417 matches
-
din borcan” mi-au deschis orizonturi nebănuite, a declanșat în mine resorturi de care nu m-aș fi crezut în stare, frisonul morții avusese iată o formă atât de domestică, prietenoasă și aparent tentantă. Se produsese cumva, pe nesimțite și negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
se împuținează pe zi ce trece și că în viitorul apropiat nu se întrezărea nici o ieșire din criză. Mă aflam în situația călătorului care traversează un pustiu, fără nici un fel de țintă de jur împrejur, pustiu în care iată, pe negândite, a răsărit soarele și recunosc dintr-odată și drumul dar și punctele cardinale iar de țintă nu mă mai plâng. Viața însăși căpătase alte dimensiuni și devenisem imun la cele mai multe din mizeriile mărunte ale cotidianului. Făceam abstracție și de faptul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
în orice seară Mă frământ chiar până-n zori. Văd în vis, de pe retină, Unduindu-se cochete, Trupuri dulci ca de tulpină De Brândușe, Violete... Și-n miresme răspândite De prezențele divine Caut chipuri înflorite De Narcise, Florentine... Mă trezesc pe negândite, Cu o forfotă sangvină, Să le vreau a-mi fi iubite Și o Roză, și o Ină... Dar în lumea citadină, Evadat ca dintre stânci, Văd pășind cu chip de zână Nu doar flori, ci cocostârci!... de Gabriel Todică 13
ELEGIE DE PRIMĂVARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348687_a_350016]
-
văd curtea, dar nu mă prea trage inima. Mai mult îmi place la voi, e mai frumos, sunt multe flori, mai ales tufănici, care-mi sunt foarte dragi. De aceea am meșterit, ajutată de castorul Haralambie, portița și lacătul... Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
o metaforă. Chiar dacă “viața nu mai ține cont de nimic, ea aranjează cărțile, ea trișează!” (Symbol of the Power of Love), Daniela Voiculescu este în continuare, în căutarea dragostei. Volumul de față se dovedește o incursiune în prezentul devenit pe negândite, trecut, în care balansul poetei “se întreabă ce iubire să aleagă... reală sau virtuală?” (Symbol of the Power of Love). Volumul se încheie, așa cum era de așteptat, cu un gând despre iubire. Experiența descrisă este una reală, trăită, risipită cu
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
altfel l-au umanizat mai mult și, paradoxal, chiar îndumnezeit... Un Sine personal avem noi toți, care-i legat de Sinele transcedental, deoarece Dumnezeu este pretutindeni... EL este imensitatea oceanului, Necuprinsul infinit al aleanului, Este acea Iubire nețărmurita, Speranța întunericului negândita! Dumnezeu la mării autori! Nu m-aș hazarda prea mult dacă aș afirmă că talentul marilor autori întotdeauna a existat în progresie aritmetică cu credința, si nu aceeia oarbă, sau una absolutista în eu-l personal, ba dimpotrivă deseori aceștia
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
Capsulă timpului ontologic”) și prin teoria lui Eliade, potrivit căreia „sacrul e camuflat în profan și profanul în sacru”. “Erosul fiind un instrument care ajută la parcurgerea trepetelor inteligibile ce-l despart pe Dumnezeu de creaturile lui, ar fi de negândit să tratăm subiectul iubirii (n.n:Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii) fără să ne ocupăm mai întâi de ontologie. Pe de o parte, omul ocupând între creatori o poziție privilegiată, ele este singurul care rezumă în sine însuși toate
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
care unic punct albastru își așeaptă alunecarea cascada ne așteaptă prietene urcă urcă prietene în carul de foc al începutului primăverii pe care darul Crăciunului ți l-a așternut sub picioare frâiele din neaua abia căzută galopul calului galopul gândurilor negândite sunetul ierbii când ridică zăpada pitită pe vârfuri sub ea urcă urcă prietene în carul Crăciunului uită întoarcerea înainte timp așteaptă frumusețea ta Domnul cu tine Prietene 24 decembrie 2013 Referință Bibliografică: drum bun prietene / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
niciodată nu am băut cu setea de lumină nepătrunsă de moarte mă răzbește foamea de adânc atunci când din mine răsar pietrele sar static în pumnul de foc al sensurilor nevăzute numai atunci rostirile devin pete de culoare printre petalele gândurilor negândite mă răzvrătesc a doua oară pe fila cântecului tău declamativ tac iubindu-te într-o lacrimă plescăie verbul însetat și flămând așteaptă pasul dintâi pe care nicicând nu-l voi face spre tine simplă umbră a propriilor patimi fără adăpost
