511 matches
-
fapt înălțarea către golirea conștiinței, și astfel este însuși subiectul corporal ce nu poate fi decît o realitate fără spirit, fără conținut. Una din laturile acestui cult constă în abstracția purei exprimări în sine, în nimicirea conștiinței reale de sine, negativitatea ce se manifestă, pe de o parte, în starea de insensibilitate, iar pe de altă parte în mortificare și în nimicirea vitalității prin chinuri autoimpure" [341]. "Așadar doar prin intermediul acestei negații a propriei existențe se poate ajunge la puterea unui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
citi "urmele" trecutului, chiar și într-o secvență "de dragoste": "C-aș vrea s-ating cu a mea frunte / Ușor-al urmei tale prav"6 Dar, mai ales, el este prezent în versurile sentențioase ținând de o anumită gnoză a negativității: Noi reducem tot la praful, azi în noi, mâine'n ruină... Toate-s praf...Lumea-i cum este, și ca dânsa suntem noi". (Epigonii) " Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenire ta și-a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o posibilitate, o încercare: pașii omului, sau vântul care să-i spulbere urmele -, dar "pustiul" nu are consistență: el e o negativitate, el "există" doar dacă îl raportăm la ceva care a fost. Despre acest "punct" al neputinței minții poeților din totdeauna "de a-și închipui creațiunea" sunt de urmărit notele lui Theofil Simenschy la traducerea textului Imnul creațiunii.32 Eminescu traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci a etala binele din noi (la orice atitudine Întâlnită În exterior) este un lucru ce arată cât de puternici și de valoroși suntem. Avem tendința să fixăm negativul pe cineva anume, nemaifiind În stare să schimbăm această reprezentare. Repudiem negativitatea și ne ținem la distanță față de ea. Nu mai știu ce filosof a venit cu următoarea idee: de unde vine răul, de acolo poate surveni și binele. Cu alte cuvinte, răul nu e ceva absolut, ci „gradul zero” și sorgintea binelui
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fericit tot timpul și să o duci Într-o stare perpetuă de mulțumire. Pe lângă faptul că așa ceva nu este posibil, ne lipsește și un sistem de referință, un reper al stărilor noastre de bine. Pozitivitatea capătă sens prin raportare la negativitate. În plus, dacă am alerga după o „sumedenie” de fericiri, s-ar putea ca unele dintre ele să se anuleze reciproc. Prea multe „fericiri” sau Împliniri pe toate planurile s-ar putea să te conducă la... nefericire! Nefericirea apare și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este Încorporată „total”, dintr-odată, ci felie cu felie, experimentând-o cu fiecare pas, cu fiecare cădere sau Înălțare. Altitudinea valorică presupune asumare pe cont propriu, Înțelegere, depășire a evidențelor, transcendere. „Pozitivitatea” nu poate fi concepută fără o raportare la „negativitate”. Amma Teodora, o sfântă, afirma referitor la ispite: Străduiți-vă să intrați prin ușa cea strâmtă. Pomii, dacă nu Îndură iarna și ploile, nu pot rodi. Pentru noi, iarna este veacul acesta. Dacă nu trecem printr-o mulțime de chinuri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care face apel la semnificațiile variabile pe care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune de televiziune) pot fi evaluate intensitatea pozitivității violenței (să spunem, folosirea violenței pentru a pedepsi și a face dreptate) sau dimpotrivă intensitatea negativității actelor, termenilor și scenelor de violență televizuală (ca exemplu, prin desemnarea gravității consecințelor actelor violente, de la lezare la vătămare corporală și omucidere). Analiza semio-discursivă, care nu se limitează la cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Tabelul care urmează prezintă sintetic datele eșantionului studiat (noiembrie 2004, similar cu cel din iulie 2004): Cum evaluăm conținuturile violente. Categorii și contexte de semnificare Categorii contextuale de evaluare Tipuri de violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalita-te (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca tendință specifică oricărui final de ciclu istoric: degradare a structurilor sociale, morale, crepuscul al unei lumi, agonie a unui sistem, criză generală a valorilor, cât și ca program estetic de la finele veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX: negativitate, cult violent al inovației, spirit rafinat și „corupt”, devitalizare, exacerbare a formei 1. Stilistic, se Înregistrează pe această filieră ceva paradoxal: o nostalgie a clasicului. Un neoclasicism „frenator”, oarecum compensatoriu pentru excesele modernității, coexistă, Într-unul și același autor, Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
