368 matches
-
Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de vechituri într-o vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile ei negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Țoiu (Tinerilor naratori români sexoși) Acum venise rândul lui Pavelescu; Șușu obosind, luase el cuvântul, ca agronom mai bătrân... Tânărul agronom Titi Streașină, protejatul său, trimis în experiență în Statele Unite - povestea Pavelescu - mergea spre miază-noapte împreună cu prietena lui, Miriam, o negresă, în rabla lor de Buick, pe una din autostrăzile late, nesfârșite, părând că duc nicăieri. De condus, conducea ea, care-i spunea lui Titi ,prințul meu". Și care se fălea cu el, mai ales în fața albilor, că el, Titi, care
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
el, făceau la trei luni, gemeni. C-așa era bărbatul ei și că așa era în țara lui de unde venise... Era în primele zile ale lui decembrie. Treceau printre două lanuri de porumb galbene, paralele. Titi o rugase să oprească. Negresa frânase lung, periculos, fiind polei. Titi se dăduse jos și intrase în lanul din dreapta. întârziase, depănușând de probă porumbul pe care americanii îl lăsau pe câmp, până iarna, ai naibii, să se usuce cât mai mult, să nu care și
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
ninsoare din an, și i se făcuse dor de acasă. Pusese un genunchi jos. Pe urmă și pe celălalt, care scârțâi, parcă, trebuind să fie uns. Atinsese cu fruntea pământul înghețat, zâmbind în sinea lui cum ghicise nu de mult negresa că se tăvălise în pat cu colega ei de cameră, o chinezoaică din Taiwan, numai după un fir de păr drept și lung-lung și negru-negru, cum e la ei, găsit pe partea ailaltă a pernii, când, găsind-o singură, - Miriam
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
palma ei moale, plușată și fierbinte, privind atentă fără să zică nimic cele două dâre de lacrimi solidificate de ger la rădăcina nasului; apoi demarase în trombă. Fulgii înghețați se năpusteau furioși în parbriz cu un zuruit de zaruri aruncate. Negresa începuse să cânte un cântec de-al ei, vechi, de sclavă; pe urmă, fiindcă se apropia Crăciunul, îl rugase să-i spună și ei o poveste de Crăciun, de-a lor, din țara lui. Titi se gândise bine, dar nu
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
apoi cu capul pe masă câteva ore bune, se trezea, mai bea o cafea, și se întorcea în viteză la zăpada lui suedeză... Dacă treceau vreo câteva ore de miezul nopții,... al zilei următoare, fiindcă a doua zi era duminică. Negresa pusese prin viscol o frână neașteptată, că pe autostradă țopăiau doi iepuri în călduri, și îl întrebă pe prințul ei, care tăcuse, dacă aceasta era toată povestea. El încuviință, nemaiadăugând nimic . Negresa vru să-l îmbrățișeze, și chiar o făcu
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
zilei următoare, fiindcă a doua zi era duminică. Negresa pusese prin viscol o frână neașteptată, că pe autostradă țopăiau doi iepuri în călduri, și îl întrebă pe prințul ei, care tăcuse, dacă aceasta era toată povestea. El încuviință, nemaiadăugând nimic . Negresa vru să-l îmbrățișeze, și chiar o făcu, dar scurt, cât permiteau centurile de siguranță...
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese, pe mesele înguste dintre două priviri care se citesc una pe alta în limbi străine. plouă și pe stîlpul unui pod se zbate un pește de stofă în dungi, pofta de joacă a bătrînilor întrece năzbîtiile norilor care coboară tiptil
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
Simona Tache Au tot ce trebuie: piele naturală, barete, talpă flexibilă, arici. Nu știu cum sunt alea pentru “fetițe Melania negrese” sau alea pentru “fetițe Melania asiatice”, dar astea pentru “fetițe Melania albe”, sunt perfecte. Vi le recomand. P.S. Pentru mirese și viitoare mirese, nu avem sandale Melania, dar avem concurs de specialitate, pe unica.ro. Aici.