SUB GLUGA DE PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365909_a_367238]
-
lumii ești și care din lumină spui, iubești și rod din trup de lumină ai rodit, luminează-mă cât trăiesc și cât voi tot trăi după moarte și silește-mă să nu mă abat de la a unsprezecea prouncă nescrisă, nerostită, negândită: Iubirea! Slavă Ție, mărită Maria! Fără tine și coconul Tău de nimfă, fluturii nu ar mai fost fluturi, sărutul nu ar mai fost sărut și cuvintele mele nu s-ar mai fi întrupat din Cuvânt! Slavă Ție, mărită Maria! Apără
SLAVĂ ŢIE, MĂRITĂ MARIA! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366551_a_367880]
-
performanță care nu e la îndemâna oricui iar gurile rele, cârtitoare, au spus despre asta că de vină ar fi „zeama lui Bacchus” și atribuindu-i acesteia funcții miraculoase, panaceul tuturor derutelor și fantasmelor ... Într-o bună zi, rapid și pe negândite, fără prea multe pregătiri, „Căpitanul” de odinioară și-a predat viața în mâinile Domnului, rămânând cu amărăciunea de a nu-și fi văzut feciorul sus, printre „domnii aleși” ai acestei lumi, acesta a stat ce a stat cu mumă-sa
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
trecut în altă arie tematică, într-un alt spațiu și până la urmă într-un alt timp decât cel real, uitând de cele ale zilei și ele de tine, că ești suspendat într-un timp în care te-ai transbordat pe negândite și că nimeni nu te-a oprit, ce-i drept e că nici tu nu le-ai cerut-o pentru că știai c-o să te menții cu capul pe umeri, că vei rămâne în firea ta fără vreun pas la dreapta
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
verii, un fenomen numit de localnic “umflarea apelor” se petrece în acest perimetru afund: ape bogate în nutrienți din adâncimile “canionului” din ocean urcă la suprafața ca niște “vârtejuri de ochi marin” și apoi ca un mic “tsunami”, așa pe negândite, se revarsă în apele mai puțin adânci de pe coastă, sau în albiile sărace ale puținelor râuri ce răzbat din interiorul continentului pentru a se vârsa aici, oferind astfel hrană din belșug multor specii ale vieții marine. Tot în acest fel
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
despărțiți... Înconjurați de oameni și tot ai nimănui... Cu zece prieteni doctori și tot mai obosiți... Progres pe unde lungi, dar tot n-ai cui să spui. În „paradisul” nostru, e vorba fără vlagă Și bâlba unui gând scăpat pe negândite, E ochiul care vede fără a ști să vadă, E visul ce se naște din visele ciuntite. Pe drumul de sfârșit, trăgând consensuri grave, Ne dezbărăm, pragmatic, de ale vieții mituri, Cădem în doruri stranii și-n hibernări suave, Cu
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
pământului în care i-a fost definită menirea. Actul doi al bucuriei poate începe. Se amână aprinderea felinarelor artificiale. E plină palma lui Dumnezeu de felinare naturale. Sunt licurici care strâng în trupul lor flăcările verzilor drumuri în alegerile încă negândite ale oamenilor. Se adună la taifas literele și mintea mea amorțește. O las să asculte glasul toacei. Mănăstirea dintr-un lemn se trezește și pornește chemarea prin via tresărire a clopotului firii. Întrebări și răspunsuri, de-a valma se rostogolesc
MĂRŢIŞOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345551_a_346880]
-
opune atât de mult milosteniei fraterne decât orgoliul” . Căutarea slavei deșarte ne ridică împotriva aproapelui nostru , provoacă ruperea prieteniilor și ne închide inima în fața nenorocirilor săracilor lângă care trăim ș pe care-i privim cu dispreț: „Ce iertare merită acei negândiți care se îmbracă cu multă moliciune și a căror preocupare majoră este să se acopere cu fire produse din viermi de mătase! A fi copleșiți de confuzie, a se teme și a se cutremura: acestea ar trebui să fie sentimentele
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Tratatul despre preoție”, observă că slava deșartă este cel mai grav obstacol pe care un preot îl poate întâlni și enumeră totodată „monștrii” care acompaniază această patimă: „Le cunoști numele: mânie, descurajare, râvnă, dispute, calomnii, minciuni, decepții, ipocrizii, comploturi, dușmănie negândită... adulări servile, complezențe interesate, dispreț pentru săraci, josnicii față de bogați” Despre slava deșartă în viața necreștinilor și „Cum creștinismul își reclamă dreptatea în dogmă și într-o viață sfântă, ei se tem, spune Hristos, de a se converti la noi
