391 matches
-
-o! Cuba a avut și pirații săi proprii, printre aceștia remarcându-se mulatrul Diego Grillo (Greiere), supranumit Diegui-to sau Diego Martin. Se crede că s-a născut la Havana, pe la 1556, ca fiu al unui spaniol și al unei frumoase negrese. În copilărie a fost în serviciul guvernatorului de Campe-che, care se purta rău cu el, ceea ce l-a determinat, la 13 ani, să fugă și să se angajeze pe o navă spaniolă. La 15 ani nava cu Dieguito e capturată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sclav costa la "cumpărarea" din Guineea 50 de pesosi și era vândut la Havana cu 350 de pesosi, aducând, după deducerea cheltuielilor, un venit net de 200 pesosi! Uneori sclavii erau vânduți înainte de a se naște cu 25 de pesosi, negresele gravide având prețuri "speciale". În piețele de sclavi aceștia erau puși să alerge, danseze, să cânte, să-și arate "abilitățile" și "dinții" în fața cumpărătorilor, pentru a-și demonstra "valoarea". După cumparare erau supuși procedeului "herrado" marcarea, ce se făcea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
meu șef și subaltern, dispunând doar de trei excelenți colaboratori cubanezi un șofer, un grădinar și o femeie de serviciu, reprezentanți distinși, amabili și muncitori ai "culorilor" populației Cubei: șoferul creol cu bunica neagră, grădinarul alb și femeia de serviciu negresă! Toți trei erau tineri, frumoși, serioși, respectuoși, bine educați și cu cunoștințe care depășeau copios nivelul general al confraților de breaslă din România. În pregătirea mesei pentru Sfântul Vasile am colaborat perfect cu cei trei, excelenți cunoscători ai locurilor unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de numai 15 ani, s-au răzbunat pe stăpâna lor care le maltrata, aruncând-o de la balconul curții interioare pe dalele de piatră. Stăpâna a decedat, cei trei au fost arestați și, după un proces celebru, la 2 aprilie 1822, negresele au fost spânzurate în Plaza Matriz, în prezența tânărului mulatru, care a fost expediat ulterior în Africa! În acest "decor", studenții de la Institutul de Teatru au amenajat un cadru propice pentru expoziția "Conde Dracula", inaugurată într-un întuneric străpuns ici-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trimisă apoi cu ajutorul pompelor și a țevilor metalice peste lanurile de porumb sau sfeclă. Pe drum, prin localități, întâlnesc la baruri fețe cunoscute. M-a surprins un grup de francezi între care un profesor căsătorit cu o femeie de culoare, negresă, și ea profesoară universitară, și alți câțiva prieteni ai lor, tot de culoare, care fac un „pelerinaj” doar de o săptămână, în ritmul lor, lăsând calea pelerinilor și mergând pe alte - drumuri, printre ogoare, prin sate, pentru a cunoaște mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
tumoră, bineînțeles. În fond, În situații limită, contează perpetuarea/salvarea vieții, cu V mare, și mai puțin forma ei. Celebrele celule HeLa, cu care lucrează mii de laboratoare din lume, sunt celule canceroase umane, prelevate prin anii ’30 de la o negresă americană; de atunci Încoace, ele trăiesc În laborator și, adunate, ar da poate de zeci de ori greutatea acelei femei. Si, dacă am lua În discuție și similitudinea comportamentului celulei embrionare cu a celei tumorale, valabilă cel puțin până În momentul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
găsesc mapa cu programul pentru cele două zile cât vom sta aici și o sticlă de vin roșu de Bordeaux. Fac un duș fierbinte și sun la recepție, rugându-i să-mi aducă un tirbușon. Peste doar două minute, o negresă cu șorț bate la ușă, mă salută și destupă cu mișcări rapide și sigure sticla. După ce iese din cameră, o aud cum raportează prin stație că „a rezolvat cazul”. Vinul, atât cât mă pricep eu la băuturi, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe aici. Spune Chingiz: „La Varșovia, oferta sexuală e mai agresivă decât la Sankt-Petersburg și la Moscova, dar și mai civilizată. De câteva ori pe zi, veți găsi - strecurate pe sub ușă - „oferte” dintre cele mai tentante și diverse... Sunt și negrese, pentru că Polonia e un fel de placă turnantă în industria sexului din Europa. Blondele și blonzii din Polonia au bulversat prețurile pe continent...”. Îl întreb de unde cunoaște asemenea detalii. Chingiz zâmbește enigmatic. A scris un roman, un thriller, pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Sănătate Publică și ciocăni iarăși la ușă. Așteptă câteva secunde și, neauzind nimic, intră. Cum se așteptase, Moscheea Albastră și Coloseumul erau Încă acolo. Piramidele dispăruseră. 11 Înapoi pe coridor, Întrebă prima persoană care trecu pe acolo, o tânără negresă În uniformă de infirmieră, unde ar putea-o găsi pe doamna doctor Peters. Ea Îi spuse că merge la Secția B, unde lucra doctorul Peters și spuse că-l va duce acolo. De data aceasta, cotiră În direcția opusă, trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trăit traiul. Și În privința mașinilor dovedesc că au capul pe umeri. - Poate că și În privința ceasurilor de mână de douăzeci de mii de dolari. Și cum stau cu pistoalele? Ravelstein mi‑a răspuns cu un hohot de râs. - Până și negresele mă opresc pe stradă ca să‑mi admire croiala hainelor. Sunt intuitiv receptive. Îi Încălzeau inima asemenea connaisseurs - fani ai eleganței. Admirația adolescenților negri Îl ajuta pe Ravelstein să contracareze ura colegilor săi, profesorii. Succesul și popularitatea cărții lui Îi scoseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venit decât salariul de universitar, tot Își cumpărase canapele scumpe, mobilă italienească Îmbrăcată În piele, totul cu bani Împrumutați de la prieteni. Dar când s‑a ridicat