Sandale pentru fetiţe Melania by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19435_a_20760]
-
său este doar o victimă printre multe altele care nu primesc nicio satisfacție, una tardiv eliberată, dar nu și una eliberatoare. În urma lui rămâne o altă victimă încă și mai cumplit abuzată, mai neajutorată, Patsey (Lupita Nyong’o). Asupra delicatei negrese se exercită pasiunea maladivă a stăpânului, brutal până la sadism, afectat probabil de serioase probleme erectile. Epps este acolo pentru a transforma plantația sa într-un fel de lagăr de concentrare, asezonând tortura cu spectacolul degradării umane la care asistă cu
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
sound-urile de chitară pe alocuri punk etalate de cei doi chitariști sau rap-ul extrem de interesant prestat de multitalentatul Maxi, toate colorate cu cele două seturi de tobe gigantice instalate pe scenă. Și la care se mai adaugă și o negresă din backing-vocal, care la un moment dat folosește chiar și un megafon pentru a se face auzită! Per ansamblu, show-ul Faithless este unul unic. Și-atunci când, din senin, la jumătatea concertului începe o ploaie torențială, iar miile de oameni
Agenda2005-24-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283813_a_285142]
-
un negru numără dolarii câștigați în timp ce metresa-l masează, trapezista se leagănă-n balansoar, maimuța îl privește minunându-se, alt negru cară un butoi, viața merge înainte și-napoi, pulsează. 58. Reperaj: bărbații de culoare privesc fix în gol, în timp ce negresele cariatide îi luminează cu fosforescente baloane. Ei stau suspendați, ridicați de la sol, iar în fața lor și a câinelui de luptă lustragii îngenunchiază. 59. Reperajul din mentalul de culoare, din lemn, sau din piatră, astăzi are mare valoare, se poate numi
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
lent pe Magistrat. Schimbi canalul, vrei muzică. Nimerești un festival. Niște tipi și tipe, zeci de mii - un sfert de milion, se zice - se tăvălesc în noroi și fumează marijuana. Mulți sunt goi. Oprești sonorul, se zvârcolesc în tăcere. O negresă își etalează sânii, o blondă o sărută pe gât. În Stațiune - comparativ - e rai. Poți, pentru dinamica sexuală a poveștii, să mai introduci câteva fufe. Nu. Caravella e suficientă pentru Stațiune și pentru roman. Ar mai intra în discuție femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu bate la ochi. Elevețianul luă loc pe scenă, ca finalist. Trei reprezentante ale soțiilor își făcură apoi intrarea pe scenă, totul în râsetele și glumele nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și de regulamentul concursului în particular, din demonstrația unui curs de bătut la mașina de scris, asigurat de negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-a doua, de unde se auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu mi le-a mai făcut nimeni, niciodată, în prăpădita asta de viață. Făcea dragoste ca și cum ar fi vrut să scoată, să arunce toată puritatea aia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doi copilași, bani puțini și - cel mai rău lucru - o pletoră de prieteni. În iarna cu pricina a văzut-o Într-o seară la Philadelphia omenind o mulțime de bărbați, când el știa că ea nu avea servitori, cu excepția unei negrese micuțe ce Îngrijea de copii În camerele de la etaj. Îl descoperise printre musafiri pe unul dintre marii libertini ai orașului - un individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea decât la Mișu. Portretul lui Mișu din MaxiBar se topi în flăcări. Portretul lui Zelea din mâna lui Mișu se topi în flăcări. O negresă grasă, cu disperarea pe chip și hălci de carne albă între dinți, îl impinse pe Mișu la pământ și începu să împingă și să respire. În iatacul Contesei, Popa împingea și respira. Horațiu împinse cu putere poarta închisorii și respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mondene. Din când În când suna telefonul. „Ce mai faci? Eu sunt bine. Am fost la o petrecere În Los Angeles săptămâna trecută și i-am văzut acolo pe Ringo Starr și Don Johnson. Să nu uiți să vii cu negresa aia uriașă la deschiderea clubului de noapte al lui Frantiac...“ Cam la asta se rezumau discuțiile lui Gan la telefon. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce fel de om era Gan sau interlocutorul lui, cu ce se ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
i-a luat locul lui Keiko În inima lui Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu totul alt Înțeles. Nu mai știu când s-a Întâmplat asta, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar fi putut să intre în peisaj afecțiunea - nu cu femeia asta. Era mai probabil să te atașezi de un crocodil. Ne-am uitat unul la altul o clipă, după care i-am zis: — Doamna fumează întotdeauna atât de mult? Negresa se gândi un pic, cântărind dacă era sau nu vorba de o întrebare-capcană. În cele din urmă hotărî că nu era: — Are mereu o țigară în gură și ăsta îi adevăru’. — Păi, atunci asta trebuie să fie explicația. Cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plevușcă și te aruncă afară prin fund. Cea mai bună bucățică pe care am avut-o vreodată. Scutură din cap cu un aer de îndoială: — Nu cred că există ceva care să bată o evreică drăguță și coaptă. Nici măcar o negresă sau o chinezoaică. — N-am știut că ai vederi atât de largi, Becker, sau că ești atât de al naibii de cosmopolit. Isuse, pariez că l-ai citit până și pe Goethe. Becker râse. Părea să fi uitat cu desăvârșire de Poliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
art-deco din bronz a unui somon în plin salt, care ocupa mijlocul unei mari mese rotunde. Poate că mi-ar fi făcut plăcere netezimea lui, dacă obiectul nu ar fi fost acoperit cu praf. M-am întors, strâmbându-mă, când negresa reveni cu un mers legănat în hol. Ea se strâmbă înapoi la mine și apoi în jos la picioarele mele: — Mata nu vezi ce-au făcut cizmele matale la pardoseala mea curată? zise ea arătând cu degetul la cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
informație. Ați putea să-mi spuneți de unde o aveți? — Informația? Scuze, am o regulă foarte strictă de a nu încălca niciodată confidențialitatea. Sunt sigur că înțelegeți. Ea dădu scurt din cap și-mi ură o seară plăcută. Înapoi în hol negresa încă mai fierbea de enervare deasupra pardoselii ei. — Știți ce-aș recomanda eu? i-am zis. — Ce? întrebă ea morocănoasă. — Cred că ar trebui să îi dai un telefon fiului lui Frau Lange la revista lui. Poate că reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]