808 matches
-
-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere din capriciul unui uriaș semănător beat, abia schiță gestul de a se ridica în picioare, convins că acel mic efort era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În broboadă la spate, văitîndu-se că au fugit din Vrancea În urma „alunecărilor de teren“. Dar bătăile astea obraznice, brutale, care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru o clipă din context, intră grăbită În Încăperea aceea unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rezum doar la prelucrarea lutului, confecționarea vaselor de diverse forme și mărimi, în funcție de utilitate, ci și la arderea vaselor în cuptoare special amenajate. Dacă lutul nu este arsă suficient, vasul pierde din rezistență, în interior rămâne maroniu, iar la exterior negricios, rămâne porosă și pierde lichidul pusă la păstrare. Olarii au trebuit să stăpânăească toate etapele confecționării vaselor, arderea în cuptor la care au adăugat, pentru mai mare și mai bună rezistență și folosire, smalțul și unele elemente decorative. Fiecare gospodărie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luau direct de la arie, 416 activiști de tot felul. Dintre activiști, în afară de cel care, la fierăria lui Prențu a arătat practică cum îi ajunge „raful” pe roată, lumea își mai amintește de unul pe care-l chema Frumușelu, mică și negricios. sta învăța la fără frecvență, era prin clasa a VI-a, și avea obiceiul dă pun întrebări copiilor de la școală. De asemenea, ca soldat devotat al partidului, nu s-a putut abține să nu încerce vigilența unor băieți mai mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie adăpostit În clădire? Sau trebuia să slujească la construcția Încă neterminată? Dante continua să Înainteze Încetișor către centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi fost vorba despre literatură, s‑ar fi amestecat de mult și ar fi desființat pe cineva cu criticile sale, lucru pe care se simte îndreptățit să‑l facă. La o altă masă stau niște greci care‑și apropie capetele negricioase ca să șușotească despre femei sau chiar să le abordeze pe unele dintre ele. Asta se petrece în apropiere de toaleta femeilor, pe unde acestea sunt nevoite să treacă. Ori de câte ori se face câte o afirmație care nu‑i convine, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s-o jupoi. Decât 1000 euroi odată, mai bine câte 10, dar tot timpul, plus mqncare și-un ambalaj, acolo... ! filozofa Vania. - Cum arătau? - Mari, voinici, cu niște mutre negre că de țigani, să-mi fie cu pardon. Chiar mai negricioși că matale. Cand se uitau la mine, parcă îmi luau măsură la sicriu. Si-aveau un accent, așa, mai ciudat... - Și ce ziceai că vor de la mine? - Păi se exprimau că le-ai furat diverse chestii, dar ei vor telefonul
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
o dată! Măcar o dată!... Râdea cu gura strâmbă din pricina semiparezei, și cu toată partea aceea a feței pe suprafața căreia se distingea promeminent unul din globurile oculare. - Merită, domnul meu, și pentru fetele alea deosebite...- insista mereu omulețul mic de statură, negricios, pronunțând deosebit de accentuat consoanele r și t - Deosebite fete. E-hei! Fetele de astăzi sunt mult mai frumoase decât fetele de pe vremea noastră. Eu zic că merită măcar o dată-n viață să încerci! E cazul să vezi și dumneata ce
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
ce urmează. Aveam poate vreo șase ani, să fi fost prin 1947 - 1948, când într-o zi de vară toridă, prin iulie, zăresc în fabrica de sifoane și limonadă a tatălui meu - nu i-o luase cooperativa - un bărbat înalt, negricios, cu o șapcă de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire galbene, împletite, iar în piept erau agățate fel de fel de medalii. Cât timp tatăl meu i-a umplut sifoanele, vreo
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
mare voievod în legendă .” Și cum spuneau Ștefan Szuhay și Nicolae Istvanffy - comisari imperiali - care l-au întâlnit pe Mihai Viteazul domnul Țării Românești la Târgoviște în anul 1598 :”Vievodul este de statură înaltă, cu părul și barba neagră, fața negricioasă și severă. După spusele unor cronicari ai vremii, Mihai Viteazul era un om stângaci, ceea ce mai însemna cu siguranță că era rău, potrivnic, pervers, perfid, crunt . Însă Mihai Viteazul prin gândirea ca Dumnezeu să izbăvească țara de mâna cotropitorilor, reușește
PORTRET IN LEGENDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364169_a_365498]
-
acolo unde-o fi fost odată, nu suportă nici un miros din zonă, are ce are cu restaurantele cu profil indian, chiar lângă ăsta pescăresc este unul, intrăm, doar o masă ocupată din cele vreo opt în total, cu doi bărbați negricioși, tineri și grăsuți, unul la tejghea altul la bucătăria aflată în spate, cu mustăcioară ca Raj Kapoor-ul copilăriei mele din “Vagabondul”, cu muzică indiană în surdină venită de la un televizor de deasupra barului, dar în local nu se servea alcool
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
