5,491 matches
-
proaste pe socoteala mea, măgarilor!, că vă sparg capul!”), coroborate cu trântirea paharului și ieșirea „turbată” pe ușă sunt de natură să le inducă prietenilor sugestia că exemplarul camarad „a făcut-o”. Tot ce se întâmplă după conturarea suspiciunii că nefericitul casier are o lipsă importantă în gestiune este interpretat ca dovadă peremptorie a vinovăției sale: Anghelache nu ajunge acasă până târziu după miezul nopții, trimite vorbă familiei că va lipsi de la domiciliu până dimineața, nu este de găsit nicăieri în
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
la Teodor Scorțescu nici de performanța expresivității, ca la Mateiu I. Caragiale, nici de interogația problematică sau de inovațiile narative, ca în proza lui Camil Petrescu. Pe deasupra, titlurile celor două romane ale lui Teodor Scorțescu sunt neinspirate, pentru că favorizează conexiuni nefericite. Popi nu e pluralul ușor depreciativ de la „popă”, cum greșit s-ar putea înțelege înainte de lectură, ci e numele unei frumoase și înfocate grecoaice regaliste, pe care un tânăr român își propune să o cucerească speculând tocmai această opțiune politică
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
și al unor ediții de referință a scrisorilor sale, Cornelia Ștefănescu, foiletând presa, nu încetează a-i completa bibliografia și a reconstitui fundalul de epocă. De asemeni, urmărește polemicile privind acuzația de imoralitate a romancierului Mircea Eliade. Citându-l pe nefericitul poet Bogdan Amaru, care, în reflecțiile sale despre E. Lovinescu, spusese că marelui critic „Sburătorul i-a pătruns în sânge” și că l-a absorbit „total și definitiv”, Cornelia Ștefănescu are curiozitatea să verifice afirmația în revistele vremii. Într-adevăr
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
a aflat, după multe cazne din partea ziariștilor, e că la vînătoarea cu pricina au mai luat parte premierul Năstase și alte personalități, bărbați unul și unul. Și toți acești bărbați cu înalte funcții în stat au tăcut mîlc după accidentul nefericitului ministru. Ilie Sîrbu a fost transportat la spital pe furiș, de parcă săvîrșise cine știe ce faptă rușinoasă. Ce i s-a întîmplat ministrului nu e nici primul nici ultimul accident de vînătoare din țara asta. Dar felul în care au s-au
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
acestea nu au nici o legătură cu preferințele sale literare: „Nu am citit tot ce aș fi vrut să citesc, înghițind în schimb , din obligațiuni de profesie, tone de maculatură. Acest sacrificiu, fără de care totuși nu se putea, mă face acum nefericit”. O altă problemă care îl preocupă pe autor este aceea a prieteniei cronicarului cu scriitorii și a modului în care aceste prietenii influențează judecata critică. Gabriel Dimisianu recomandă tinerilor critici literari să nu se împrietenească decît cu scriitorii talentați. Ușor
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Tonul replicilor are și umor, imens, și un soi de tristețe, fizică și metafizică, și poezie, și o retorică interesantă la nivelul frazei, devin mai plauzibile și mai umane anumite întîmplări, precum și rațiunea unor gesturi. Deși este vorba despre un nefericit Zmeu al Zmeilor și un înfumurat Făt Frumos, despre curtea lui Alb Împărat și a Împărătesei lui, despre pretendenți, fel de fel, la mîna domnițelor - din care doar una nu este supusă - despre vrăji și vrăjitoare, Ileana Cosînzeana, totul pare
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
Atunci când ai pornit o operație chirurgicală, înainte de a ajunge la rana propriu-zisă trebuie să treci și prin niște țesuturi sănătoase. Pe de altă parte, e o adevărată calamitate că destule personaje de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o serie funestă. E greu să mai fii convingător în raport cu profitorii comunismului când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
