259 matches
-
adesea neînțelesul: Visul e o a doua viață. N-am putut niciodată pătrunde fără să mă cutremur prin aceste uși de ivoriu sau corn, care ne despart de lumea invizibilă. Primele clipe ale somnului sunt imagini ale morții; o toropeală neguroasă ne cuprinde gândirea și nu mai putem determina exact clipa în care eul, sub o altă formă continuă opera existenței. E o subterană obscură care se luminează încetul cu încetul, și unde se desprind din umbră și noapte palidele chipuri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oară simt întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui668. Astfel începe somnul să aducă în om realitățile ascunse, aparente mistere, revelate din cele mai vechi timpuri de magi. Primele momente ale somnului sunt imaginea morții; o amorțeală neguroasă ne cuprinde mintea și nu putem stabili clipa anume în care eul, sub o altă formă, continuă opera existenței...669. Zeul somnului se numea Hypnos, frate cu Thanatos, zeul morții 670, amândoi fii ai nimfei negre a nopții care locuia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Vlaicu Vodă - construcție clasică în decor romantic - vine din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca un erou tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
este folosită și ea parodic, re-contextualizată în modelul centralei termice a clădirii unde familia Isaacson locuiește (a se citi, printre rânduri, imaginea cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
ucis cu pistolul, Neculai Isac a rămas fără un ochi, țigăncușa a fost înjunghiată și aruncată în fântână... Ascultătorii au rămas "tăcuți și mâhniți", imaginându-și fântâna care nu mai exista, iar Neculai Isac cu ochiul "cel viu, mare și neguros, privea țintă în jos, în neagra fântână a trecutului". Neculai Isac era căpitan de mazâli la Bălăbănești, din ținutul Tutovei. Portretul fizic: Era un om ajuns la cărunteță, dar se ținea drept și sprinten pe cal (...). Obrazu-i smad cu mustăcioară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
decenii m-a condus la convingerea că cine nu iubește copiii și nu are vocație pentru profesia didactică, nu are ce căuta în sfera activității educative. Dirijorul Era un început de iarnă care își făcuse apariția în forță, cu zile neguroase, cu nopți în care se înregistrau temperaturi negative mult sub zero grade, cu un soare palid și obosit ce nu reușea decât pentru puțin timp să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adăpost de orice fel de griji pentru cel puțin o lună. Grupul statuar din marmură neagră, cu doi Îngerași În formă de V deasupra crucii, mi se părea cel mai frumos monument de pe alee. Tocmai contenise ploaia În dimineața aia neguroasă de 4 martie, iar surorile ei spuneau că-i pare rău că moare, asta vrea să Însemne vremea urâtă pentru surioara lor scumpă, biata Felicia și biata madam Golan și biata Stafie. Mi s-a părut prima dată, dar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Universul întreg îi pare vag, imprevizibil, imprecis, motiv pentru care "totul imploră o soluție". Ceea ce este vag și aproximativ necesită travaliul ordonator al unei inteligențe și, din acest motiv, se pretează interpretării. Descriind într-o manieră "exactă" mirosuri, sunete, amintiri neguroase din trecutul îndepărtat, naratorul își mărturisește implicit (în unele locuri, chiar explicit) aspirația unei analize complete a tuturor acestor lucruri nebuloase, una care să le restituie sensul ce le lipsește. Vagul solicită o hermeneutică, romanul Întâmplări în irealitatea imediată putând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gotic. Și lumina picturii mediteraneene a fecundat umbrele interioarelor și s-a făcut Rembrandt și Vermeer. Apoi Europa a plecat să-și încerce miracolul în toate peisajele pământului. Dar nicăieri n-a mai fost nici Mediterana și nici sora ei neguroasă din nord. Eduard Pamfil Cred că trebuie să înțelegem adevărata semnificație și a capitale culturalelor mai mici din Europa Centrală și de Est. Numai astfel se întrevăd nenumăratele drumuri noi, nebătătorite și, deci, neînscrise încă în marea istorie a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o altă tehnică decât a biografiei romanțate, prin alternarea secțiunilor epice cu corespondența câtorva protagoniști pașoptiști, căutând impresia veridicului. Totuși, portretele personalităților istorice, un Bălcescu care își joacă sacrificiul ca un actor prea conștient de rolul său, sau un Heliade-Rădulescu, neguros, furtunos și șovăielnic, se constituie mai degrabă ca niște relatări liricizate. Volumul de evocări și portrete istorice Eroi au fost, eroi sunt încă (1968) exprimă credința, grandilocvent frazată, în patriotism, progres, luptă, cartea fiind o sumă de texte apologetice, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