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
verifica din exterior dacă stingerea era respectată. În momentul în care Vâț a scos un răcnet, ca atins cu fierul încins, s-a repezit la comutator și a reaprins lumina, am știut că este pe cale să săvârșească al doilea act negândit în seara aceea. Fața îi devenise lividă, clăbuci de spumă îi înfloreau în colțurile gurii. Ți-ai bătut joc de mine?! Tu ți-ai bătut joc? Tu, mă?! Tu?!... S-a repezit cu degetele încovoiate, gara să mă înșface de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > O POVESTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O poveste Întors pe negândite într-o seară, M-am supărat că nu-mi găseam papucii: Oare-am ajuns și eu printre uitucii Porniți să tot întrebe și să ceară? De ai afla, ți-ai face semnul crucii: Colecție de sute, cum să piară? Tot
O POVESTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356528_a_357857]
-
astfel, acceleratul și-a văzut de drumul său și-a lăsat în urmă satul.N-a avut păreri de rău... Semaforul fără vină s-a-nverzit de supărare tot privind imensa șină, fără niciun tren în zare. Iată cum pe negândite, fără nicio programare din visele părăsite apăru un tren în zare! Și pe șina prospăt unsă, cu ulei de busuioc luneca vagonul care aducea cu el, noroc. Îl purta cu ea anume, o fetiță din popor precum ,,steaua fără nume
POVESTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356723_a_358052]
-
de sus, de mai Sus, o uzină puternică în formă de pară pompă un lichid roșu ce circulă prin diferite canale, dus și întors. Persoanele întâlnite „botezaseră” această uzina inima. De ce oare? Șuvoiul de lichid roșu m-a luat pe negândite și m-am trezit alunecând prin atriu stâng și drept și apoi prin cele două ventricole. Mă simțeam o corabie plutind pe un fluviu vijelios. Pe acest vas am gasit oameni plini de ură. Femei ce își urau soții, bărbați
AVENTURA DIN INTERIORUL CUVÂNTULUI IUBIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356768_a_358097]
-
și întinde tenculele peste toate domeniile vieții. Sufocant. Neputința în fața acestui flagel e de natură să descurajeze orice om de bun simț. Tot așteptăm (chiar fără speranță, e drept!) - să se îndrepte lucrurile. Aș! Cărările se înfunda, zidurile apar pe negândite și-ți barează drumul și orice încercare de escaladare. Suntem parcă din nou în spatele cortinei de fier și nu îndrăznim nici o mișcare pentru că, orice am incercat până acum, a dat greș. Cărțile pentru pockerul veacului s-au aruncat pe masa
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
ca nesfârșita noapte,/ Parfum, culoare, sunet de-a pururi își răspund.” Cine este poeta Elisabeta Lușcan aflăm din poezia “Sunt”. Ea este “Lună”, Soarele”, “ploaia”, “vântul”, “roua”, “blândă plăcere”, “valuri de durere”, “visul”, “trecător în noapte”, “poezia”, “petală”, “lacrimă”, “gândul negândit”, “legenda”. Dacă primăvara iubirile se trezesc la viață asemenea florilor ce au stat în amorțire:”mugurii speranței / pornesc/ bobocii trandafirului/ vorbesc,// numai primăvara / se deschid/ sufletele lumină!/ Numai primăvara), toamna aduce tristețea și omoară speranța “Trăiesc în tristeți, respir a
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
o metaforă. Chiar dacă “viața nu mai ține cont de nimic, ea aranjează cărțile, ea trișează!” (Symbol of the Power of Love), Daniela Voiculescu este în continuare, în căutarea dragostei. Volumul de față se dovedește o incursiune în prezentul devenit pe negândite, trecut, în care balansul poetei “se întreabă ce iubire să aleagă... reală sau virtuală?” (Symbol of the Power of Love). Volumul se încheie, așa cum era de așteptat, cu un gând despre iubire. Experiența descrisă este una reală, trăită, risipită cu
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
lui Chagall Ca un val rima sunetului interiorizat te aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul ascultă cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne forma supremă Nesupusă, negândită. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smălțuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]