346 matches
-
așa, cufundând, pentru o jumătate de ceas - criminal ce sunt! - plăntuțele În licoarea otrăvitoare, dar Împreună cu o sticluță cu substanța minune. Ce aflăm după ce ne aruncăm privirea În sticluță, adică o analizăm? Că ea s’a Îmbogățit. În ce? În negentropie, adică În esențialul factor de ordine, acela care constituie esența vieții plantei... Acum am folosit o capcană chimică. Dar ce se Întâmplă În afara laboratorului pregătit anume, adică În Natură? Unde se duce ceea ce pleacă din plantă? A se disipa ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În Natură? Unde se duce ceea ce pleacă din plantă? A se disipa ar fi un nonsens. Inferiorul, căldura de pildă, o poate face - pagubă’n ciuperci! -, dar superiorul nu, căci ce rost ar fi avut strădania plantei de a extrage negentropia din energia cu atâta trudă căpătată? Sau a animalului, a omului mai abitir, care trebuie s’o smulgă plantei? Rostul nu poate fi decât echilibrarea entropică Într’un ansamblu cu lumea paralelă, „plasa“ iscusită, ansamblu care, el Însuși În schimbare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu cel ce Împrumută. Acela care câștigă e, acum, evoluția. Căci, așa cum spuneam altă dată, și moartea e relativă, adică pe lângă un hoit mai dă ceva. Asta, pentru că animalul a investit Împrumutul. A făcut-o, poate În suflet, adică acumulând negentropie, adică ce-i trebuie acelui „minister de finanțe“. Animalul e deci un fraier. Și mai e Încă, pentru că, folosind Împrumutul de la plantă, Îi mai asigură acesteia condițiile optime de viață pentru ziua de mâine. Ce s’ar face un bancher
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puține Întoarse; à propos de Eminescu cu ale lui catarge... și ideatic, tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea aneantizează atâtea entități, individualități, structuri, ordonate adică posedând negentropie, atât de divers, Înseamnă că marea e - cel puțin percepută astfel - pe tot atâtea planuri, o antiteză entropică. Și e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea aneantizează atâtea entități, individualități, structuri, ordonate adică posedând negentropie, atât de divers, Înseamnă că marea e - cel puțin percepută astfel - pe tot atâtea planuri, o antiteză entropică. Și e firesc, căci apa Înlesnește uniformizarea - altă fațetă a entropiei. Și cu câteva mici excepții - Caspica, Aralul... - tot ceea ce este mare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumina - negentropică, ca fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri care sunt adâncimea medie a oceanului... Negentropia radiației e aneantizată de entropia substanței... precum talentul de vulg. Mării nu-i rezistă nici o epavă - tot negentropică structurare - fie ea abiotică, În adevăratul sens al cuvântului, fie biotică, știu eu care cochilie. Și, până să vedem ce și cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pasărea să-și facă cuib și veverița să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind energie, adică negentropia, ordinea smulsă din zid de acele vietăți. Altfel spus, libertatea se obține numai luptând. Dar asta presupune abolirea oricărei alte activități, la fel de necesare vieții, fapt posibil doar pe termen scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate trăi și bearcă, nu fără cap; ca să vorbesc doar de extremități... acelea pe care Natura le-a pus Încă primei vietăți cordate și chiar mai devreme: cap și coadă... o polaritate care mă silește să reamintesc vechea mea obsesie: negentropia, condiția Vieții. Și, acest travesti, care a individualizat-o Între banalele rozătoare, i-a oferit acea expresivitate care l’a fascinat și pe Minulescu, și pe Disney: Chip & Dale... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nedumerirea apare și mai departe, Între română și latină: nici o legătură nu poate fi stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia nuanțatei limbi vii, care mai spune harbuzului și lubeniță, sau entropia, uniformizarea, aplatizarea unificatoarei limbi literare? Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului. Chiar dacă entropizarea e sensul firesc al istoriei, prefer să vorbesc „moldovieniește“, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iată de ce. E vorba de cea mai fascinantă marfă pe care o poate căra apa. Lumea evoluează spre entropizare, degradare. Doar că nu se lasă schimbată cu una cu două și se “repară” din mers, alimentându-se cu opusul entropiei, negentropia, o idee... Pe care Pământul o capătă din negentropicul spațiu cosmic. În straturile superioare ale atmosferei, vaporii de apă desublimează devenind solid: o etapă de negentropizare. Dar nu oricum ci sub formă de cristale, ácele de gheață, altă negentropizare. După