operele lor au mult prea puține lucruri În comun, iar până să intre În arenă ceea ce s-ar numi oficial „avangarda istorică” vor trece măcar câțiva ani. Ceva mai târziu, alți avangardiști se identifică spiritului dandy nu doar prin forța negativității din operă, ci și prin stilul În care trăiesc (sau mor), se Îmbracă, vorbesc. Iată-l, de pildă, pe Tristan Tzara, echipat mereu ca pentru o mare recepție, În costumele sale trase la patru ace, cu nelipsitul monoclu. Sau pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și norme, elaborează teorii, dar și practici. Anume? Am spune că, Întâi și-ntâi, dandysmul ne apare ca o etică, pe care o vom descrie și analiza În cinci ipostaze, după cum urmează: etica narcisică, a diferenței, a singularității/singurătății, a negativității și a gratuității. Dar el, dandysmul, dezvoltă În egală măsură o estetică, o strategie & tactică a seducției și o utopie. Tot atâtea capitole distincte În cartea noastră. Citându-i selectiv pe dandylogi, am riscat să ordonăm pe cont propriu „programul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
protestatară. Și Camus dă credit presiunii la care, direct și indirect, societatea Îl supune pe acesta din urmă. Dar rezistența dandy-ului nu i se pare câtuși de puțin lipsită de forță, ci o formă dintre cele mai radicale de negativitate. Revoltații tc "Revoltații " Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum, creatorul era acela care conferea coerență creaturii. Din momentul În care ea Își declară ruptura cu acesta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ceea ce societatea a normat până la ei. Pentru că Întreaga biografie li se joacă Într-un spectacol pe scena socială, acolo vom Întâlni cele mai numeroase manifestări ale dorinței de contestare. Dacă ar fi să imaginăm o scală În crescendo a formelor negativității și i-am adăuga un inventar al mijloacelor prin care un dandy se poate Împotrivi convențiilor, ar rezulta un tablou dintre cele mai vaste. În câte feluri, ca intensitate a atitudinii, poți tăgădui ceva (mai stins, mai puternic)? Să repertoriem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
privi-o, rămâne tot ce le poate fi mai de neînțeles. Și străin. Așadar, un Întreg efort al Împotrivirii În sine, uneori sublim, alteori ridicol-grotesc, tragic, comic, tragicomic, pentru pura și simpla plăcere a sfidării. În fond, pentru nimic. O negativitate modernă, anticipând spiritul postmodern, după Gilles Lipovetsky. O altă nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment dat, opacă, nu Îi mai returnează nici o imagine, nici măcar propriul chip) se dezvăluie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
privind statutul discutabil sau banal al propriului cîmp de referință pe tot parcursul lecturii. Rolul cititorului are calitatea specifică pe care Weinrich o numește "seninătate", prin intermediul căreia el vrea să reprezinte un spațiu de libertate în care cititorul intră din cauza negativității lumii (din punctul de vedere al autorului). Pe lîngă această calitate, rolul cititorului mai presupune libertatea imaginației care să adauge textului istoriei povestite banalitatea și natura stereotipizată a realității [...], pentru a forma aici o versiune interliniară 186. În această privință
