184 matches
-
știe să descopere și să aproprie de cititor, cu gesturi de iubire aproape mistică, istorie, oameni, comunități, locuri („sufletul de la granițe”, mai cu seamă), obiceiuri, datini, scriitori, cărți, obiecte de artă. Ca într-o dioramă încăpătoare, rod al unui nomadism neistovit, în Crescătorul de șoimi, în cele patru volume intitulate Pietre de vad, apar nenumărate chipuri ale culturii. Mereu în căutarea acelui genius loci care pecetluiește și conferă unicitate, B. pledează cu fervoare pentru cunoașterea și prețuirea avuției culturale românești, pentru
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Putna, de Athos sau de Grecia clasică (Templul dinafară, 1975), echivalează cu anularea sau amânarea morții atât în ordine individuală, cât și în cea a comunității. La această vârstă poetică, în Războiul cumoașterii (1979), B. fructifică motivul labirintului interior, al „neistovitei sete de-a lupta” cu sine însuși, în scenarii intertextuale în care trimiterile se fac mai cu seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi, 1960, Am rechemat iubirea, 1962 și Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica socială, în versuri agitatorice, conjuncturale. Angajarea, enunțată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat, chiar dacă notații lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecție, reflexivitate) își semnalează uneori prezența. Bunăoară, pe o temă dată, pacea, timbrul e susținut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem mulți / noi, robitorii, / de noapte cu
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare polemică), relevant pentru portretul lor, tinde să extragă de peste tot același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984) ș.a. dezvăluie același sentimental cu nostalgia originii, evocând cu tandrețe locuri, oameni și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb, neistovit, apărea imediat pe calul vânjos ca un taur, în căutarea unor noi succese. Umili, țăranii îl salutau, iar el nu răspundea în nici un fel. Nu se supăra nimeni și-l acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inferior, execuției. E greșit de asemenea să se creadă că orice fel de bogăție este un fapt sau un privilegiu: "există o bogăție-egoism și o bogăție-sacrificiu și devotament". Cea dintâi e improductivă pentru colectivitate, servind doar ca un instrument de neistovită consumație a unei clase privilegiate, care nu urmărește decât satisfacerea unui infinit număr de dorințe firești sau artificiale. Dar, "o dorință cheamă pe alta, satisfacerea anumitor aspirații face să se nască altele, întreținînd o ambiție fără margini, ca o băutură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mit care să-l impună, fără să dispună de nici una din magiile stăpânitorului de mase, fără glas de tribun, fără gesturi sublime, fără inspirație profetică. Într-adevăr, ce sunt cuvântările lui Salazar - texte îndelung meditate, calm scrise, moderat rostite - pe lângă neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de verbul frenetic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
roabă și un simplu obiect de plăcere. Iată-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sensul natural demn de‐a fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta este scutit de a trage concluzii pripite care l‐ar duce să acționeze greșit distrugând, cum a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă, proaspătă. Câteva zile în șir l-am văzut la același colț al Fântânei cu Calea Victoriei. Ocoleam de câte ori treceam. . . . Altul purta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
demnitate care împodobesc frumosul caracter. Ea întruchipează dragostea, hotărârea, inteligența, ambiția, duioșia, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga sa iubirea mea
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
a procesului de eliberare a teritoriului românesc, în ansamblul său: „Și totuși, iată ce splendidă reînălțare națională ne e dat să privim acum peste Prutul înfrățitor, acolo de unde ni se dau astăzi cele mai puternice temeiuri de încredere în vitalitatea neistovită a neamului românesc. Pilda Basarabiei trebuie să slujească de învățătură tuturor celor ce mai nădăjduiesc încă a putea să desprindă și să desființeze vreaun crâmpei din neamul românesc de pe pământul ce i-a fost hărăzit să-l slujească în numele și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei și singura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