În topul listei de best‑sellers, i‑a dăruit tot mobilierul lui Ruby Tyson, negresa care venea de două ori pe săptămână să spele și să facă curățenie. Desigur, el a aranjat transportul și a plătit camioanele. Avea nevoie urgentă de spațiu și mobila nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și când răspundea la telefon arbora un stil sudist, foarte formal. Dar Însemna o prezență loială În gospodărie. Ravelstein se lămurise În privința ei și nu‑și făcea iluzii că va fi vreodată admis În tainele intime, În sufletul unei bătrâne negrese respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tur al apartamentului. Rosamund și cu mine Îi urmăm din cameră În cameră. Nimic nu a fost deranjat de la locul său. Întreținerea apartamentului cădea În sarcina a două femei - poloneza Wadja, care făcea adevărata curățenie În zilele de marți, și negresa Ruby Tyson (prea bătrână ca să mai poată munci efectiv), care venea În zilele de vineri. Misiunea doamnei Tyson era aceea de a menține demnitatea caselor În care lucra. Pentru Wadja, Ravelstein nu era decât Încă un evreu cu gură mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ajung în privirea vicleană cu care negustorul de vechituri face hatârul unui bărbat cu barbă de a-i vinde ceva mai ieftin, o râvnită pipă, n-o ajung nici când trece în grabă peste sânii voluptuos conturați din tricoul unei negrese, se oprește o clipă pe caldarâm lângă o coajă de banană călcată în picioare, și-ntotdeauna cu un pas înaintea mea mă ațâță s-o prind din urmă, dar îmi scapă de fiecare dată, rânjindu-mi în față și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetele pe stânga și pe dreapta, cu mașini parcate, cu peștii lor. Atunci am văzut prima dată cum e constituită o rețea de prostituție la vedere. Am scăpat de prima ofertă, la a doua intersecție altă ofertă - blonde, brunete, asiatice, negrese. Ce era în noi atunci, la vârsta noastră... S. B.: Profund marcați. D. T.: Am văzut apoi o zonă mai luminată și ne-am hotărât să mergem să vedem ce e acolo. Atunci am auzit prima dată de ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
din compasiune, în familia proprie, pentru a crește alături de copiii săi, Hindley și Catherine. Practic, la nivel metatextual, sîntem invitați să înțelegem altceva. Heathcliff e fiul nelegitim al lui Earnshaw (născut pesemne din legătura pasională cu o sclavă creolă sau negresă, din Liverpool, știut fiind că faimosul port englez a constituit decenii întregi, oficial și, apoi, neoficial, un centru de vînzare a sclavilor către proprietarii nordși sud-americani). Nici nu ar putea fi altcineva, judecînd tratamentul prefențial pe care stăpînul casei îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prezența fizică a soției Katy în viața sa. Cînd aceasta pleacă pentru a-și îngriji mama bolnavă, Henry cade bolnav și întreaga casă intră într-un fel de disoluție stranie (singurii care se agită administrativ sînt Rivers și bătrîna servitoare, negresa Beluah). Reîntoarcerea lui Katy devine astfel vitală. Numai că revenirea intempestivă are un preț. Mama lui Katy, ramasă singură, moare, iar femeia, profund demoralizată, cedează atracției pentru John cu care începe o relație erotică intensă. Legătura e intuită de minuțioasa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă precum cea a individului care, ,cu degete butucănoase", ia la rînd sticluțele cu parfum franțuzesc, lăsînd impresia unui ,mujic care caută vodkă", nu are decît rolul unui contrast, precum prezența unei negrese în cadrul unui tablou faimos, înfățișînd un nud strălucitor.
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
J.K. Rowling e englezoaică, iar comunitatea micilor vrăjitori de la Hogwarts reflectă multiculturalismul britanic: albi, negri, asiatici (mai ales indieni). Ei, dar cînd vin fetele franțuzoaice de la Beauxbatons, să dai cu tunul și nu dai de vreo mulatră sau metisă sau negresă sau asiatică printre ele...
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese, pe mesele înguste dintre două priviri care se citesc una pe alta în limbi străine. plouă și pe stîlpul unui pod se zbate un pește de stofă în dungi, pofta de joacă a bătrînilor întrece năzbîtiile norilor care coboară tiptil
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
rugi și-n urmă apa” (p. 9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă dacă ținem cont de felul în care scriu ceilalți poeți douămiiști. (Mă refer numai la
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
ea dintotdeauna, în pîntecul cald al virtualității, istoricii de artă să trăiască ei înșiși în eternitatea operei și să nu-și murdărescă pata galbenă cu mizeriile zilei, iar balerinii din jurul lui Brâncuși să studieze, absenți și firavi, inextricabila relație dintre Negresa Albă, Albă ca Zăpada și Scufița Roșie. Cum e posibil ca un inginer de ape, care nu și-a practicat niciodată propria lui meserie, simplu mînuitor de forme fonetice fără conținut lexical, să se trezească subit istoric de artă, să
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
Gabriela Gheorghișor Cu figura sa ascetică, de „lup de stepă“, departe de lumina reflectoarelor critico-literare ce răsfață celebritățile lumii scriitoriceș ti, Marian Drăghici este, astăzi, un poet pour les connaîsseurs. Ce-i drept, autorul Negresei n-a fost niciodată un poet-vedetă, fiindcă a pierdut startul generației ’80 (volumul de debut, Descrierea după altă natură, depus la Cartea Românească în 1983, apare abia în 1988, cu titlul schimbat de cenzură: Despre arta poetică) și, mai mult
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele mistic
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]