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au prelungit sute de ani după moartea filosofului. Epicur (cel care ajută) pare predestinat de propriul nume să contribuie la mântuire. El luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din preocuparea unică a eradicării negativității și a definirii pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Epicur aduce elogii prudenței, cumpătării, prieteniei și râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi. Epicur a fost un cetățean ce ducea o viață simplă și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nu împietează asupra libertății autonomiei și independenței. Propăvăduiește bucuria, voluptatea, plăcerea, viața, fericirea. Montaigne nu înțelege de ce oamenii excelează în dorința de a se autopedepsi, a-și face rău, a-și provoca suferință și durere. La ce bun să adaugi negativitate, dacă aceasta există deja în doză maximă? Aversiunea față de durere se manifesta concomitent cu aspirația către plăcere, pentru ceea ce e pozitiv. Voluptatea se referă la toate cele cinci simțuri. Epicur îndemna la plăcere, dar nu la orice fel de plăcere
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
n-ai să vrei să răspunzi, că vei tot simula neștiința și vei face orice mai degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta pune problema „deducției statistice”, anume: dacă eirōneia poartă cu sine aceste negativități înseamnă că Platon a folosit eirōneia, când s-a referit la Socrate, în același sens depreciativ. Nu așa stau lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care Callikles și Socrate se acuză reciproc cum că și-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
destinate să arate că el este Mesia cel anunțat, profetul așteptat de evrei, gnosticii ciugulesc din anumite cărți vetero-testamentare pentru a-și elabora propria ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiind inaugurale - se definesc printr-o voință înverșunată de a instala realitatea în ceruri - pe când hedonismul propunea coborârea cerului pe pământ. Numitorul comun al tuturor acestor gânditori obsedați de urgența unei lumi alternative este că lumea și răul coincid. Că negativitatea e proprie chiar și celei mai mici părticele de realitate. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, nu-i nicio nevoie să cugeți și să postulezi. E suficient să constați, să privești în jurul tău, să înveți deschizând larg ochii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pregătește terenul religiei. Gnosticii afirmă că răul este cel care guvernează lumea, căderea în timp n-ar fi decât o confirmare a acestei realități. Lumea s-a născut din voința perversă a unui demiurg răutăcios. Spre deosebire de creștini, care cred că negativitatea este un produs al liberului arbitru al primului om - respectiv al primei femei - și care-l despovărează pe Dumnezeu de orice responsabilitate în materie de genealogie a răului, gnosticii cred în ratarea Creației. Pentru adepții lui Hristos, culpabilitatea apasă cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de interdicții și îndeamnă la o contramorală, singura în stare să restaureze ordinea lucrurilor: împotriva răului, a se alege binele definit exact de inversul virtuților propovăduite de alții, vinovați că ignoră faptul că profesează negativul, încrustați de la începutul lumii în negativitate. Nicio nevoie să crezi în false valori. Cum ar fi adevărul. Pentru care motive trebuie oare să mori pentru ideile sale? în fața persecuțiilor, atunci când un torționar îți cere să te lepezi de o credință, nu e nevoie să mergi până la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din voința cuiva mai puternic ca ei. Dumnezeu vrea ca ceea ce este să fie așa cum e. Pentru gnostici există trei feluri de oameni - am mai spus-o. Hilicii, incrustați în materie, nu pot aștepta nimic de la lume, prea maculați în negativitatea realului; psihicii pot spera o mântuire, le este de-ajuns să basculeze în tabăra celor aleși trezindu-și la viață sufletul care, în cazul lor, le face posibilă epifania; astfel ei devin pneumatici, inițiații gnostici, evident. Iată așadar cine-s
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar într-un sens invers celui al ascezei, adică în dezmăț... Astfel, filosoful gnostic crede că sufletele schimbă trupul până a fi comis toate păcatele posibile și imaginabile. Când ceea ce-i mai rău e un fapt sigur, când acumularea de negativitate atinge punctul maxim, cu o reală saturație de greșeli, apare și mântuire. Dar numai în aceste circumstanțe. Nu-i nevoie să căutăm mai departe: obții mântuirea de pneumatic epuizând negativitatea. Odată efectuat acest efort, sufletul urcă din nou la Dumnezeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]