secolul al XIII-lea. Locul, semănând cu o cetate naturală, cum am mai spus, era propriu unor asemenea construcții, din mai multe motive. în primul rând, un baraj natural era format din albia pârâiașului Maronne, care înconjoară, în curgerea lui neistovită, din trei laturi întregul spațiu. în al doilea rând, acel loc se nimerise chiar la granița dintre două provincii. Una era condusă de ducele de Acvitania, cealaltă de contele d’Auvergne. Odinioară, accesul către fortăreață se făcea pe un pod
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
Zărnești din ținutul Fălciului, restituit de „Elena ce-am fostu comisoaie și... Alexandra ce-am fostu spătăroaie, fetele lui Gavrilaș ce-au fost logofăt, scriindu...cum acel satu Zărneștii hiindu dat de ctitori acei sfinte mănăstiri Bârnovii și mănăstire fiind neistovită desăvârșit și Gavrilaș logofăt fiindu la cinste, au dat acel satu Zărneștii călugării...de la...Bârnova lui Gavrilaș logofăt...să facă aceea...mănăstire desăvârșit...și într-acee vreme Gavrilaș logofăt...s-au tâmplat de au murit, rămas-au acel satu la mâna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
poezii, imixtiunea factorilor social-politici rămâne crucială, chiar dacă acționează mai curând prin ricoșeu. Îndeosebi în volumul Un potop de simpatii (1978), discursul liric face loc descripției, narațiunii, enumerării, iar eul poetic tinde să se efaseze în spatele obiectelor descrise. Notația neutră, proliferarea neistovită a lucrurilor, atingerea unui grad înalt de adecvare la real (de altfel, adecvatio rei își face loc ori de câte ori voința subiectului se diminuează sub presiunea factorilor externi) sunt elemente care conferă acestui tip de poezie „personalitate”. Un concurs ciudat de împrejurări
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reușit să intre în grațiile unui paznic de cimitir, drept care a profitat pentru a face disecții pe ochiul uman. Pentru a supraviețui dădea lecții particulare de greacă și latină, de matematică și de fizică, de filozofie și de chimie. Era neistovit: în aulele universității observațiile lui răsunau fără încetare, iar profesorii se înfiorau când îl vedeau venind pe acel tânăr spătos cu înfățișare de bătrân marinar abrutizat. Dar chiar și la Padova, deși atât de departe de Napoli, de Roma și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alter-ego al autorului și multe din experiențele lui au fost și ale lui Eliade. Însă lucrul cel mai important pe care Ștefan „Îl moștenește” de la autorul lui este atitudinea față de lume și viață. Ca și Mircea Eliade, el este un neistovit căutător de „semne” și un căutător al „drumului spre centru”. El crede Întro logică supremă a lumii, În destin și Încearcă să descifreze hieroglifa care Închide În ea secretul destinului său. Intrarea sa, 46 la Începutul romanului, În pădure previne
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
l-a încercat întâmplarea, sub forma diavolului. Aici însă este și mai caracteristic realismul povestirii, în care numai hazardul o împinge înspre planul fantastic. CONCLUZII Caragiale este și va rămâne unul dintre acei scriitori a cărui menire este să stârnească neistovite comentarii, după unghiurile neașteptate de perspectivă pe care și le vor însuși generațiile succesive ulterioare. Aceasta este soarta glorioasă a scriitorului cu ,,mesaj’’, fie chiar cu ,,mesaj’’ indirect, așa cum a fost marele ironist, care n-a dăruit societății românești nimic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
său, Tache. Moștenirea schimbă și existența Elei, studentă la Litere, cu care Ștefan se căsătorise: Ne luasem din dragoste, săraci amândoi. Frumoasa soție a lui Gheorghidiu fusese orfană, crescută de o mătușă. Îl cucerise pe Ștefan prin inteligența vie, prin neistovita ei bunătate, prin sinceritatea și mân dria cu care își etala iubirea, prin întreaga ei ființă, fragilă, delicată, cu ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a modului în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie. Ideea poate să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
accente de "blues" american, toate vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
thanatice. Cel iubit, mai degrabă miraj ("născut din cuvânt") decât ființă în carne și oase, devine pretext de fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să mă privești". El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie, / Așteaptă să treacă / Tulburea fugă de moarte / Ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]