355 matches
-
el cu părerea, Însă este oare comestibilă? Unele sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mestec dar mi-a fost teamă să scuip întotdeauna tăcerea-mi vine din pereți cineva vorbește strigă și râde cineva plânge singur nu pot să mă apropii de cei care sunt în rai ce am iubit demult s-a rupt neg destinul dar tot mă caut în rămășitele de cafea să te pierzi e mai ușor de la un timp respir o bătrânețe străină și dau înapoi copilăria când trec de colțul neîntoarcerii singurătatea iarăși mă trage la fund amnezia e ceva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dar tot mă caut în rămășitele de cafea să te pierzi e mai ușor de la un timp respir o bătrânețe străină și dau înapoi copilăria când trec de colțul neîntoarcerii singurătatea iarăși mă trage la fund amnezia e ceva bun neg boala dar înghit pastile și aer e primul simptom care mă face să mă arunc de pe margini nu-mi schimb calul nici pe o jumătate de împărăție legați-mi ochii dacă cumva vi se pare că am ajuns în rai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o să ezite. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi un soi de hartă umană
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a cărui faimă crescuse odată cu vârsta. — Intră. — Irina Natalievna, a spus el, trăgând în timp ce intra de pantalonii care nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai am treabă cu prostovanu’. Nu mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult. În liceu mă duceam singur acolo, dacă-ți vine să crezi ce chestie umilitoare. Stăteam pur și simplu acolo cu o carte sau o revistă și o ceașcă de cafea. Mi s-a frânt inima când prima doamnă cu neg a plecat. Starlight fusese epicentrul vieții noastre sociale de liceu, locul unde-mi petrecusem cea mai bună parte a anilor adolescenței, pierzând timpul cu prietenii mei care, ca și mine, nu erau suficient de frumoși și de branșați ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai bune haine, sâni și iubit. Starlight era versiunea din Poughkeepsie a Central Perk, doar că puțin mai mizeră și cu lumini fluorescente, canapele din vinilin maro și un grup de chelneri care, În mod incredibil, aveau cu toții ori un neg Înflorit pe față, ori un deget lipsă. Îmi plăcea cum unii oameni rămân fideli dormitoarelor din copilărie sau destinațiilor de vacanță și mă Întorceam acolo, ca un porumbel la cuib, de fiecare dată când veneam În oraș. La gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prăjiți și apoi am hotărât că În afara Manhattanului excesul de carbon era permis și le-am luat pe amândouă. Sammy a comandat o cafea simplă. Una dintre chelnerițele mele preferate, cea cu firele cele mai lungi de păr crescute din negul de lângă buză, pufnise când ceruse lapte degresat și nu frișcă și acum intraseră amândoi Într-un fel de concurs de priviri tăioase. Ne-am sorbit cafeaua, am sporovăit și am ciugulit din mâncare. N-ai spus până acum că faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine. Mă tem că personajului închipuit de aceste prea amabile cuvinte îi voi rămîne dator multe. Eu unul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia te uită! exclamă surprins Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid, aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dați cea mai bună întrebuințare pielii mele; mare grijă însă la alunițe! Am fost atentă să le scarpin doar atât cât era necesar pentru a obține dimensiunea unui dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite intens, alunițele mai mari, cu nu mai mult de două fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mi s-a tăiat cocoșul negru și mi s-a scos argintul viu pe sub unghiile de la mâna dreaptă -, am fost nevoită să ascult Jean de la Socola și Florin Chiftea. Imediat alunița s-a retras 2 cm jumate. Ba chiar un neg bejuliu cu 3 fire groase mi-a dispărut de lângă nara dreaptă. Mi-am julit genunchiul. A curs sânge și a durut îngrozitor. Mai am de lucru la încheieturi... Nu sunt de neglijat unele avantaje în cazul în care pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Domnul să mai trăiesc atât cât trebuie ca s-o întind suficient). Decorațiunile murale se vor modifica fără-ncetare, în funcție de muzica și discursurile care vor răsuna acolo. Odată căptușeala va fi fină, alteori ridată, iar de cele mai multe ori presărată cu negi, alunițe și gâlme ca niște stalactite. Încă o dată: se pot forma pattern-uri din cele mai diverse aplicând scărpinături de intensitate variabilă în zone aleatorii. Chiar eu mi-am înfipt vârful unui cuțit de bucătărie în fund. La început nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oalele membrilor asociației de locatari. Carnea verde e peste tot. Copacii au frunzele roase și clănțănesc zi și noapte din crengi. La știri se spune din ce în ce mai des că Stoica are probleme, Caritasul a destabilzat economia națională. Colac peste pupăză, un neg dobândit în urma unei bălăceli în lacul Băneasa, pe care-l arsesem în urmă cu un an, izbucnește din nou De data aceasta la cealaltă mână. Încălzesc lama unui briceag la flacăra de aragaz și-o aplic pe fața grămezii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la flacăra de aragaz și-o aplic pe fața grămezii de piele de forma unui coral. Bucătăria se umple de miros de carne arsă. Vecinii se bucură că au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi. În coloana din stânga sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi. În coloana din stânga sunt înșirați cam o sută cincizeci de oameni. Mă cuprinde disperarea. Mă frământ, tropăi, în cele din urmă dezertez. Mă scurg de-a lungul acelorași alei dintre blocuri. Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieși de sub birou! Hai că te-am iertat! L XLIX Încă din mai, asupra capitalei se prăbuși un val de căldură care îi făcu pe bucureșteni să iasă la scăldat în lacurile pline de reziduri menajere din parcuri. Micozele, eczemele, negii înfloreau pe trupul lor până îi făceau să arate ca niște opere de artă. Secțiile de dermatologie se specializară în body painting. Eu mă retrăsesem la Biblioteca Pedagogică. Mai răsfoiam Suntem mereu prea buni cu femeile, a lui Raymond Queneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a bujie. Vedeam un șir de cosași cu cămășile mototolite, transpirate, înaintînd cu pași mari în arie și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]