Întregului volum. Cuvântul dezbinare ar fi cel care sintetizează variațiile ideilor din toate patru catrene: „Herodot a scris cândva / Că străbunii noștri, tracii, / N-ar avea asemănare / De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii”. Ghilotina cuvântului „dracii”, deși stilistic cade nefericit În rostirea poeziei, definește pe deplin nu o stare, nu un fapt, ci o mentalitate. Versuri de o asemenea factură, doar aparent șăgalnice, Întâlnim la un Anton Pann, la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva și de folos
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
fost consilier al ex-premierului Năstase, Valentin Nicolau nu avea nici un fel de experiență în televiziune cînd a devenit președintele TVR. Dar asta nu l-a făcut să respingă funcția. Iar demisia lui condiționată de apariția unei legi e o găselnița nefericită. Scrisoarea de refuz a lui Radu Călin Cristea ar fi meritat o soartă mai bună după ce a ajuns de notorietate. Un om care știe și în somn cu ce se mănîncă principiile unei piese democratice și care are habar și
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
ŤCe bine ești îmbrăcată!ť îmi spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat deasupra cărnii ca o carapace,/ Cu lecția țestoaselor/ Care astfel supraviețuiesc/ Lungi și nefericite/ Secole" (Fără să știe). Denunțînd alienarea omenească, "marea lege a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie de demult, așa este și hangița din Povestea cu Petrișor, așa este, în fond, cu tot destinul ei nefericit, și Haia din Haia Sanis, nepotolită până nu-și împlinește visul de iubire, chiar dacă va fi, în cele din urmă, o victimă. Așa este Cristina, nevasta unui vechil mai în vârstă, din Ochii ei arzători de mult s-au stâns
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
nu inșii care-ți dau cu sabia în cap pentru că așa au ei chef. Ștefan cel Mare a domnit patruzeci și șapte de ani. Despre el s-au scris multe și se țin minte multe. Legenda coboară până în copilăria sa nefericită, când turcii erau cât pe ce să-l spânzure de stejarul din Borzești. Se vorbește despre amantele (țiitoarele) lui, despre temperatmentul său nestăpânit, despre vitejia sa indiscutabilă. A purtat zeci și zeci de bătălii, unele câștigate, altele, cele mai multe, pierdute. Există
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
Bibescu, de oamenii normali, nu neapărat de capetele regale, ci de oamenii obișnuiți, dar care aveau acces la ei ? Au fost priviți mereu ca un cuplu dezbinat, ca o căsătorie nefericită de la bun început? M.D.: Nu, n-a fost niciodată nefericită, ei au păstrat legăturile între ei . Erau foarte simpatici, și ea și el, deși nu i-am văzut împreună niciodată, pentru că el locuia în oraș. Au avut și o fiică, Valentina, măritată cu Ghika-Comănești. Însă, lucru curios, Valentina era de
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
etichetei. Cu cît este mai multă iubire pentru ceilalți, cu atît este mai puțină depresie. Și, unde-i iubire, regulile nu mai sînt necesare." Iar la 3 iulie, știrea zilei e că "Oamenii nu pot fi infinit fericiți sau infinit nefericiți, infinit mici sau infinit mari, infinit buni sau infinit răi. Ei pot pendula între extreme, ca luminile și umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
se are în vedere ceea ce ține să sublinieze criticul). Era în duminica lui 7 ianuarie 1940, așadar foarte la început de an, într-o zi de Bobotează, fapt care pentru Lovinescu nu conta. Despre biblioteca lui Lovinescu și soarta ei nefericită s-a pomenit adesea, în frunte cu cele scrise de Ileana Vrancea și publicate în România literară. Nimeni însă dintre cei care au cunoscut această bibliotecă așa cum arăta ea în apartamentul imobilului din Bulevardul Elisabeta nr. 95 nu s-a
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
