o tradiție a nedreptății pe care, iată, eu doar o continui. Dar o și blestem, pentru că a blestema râul face parte din actul de iubire față de bunul Dumnezeu. Tot ce am vrut să spun este că răspunsul lui Eminescu atunci cand regina Elisabeta l-a
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
virtuților. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi Înșine Și adevărul nu este Întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios Și drept ca să ne ierte nouă păcatele Și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (I In. 1, 8-9). Mântuitorul Hristos, venind la râul Iordan, Își Începe misiunea Sa printr-o exortație fermă la pocăință, atunci când rostește prima Sa predică: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Mt. 5, 17). Același Îndemn Îl rostise
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
act îngrozitor, o încălcare a legii (Lc. 15,18); dezordine a voinței omenești, care ajunge să se proslăvească pe sine în locul lui Dumnezeu (In. 12,43); robie de care ne putem elibera prin har (Rom. 6,18), călcare a legii, nedreptate, lucrare a diavolului (In. 3,4)<footnote Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Pr. Diac. Dr. Ioan Zăgrean, „Teologia Morală Ortodoxă pentru Facultățile de Teologie”, vol. I, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
cu fapta. Astfel, „patima e ceea ce se mișcă în suflet, iar fapta păcătoasă ceea ce se vede în trup. De pildă, iubirea de plăceri, iubirea de argint, iubirea de slavă sunt patimi cumplite ale sufletului. Iar curvia, lăcomia de avere și nedreptatea sunt fapte păcătoase ale trupului. Pofta, mânia și mândria sunt patimi ale sufletului sau puterile lui în mișcarea împotriva firii. Iar preacurvia, uciderea, furtul, beția și orice altceva care se face prin trup sunt fapte păcătoase și cumplite ale trupului
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
acest fapt, scriitorul bisericesc menționat, arată, în mărturisirile sale, că Dumnezeu pedepsește faptele păcătoase ale oamenilor: „Tu pedepsești faptele pe care oamenii le săvârșesc în contra lor înșiși, căci chiar când păcătuiesc contra Ta, ei săvârșesc nelegiuiri contra sufletelor lor, și nedreptatea se minte pe ea însăși, fie corupând și stricând natura sa, pe care Tu ai făcut-o și ai rânduit-o, fie folosind fără măsură lucrurile admise, fie arzând de dorul lucrurilor care nu sunt permise în această folosință care
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
primit botezul tainic, nesocotind învățăturile Legii, au amestecat aluatul vechi al păcatului cu viața de după botez și poartă prin faptele lor oastea egipteană cu ei vie și după trecerea prin apă. Căci cel ce s-a îmbogățit prin răpire sau nedreptate, ori a câștigat vreun pământ oarecare prin jurământ mincinos, sau trăiește cu vreo femeie în preacurvie, sau cutează să facă orice altceva din cele ce le făcea înainte de botez, socotește că s-a eliberat din robia păcatelor, rămânând totuși în
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
doream să devin un medic bun’’, p. 25), amintiri din studenție, munca de la cabinetul stomatologic, cum l-a cunoscut și tratat ulterior pe Lucian Blaga, preocupări culturale, o experiență de viață asupa căreia comunismul și securitatea și-au pus pecetea, nedreptatea care i s-a făcut lui Blaga de a nu fi susținut la primirea premiului Nobel pentru literatură, însingurarea și amenințările la care a fost supus, teama că își putea pierde libertatea etc. Închei prin a afirma că Elena Daniello
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
de ei spre luminile din drumul principal.' Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în îpauze' ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de ei spre luminile din drumul principal.' Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în îpauze' ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e dincolo de geologie și de istorie. Nici unii, nici alții, - în geologie sau în istorie, - nu au dreptate sau nedreptate. Trebuie să te ridici peste geologie și istorie, spre a te integra într-o ordine spirituală, independentă de lumea asta căreia îi aparții, dar de care te poți libera. Trebuie să ducem o luptă teribilă pentru ca să ne rămînă intactă posibilitatea
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
perdele campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc în prima linie Descifrez ceva din cele ce spui, văd
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
persistă în 1928, când apare al șaselea volum din ediția definitivă de Critice, cu tabloul sintetic al revizuirilor, de ce mai este păstrat articolul despre Gala Galaction cu aceeași argumentație? Încerc să înțeleg de unde vine, prin ce se motivează această enormă nedreptate pe care o săvârșește E. Lovinescu în 1915 la adresa excelentului debut al lui Gala Galaction. Desigur că atunci, în 1915, E. Lovinescu nu avea de unde să știe că acesta va rămâne, nu numai pentru contemporani, dar și în posteritate, cel
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
amândoi auzind asemenea vorbe dar astăzi când îi văd pe copiii lui copiii lui frumoși care nu știu nimic despre viață abia mă pot abține să nu le vorbesc despre lumea asta perfectă în care cu cât timpul înaintează rădăcinile nedreptății și ale urii sporesc. *** Din nepăsare, și nu fiindcă ar fi nevoie de timp pentru a-l contempla prăbușit pe asfalt poate să putrezească, în plină stradă cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat vreme de două, poate chiar trei
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
era "un om prea ponderat, rezervat, cam mediocru și lipsit de viață, fără strălucire și pasiune, dar nu opac totuși, deși limitat și prea terestru". Pe terenul literaturii române, reputatul istoric de artă se dovedea stângaci până la a săvârși mari nedreptăți. Lui Petru Comarnescu îi plăcea mult să vorbească, să consemneze, nu să nareze. Mereu precipitat, el nu selectează numeroasele fapte diurne de cele cu adevărat semnificative. însemnările sunt când laconic-sumare, când stufoase, amestecând pe parcurs jurnalul cu memoriile și chiar