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cade pe pământ, Într’o lume entropică, pe arbori care „dorm“ - entropie deci -, pe animale, În ansamblul lor entropice chiar și când sunt treze, pe sol, populat de acele tipic entropice heterotrofe mai mici ori mai mari. Cu toatele râvnindu-i negentropia. Și așa, apa pierde pe rând toate câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni chioară, mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care se alimentează astfel cu esența vieții. À propos: nu degeaba românul tradițional oferă dobitoacelor din ogradă, ori de câte ori poate, apă topită din omăt. Dar, indiferent de „marfa“ pe care o cară, grosieră ori subtilă, apa mediază atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aer. Așa vorbind, solul e un material entropic, o expresie a degradării. Firesc, căci el e rezultatul viețuirii unei mulțimi de organisme care, asociate În de-acum obsedanta biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei solului crește mereu. Am prins o vorbă din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
te trădez, spunând celorlalți de ce te iubesc. Mai ales dacă ești neagră. În primul rând pentru că, faci tu ce faci, dar ești o excedentară energetic. Oferi, radiezi În jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va anula deficitul energetic care a cauzat necazul, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă uneori foamea, ceea ce Îi e pe plac, adică energia ce poate fi sublimată În negentropie. Pentru cartea pe care o poate scrie, pisica mai oferă o mostră. Ca și câinele, cu care Împarte același subordin sistematic, Fisipeda, pisica n’are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula asta? Mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
folosește ceva mult mai subtil, o fațetă a efectului Kervran, adică transformarea sodiului În potasiu. Această transformare consumă energie, răcorind pisica. Dar, culmea subtilității, potasiul e entropic În raport cu sodiul; deci, eliminând potasiu, iar nu sodiul din hrană, pisica câștigă și negentropie, adică ideea care-i va ordona pe mai departe trupușorul ei de cadână... Istețimea pisicii nu se oprește aici. Tortura la care-și supune prada, jucându-se cu ea, e aparentă. Acel animal n’are nici o șansă, căci e rănit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai Îndoieli
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oferind alte condiții, care desigur nu permit manifestarea aceluia clonat. Și mai e ceva: omul e dual, trup și suflet, iar clonarea multiplică trupul, nu și sufletul. Astfel, vom rămâne, oricare dintre noi, unici, menținând o polarizare, o heterogenitate, deci negentropia, câtă e, a lumii noastre. „Milenium“, 5 august 2000, ora 15,21 57. Caniculă și ger Mi-aduc aminte de o poveste veche, o normă de protecția muncii de pe vremea când aveam un președinte veșnic reales, iar eu nu eram
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încât nu se poate strecura nici măcar o lamă. Rezultatul? Aproape 5 milenii de sfidare a vremii și vremurilor. Și, pentru ca paradoxul să fie deplin, acea massă de piatră a primit o formă perfectă. Perfecțiune sinonimă cu un cuvânt drag mie, negentropie, și care emană. Printr’un biocâmp atât de puternic Încât poate deturna psihicul oricui ar intra. A dovedit o Abd-al-Latif - un cronicar arab din secolul al XIII-lea - care, zgâlțâit de frică, nu știa ce să mai facă spre a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
această calitate: faraonul și preotul. Și spun unii că Însuși Zamolxe a trecut prin asta... Dar egipteanul devine pragmatic, iar piramidele devin implicit tot mai palide replici ale prototipului keopsian, cedând apoi locul unei arhitecturi complicate dar mai puțin grandioase. Negentropia simplității diminuează, iar zeii nu-și mai găsesc locul. Invincibilitatea de două milenii a Egiptului devine o amintire. Iar primul zeu, pisica Bastet, se răzbună: Atacând Pelouse, Cambyse pune În brațele soldaților primei linii câte o pisică; frica de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și zidurile Atenei, acea massă amorfă dar placată, sunt străpunse de romani; inventatorii mortarului care exclude, umplând golurile, orice prelucrare a pietrei. Întregul zid devine amorf dar expeditiv, iar forurile, circurile, templele se Înmulțesc ca ciupercile. Dar noua pierdere de negentropie Îi face pe zei să fugă unde văd cu ochii, lăsând locul unuia venit din lume, dar care se mulțumește cu mai puțin. Adică cu ceea ce Îi oferă Bizanțul: zidul din cărămidă, nici măcar piatră, a cărei estetică, finisare, e doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un an, În raport cu catedrale la care s’a lucrat secole? Epuizat de grija hegemoniei mondiale, asaltat de tot mai mulți beneficiari cu pretenții de zei, omul apelează la falsuri: tavane, pereți, orice, așezate pe o structură zisă de rezistență. Ioc negentropie și, nemaisimțind zeul, omul devine ateu. Ce urmează? După o progresivă degradare, fie doar a acestui aspect al activității umane? Bunul meu prieten, astăzi și amfitrion, ar fugi repede la Apocalipsa lui Ioan. Îmi pare rău să am altă părere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În construcția templelor. Culmea grijii, templul lui Solomon s’a construit cu piatră tăiată și fasonată altundeva, pentru ca nici măcar ca unealtă fierul să nu fie prezent În acel loc. Căci fierul are un biocâmp direcționant și Încă entropic, neutralizator al negentropiei biocâmpului uman și al entităților spirituale, cu care omul caută comuniunea În acel loc. Cu timpul, omul a folosit materiale noi pentru construcțiile sale, mai puțin Însă pentru temple: cărămida arsă, betonul, tabla, fierul beton, sticla, aluminiul, plasticul,... cu toatele având
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]