-și poată realiza nobilul proiect cultural. Coperta fiecărui volum evidențiază primele două instituții implicate: Academia Română și Editura Univers enciclopedic. A treia instituție importantă, aflată sub patronajul Academiei Române, este Fundația Națională pentru Știință și Artă, care a luat naștere după privatizarea nefericită a Editurii Minerva, tocmai cu scopul de a prelua gestionarea patrimoniului clasic al literaturii române. Din 2003 s-a mai adăugat o instituție participantă, menționată direct pe copertă: Editura Academiei Române. Deși atât Fundația Națională pentru Știință și Artă, cât și
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau un el? Cine este ea față de el
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
vedem cotropită țara. Trebuie țapi ispășitori. Voi sunteți..." (Opere 3, p. 29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va isprăvi această mărturisire prin care mai speră vag să se facă înțeles, cel puțin postum, dacă nu a izbutit în timpul vieții sale nefericite. Moartea sa îi va acuza, îi va culpabiliza pe cei care l-au împins la gestul ultim. Un tânăr de treizeci și unu de ani (exact atâția are și David Pop din nuvela Catastrofa, scrisă în aceeași perioadă), convins că
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
eșecul moral și existențial al lui Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
comunist-stalinistă, el se exersase însă serios în spațiul unei gândiri de substanță existențialistă, redevabilă în speță rusului Leon Șestov, pentru care "evidențelor" gândirii raționale, categoriilor sale, trebuiau să i se opună "categoriile vieții". În eseul dedicat maestrului său în Conștiința nefericită, ce urma să apară în 1936, din care tocmai am citat, el scrie: Nimic din ceea ce este istoric nu are dreptul la conceptul de adevăr etern, iar rațiunea și cunoașterea, deși stăpâni absoluți, nu sunt, la urma urmei, decât moduri
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cu viața (dacă această conciliere este vreodată posibilă). Nimeni nu ar trebui să fie obligat nici să creadă, nici să nu creadă; credința care 'constrânge' nu este adevărata credință, ci tot o rațiune care se ignoră" (v. B. Fundoianu, Conștiința nefericită, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 267, 277). Confruntarea sa cu acest eveniment va fi, ca atare, modelată deopotrivă de realitatea imediată, de evidențele unei manipulări punctuale de către agenții ideologiei Sovietelor, și de convingeri mai generale, de natură filosofică, de genul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
totalitarismului de extremă stângă". Cioran a fost afectat de intervenția lui Blaga, fără a fi fost însă atent la circumstanțele în care fusese scrisă și în general la circumstanțe. "Nici chiar dacă cineva i-ar fi explicat, notează Marta Petreu, circumstanțele nefericite în care și-a scris Blaga textul polemic, nu este sigur că Cioran - care n-a înțeles, de exemplu, nimic din destinul lui Noica după ieșirea acestuia din închisoare - ar fi înțeles ce s-a întâmplat cu Blaga. între lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
tot tonul mordant al criticului Jean-Paul Dubois, ultimul roman al lui John Updike, Gertrude șI Claudius, în care a imaginat ce s-a petrecut la Elsinore înaintea acțiunii din Hamlet, începînd cu bunicul matern al prințului, Rorik, continuînd cu mariajul nefericit al Gertrudei cu Horwendil și pasiunea pentru cumnatul ei, Claudius. Dincolo de intriga demodată, apar harul, erudiția și capacitatea lui Updike de a restitui intensitatea vieții, cu tot ce are mai rău și mai bun ființa umană - conclude Dubois. De fapt
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
pândesc identitatea nu doar a indivizilor, dar și a țărilor, a națiunilor, ca efect al globalizării. Mariana Dan (Serbia) a spus și ea că singurătatea nu este numai a persoanelor, ci poate fi și a unei națiuni, ca în cazul nefericit al Serbiei. Totuși națiunea sârbă nu a fost totdeauna singură, ca azi, a adăugat vorbitoarea. Gabriela Adameșteanu a vorbit despre "sclavajul internațional", despre exportul de resurse umane, ca și despre singurătatea scriitorului în satul global, a autorului care vrea să
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]