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și căreia îi simt și acum parfumul în nări. Tare aș vrea să am timp s-o reiau acum, la 44 de ani, și s-o parcurg cu alți ochi, dar îmi e cu neputință. A, era să comit o nedreptate. Copil fiind, am făcut o pasiune pentru colecția "Povești nemuritoare", pe care nu știu dacă ai prins-o, precum și pentru două volume de basme africane pe care nu mă sfiesc să le consider determinante pentru sănătatea mintală a oricărui cititor
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
e rușine că tu suferi și eu nu; mi-e rușine că tu ești umilit și eu nu”. Madeleine, iubind un bărbat evreu, avea șansa de a vedea lucrurile mai limpede, adică de a sesiza și a se revolta în fața nedreptăților pe care acești oameni le îndurau. Pe ea dragostea o ferește de „orbirea” ce se răspândise molipsitoare printre atâția români. Maryse Nenișor ar fi trecut de dragul lui Sebastian și peste faptul că era căsătorită, cum de altfel ar fi făcut
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
altfel, Românii au dovedit un simț de dreptate sănătos când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porțile școlilor și deci a carierelor la fel pentru fete ca și pentru băieți. S-a desființat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărțirea bunurilor sufletești. Desigur că același simț de dreptate a mânat, pe legiuitori și pe părinți, spre educarea tot mai asemănătoare a celor două sexe, până s-a ajuns, în fine, în ultimul timp, la concepția unei perfecte
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
adevăr, numai neajunsuri inherente debutului unui curent, sau dacă sânt simptomele unor greșeli esențiale, pe care natura se răzbună. Idealul de egalitate, oricât de scump ne-ar fi și oricât de drept, în unele condițiuni, poate deveni, în speță o nedreptate ireparabilă pentru multă vreme dacă va aduce nivelarea unor deosebiri dintre sexe, deosebiri ce constituesc puterea lor specifică și valoarea lor ca factori de cultură. Inovațiuni primejdioase pentru bărbați pot compromite o generație; greșeli în educarea femeii pot deveni catastrofale
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
vină au gîndurile tale ?... Mai tre’ să bănui ce se va alege în cele din urmă de toate astea... Pașadia Măgureanu ? - Taman. Conform dictonului "Eu te-am făcut, eu te omor"! - Nu lași nimănui rodul minți tale ? - Ar fi o nedreptate. Neamul ăsta nu merită decît fraude... - Dar eu ? Mai strein decît mine doar eu pot fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cunoaștere» s-a scris mult în anii '50 și chiar în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când ecourile notorietății de atunci s-au stins, avem sentimentul că prin omiterea numelui său din panoramele poeziei spaniole postbelice se comite o nedreptate". Alexandru Busuioceanu ilustrează perfect afirmația lui Mihai Zamfir despre talentul literar, cultura și capacitatea lingvistică a acelor exilați din Est care se plasau deasupra mediului în care fuseseră nevoiți să trăiască. Bun cunoscător al celorlalte limbi romanice, a reușit să
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând o privire din care nostalgia a fost definitiv evacuată: "Lung răstimp de nedreptate organizată și dezvoltare strâmbă în toate domeniile."6 Prinsă în rețeaua de interese a capitalului internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe oameni de rând și artiști deopotrivă, în mizeria lipsită de speranță. Venind din partea unui
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Pentru Madi nu existau conflicte între generații, îi erau total străine invidia, concurența, calculele meschIne. Voia să facă tot binele ce îi stătea în puteri "fără să rănesc nici măcar aerul pe care îl respir" și avea curajul bunătății sale împotriva nedreptăților, suferințelor, prostiei. Îmi telefona des, încercînd cu delicatețe să mă binedispună cînd mă simțea abătută: îmi povestea cu umor peripețiile ei cotidiene, îmi citea poeme "calde", abia încheiate și schimba iute vorba, răsfățîndu-se, cînd o muștruluiam matern pentru boema ce
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
al unor personaje. Personajul Ilie Resteu, din schița În ceată, de exemplu, anticipează comportamentul personajului Țugurlan din Moromeții. Amândoi încarnează ideea de frustrare socială și de exasperare, plasați amândoi în poziția veșnicului nedreptățit și ofensat, a omului excedat de câtă nedreptate i se face, adus în situația de a vedea "roșu înaintea ochilor". Nuvela titulară a cărții din 1948 - episod dintr-o povestire mai întinsă, Iubire, apărută în 1945 în revista "Viața socială" și republicată integral de Ion Cristoiu în Marin
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
cînd era părăsită de vreun bărbat. Erau generice cînd plîngea pentru că viața și lumea erau de nesuportat. Iar cîteodată nu plîngea nici specific, nici generic, ci mult mai puternic, ca un animal. Și acelea nu erau lacrimile ei, erau lacrimile nedreptății de a fi femeie, de a fi evreică, de a fi pedepsită pentru ceva ce nu avea nici un nume. Și eu plîngeam uneori așa cu ea și acele lacrimi doar treceau prin noi în drumul lor spre altceva; făceau parte
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
metroului: Orașul Vechi, Piața Cetățenească, Crângul Cerbului. Și, iată: Gunilla mă întâmpină cu "Bună ziua! Ce mai faci?" - și nu mi se pare deloc ciudat. Vorbim aceeași limbă, suntem de același sânge, deși ne despart peste două mii de kilometri. E o nedreptate istorică! De ce să trăim aici izolați, ca pe o insulă, departe de centrul nostru? Avem tot dreptul, un drept istoric, dreptul internațional, să pretindem un coridor, o legătură directă cu țara, un culoar prin Germania, prin Polonia, pe unde-o
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]