reținute prin subtilitatea sugestiei lor de interpretare. Iată un singur exemplu, din multele posibile, privitor la Mai am un singur dor, poezie pe care o consideră ca "o sinteză a imaginarului eminescian". Aici, notează Dan Mănucă, "privirea este grea și neguroasă, însoțită de o imensă oboseală. Nici moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
I. Negoițescu transfigurează din plin în exegetica lui sugestii multiple venite din zona psihanalizei, a fenomenologiei și filosofiei existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care sunt mai tari la istorie, ar putea să ne lumineze în această brambureală de relații supermoderne, referindu-se la ceea ce era obișnuit să se întâmple de veacuri în această zonă și la obsesia bolnăvicioasă a Rusiei, din cele mai neguroase vremuri, de a ajunge la apele calde (strâmtorile Mării Negre) sau măcar să controleze gurile Dunării (din care cauză România a constituit o permanentă țintă pentru că a cutezat să bareze calea extinderii Imperiului Țarist), spunând că nu-i nimic nou sub soare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui adevărat poet. Cea de-a doua care explică pe întăia și putea să lipsească e opera unui cârpaciu. Dintr-o familie prosperă, în care-i numai râs și voie bună, tinereță și iubire, nu rămâne decât un singur individ, neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și german. Descendența regală pare a fi cea care impune separarea de cei de rând, fiindcă „«împăratului» i se atribuie o putere magică asupra naturii, asupra cerului, ploii, oamenilor, vitelor” și ieșirea prințeselor din casă ar cauza calamități naturale. Vârtejurile neguroase sunt însă ipostaze ale monstrului inițiator, zmeul care duce fecioara în sacru. Mai potrivită pare interpretarea cercetătorului rus referitoare la acumularea de puteri magice prin recluziune, dar această decodare se circumscrie puterilor cosmocratoare ale fecioarei. Motivația închiderii fecioarei din basm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se realiza prin forțe și calități proprii, ci „au nevoie” de un altul, de alții, pentru a urca În stima proprie, pentru „a face carieră” sau pur și simplu pentru a-și potoli un instinct profund ce vine din vremuri neguroase ale omenirii, un tip de bestialitate, prost acoperită de diverse ideologii și care reușește să „dinamizeze masele” (vezi studiul excelent despre „masse” al romancierului austriac de origine bulgară Elias Canettiă. Foarte mulți comentatori ai „misterului” acestei dictaturi sui-generis, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la chimir atâta cât să o ducă bine ei și multe generații de după ei, au revenit acasă, s-au chivernisit și și-au asigurat o existență liniștită ce ar fi durat o perioadă imprevizibil de lungă de timp, dacă norii neguroși ai vremurilor n-ar fi întors istoria neamurilor pe dos și dacă ocupanții țării de după cel de-al doilea război nu i-ar fi obligat să experimenteze politica colhozurilor și a gulagurilor, ale așa zisului «viitor de aur al omenirii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
își au propriile probleme cu separatismul basc și, respectiv, nord-irlandez, fapt ce îi face pe cei doi să fie, în general, mult mai circumspecți când vine vorba de manifestele pro-independență ale minorităților. Unde mai pui că ne aflăm în „Rusia neguroasă”, și nu se știe ce mai pățești... VASILE GÂRNEȚ: Manifestul pro-cecen al colegilor ucraineni, cărora li s-au alăturat și georgienii, a stârnit mare agitație printre scriitori la cina oferită de organizatori în sala de banchet de la etajul 13 al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu ardoare. Am intrat în Polonia, și senzația de libertate - mărturisită zgomotos - e unanimă. 11 iulie, marți Varșovia VITALIE CIOBANU: Cele câteva ore de drum până la Varșovia le petrecem în discuții pe marginea sejurului nostru la Minsk. Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Aproape că-ți venea să înoți prin ploaie. Se îndreptă fără chef înspre supermarket, cu amintirea neplăcută a privirii complice a domnului Neacșu, o privire care de data asta i se păruse de-a dreptul insolentă, purtând în ea ceva neguros și tulbure, precum o ceață mocirloasă. își propusese să-i cumpere niște albume cu muzică de operă, neapărat ceva de Wagner, iar cu acest prilej să-și caute și pentru ea niște discuri cu muzică progresivă. Dar acum îi cam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]