și pe tine să faci la fel. Cum spui că mai stai cu glicemia? Și-mi împinge ceva fără gust și fără miros în fața nasului. A doua zi se dovedise mai harnic decât mine. Mă aștepta cuminte, rezemat de peretele negricios al popicăriei, aproape să nu-l recunosc, fiindcă, în locul batistei înnodate la cele patru colțuri, purta pe cap un fel de șepcuță din paie de orez. Lolita mi-a cumpărat-o, îmi explicase el mândru. E o tarabă cu chinezării
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
oaspeții mai simandicoși, cum eram noi, de pildă, aduși cu șalupa căpităniei portului din Orșova, se elibera imediat locul optim de debarcare. Șenase era un turc pântecos, cu fes roșu, șalvari și ilic negru cu bumbi de argint, avea față negricioasă cu un neg mare în stânga nasului. Să trăiți, kapitanim, i se adresase turcul lui Georgescu, care își anunțase din timp sosirea, astfel că băncuțele de sub umbrarul lui Șenase se păstraseră neocupate. Poftiți, poftiți, ne îmbiase turcul cu ambele mâini, necontenind
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
iubi de n-ai să uiți o viață-ntreagă. De o faci pe târfa cu mine, praf te fac! Mmm! Da’ ce carne tare ai și ce merișoare! Fire-aș al naibii, abia aștept să mușc din ele! Mâna stângă, negricioasă și murdară, îi frământa violent sânii fetei, trecând de la unul la celălalt, în timp ce ochii lacomi le urmărea tremurul sub bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare și repeziciune de mâna negricioasă de la un sân la altul. Simțea doar durere și scârbă. Rămăsese ca mută, înmărmurită de groază, ochii devenindu-i izvor de lacrimi. S-a dezmeticit și a înțeles pericolul la care era expusă, în momentul în care bărbatul a prins
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
caise, dar a trebuit să se mulțumească cu apa stătută de la temperatura camerei. Ce viață! În astfel de momente, Aiko se gândea că și animalele aveau o soartă mai bună decât a sa. Apoi a apărut și clientul. Era înalt, negricios, și mirosea a havane scumpe. Nu doar că a trebuit să aibă grijă ”să fie mulțumit”, dar Aiko a trebuit să se lase și filmată cu camera acestuia. Cine știe ce maniac, ce pervers tocmai primise în încăpere, dar în acele momente
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
avântasem către infinit... Am citit mult, am navigat în neștire pe internet, am făcut tot ceea ce îmi stătea în putință pentru a nu mă mai gândi. Pentru a uita. Într-o seară mi-am imaginat-o alături de tipul acela solid, negricios, făcând dragoste, râzând, schimbând intimități pe un ton natural, afectuos... Zâmbind, dansând în ploaie alături de el... M-am chircit. Era mai mult decât puteam suporta. Și totuși... Mai am o șansă. Sosită tocmai de acolo de unde crezusem că îmi va
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
întrebat brusc, de parcă în această întrebare ar fi stat sensul întregii noastre întâlniri. „Lumea? O iluzie...”, i-am răspuns, apoi am sărutat-o din nou, cu pasiune. În acel moment, ușa s-a trântit cu putere și un individ solid, negricios, și-a făcut apariția. „Târfa, te omor! Iar tu, cretinule, ieși imediat afară din casa mea!”. L-am privit interzis. „A ta? Cum...”, am început, dar m-am oprit pentru a privi mai cu atenție împrejur. Era un apartament sărăcăcios
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
copilași, deși unii dintre ei nu aveau încă vârsta școlară, iar alții degeaba o aveau, vându cabinetul, restul de agoniseală îi fu șterpelit de îngerași (putem să le spunem așa, deși iconografia canonică nu ne-a arătat până acum îngeri negricioși, dar cine știe, cu genetica asta...), devenind astfel fericit ca multe alte milioane de oameni, care, deși sunt la fel de fericiți, nu-și dau seama, spre păcatul lor, de adevărata stare în care se află! Intrând deci lucrurile în normalitate, nu
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
țară și am sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii alb și cu flori cusut, parcă rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating ușor și las palmele să ia forma ei... Miroase a ,,acasă” ... Gust rupând un colț ... are în el trudă, măreție, durere dar și bucurie... Referință Bibliografică: Pâinea / Lia Zidaru : Confluențe
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]
-
era țâgan, iar eu nu aveam nimic cu acest soi de oameni, n-am stat eu în bancă, ani de-a rândul, cu Neluț al lui Ilie Țiganu’? Eram chiar prieten cu el, dar cel care mă jignise era mai negricios la față decât pri- etenul meu țigan. Și unde mai pui că eram și rude: Hobzoaica, bunică-mea, era cumnată cu mama lui Noneț, acesta venindu-mi mie unchi și maică-mii - verișor primar. Noneț era, bine- în¬țe¬les
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi ... XXXIII. TRENUL, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 809 din 19 martie 2013. Trenul oprește în gară. Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie. Citește mai mult Trenul oprește în gară.Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
țară și am sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii, alb, cu flori cusut, parcă-s rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating ușor și las palmele să ia forma ei... Miroase a ,,acasă” ... Gust rupând un colț ... are în el trudă, măreție, durere dar și bucurie... Referință Bibliografică: Pâinea / Lia Zidaru : Confluențe
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350538_a_351867]