163 matches
-
că era gata la asta și că nu ar fi răspuns nicicând pasiunii sacerdotale dacă nu i-ar fi cerut-o soțul său. După aceste imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de pastorul de nemângâiat, ce își căuta peste tot oița rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să i se smulgă promisiunea unei ultime întâlniri; indică ascunzătoarea fugarei. Bietul prelat fugi acolo cu toată viteza cailor săi. Abia ajunse, că intră soțul, înarmat până-n dinți
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru asta Carmen Sylva a ascultat legendele Dâmboviței și poveștile Peleșului. Dar cât de puțin au atins cei cincisprezece ani durerea și amintirea, la fel de proaspete ca în ziua morții! În Crăciunurile unei regine trebuie să citim sfâșietoarele regrete ale mamei nemângâiate atunci când Crăciunul revine periodic spre a aminti scurtele clipe în care Weihnacht era sărbătorită atât de vesel de micuța Maria, pe care prietenii o împingeau într-o trăsurică la umbra unui Wihnachtbaum pe podeaua lustruită, în 1873. au trecut deja
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fie în aceea de inadaptat social, eșuat în compromisuri sau erori) și creionează, ca atare, destine fragile, de eroi "culpabili" în mod tragic conform vechii sugestii aristotelice. În penultimele volume de ficțiune (Ishiguro scrie și scenarii de film), The Unconsoled/ Nemîngîiații (1995) și When We Were Orphans/Cînd eram orfani (2000), construcțiile psihologice ale scriitorului se diversifică, mergînd pe ideea "înstrăinării" ca premisă a articulării universului în sine (principiu feminist și, totodată, postcolonial), univers suficient lui însuși, unde tradiționalul "periferic" al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând au făcut din el un sceptic, cu sufletul înveninat. Singur și nemângâiat, pribeagul, care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de zile mari. Și amîndoi s-au prea grăbit, în anii nouăzeci, să ne părăsească, trecînd, răpuși de cancer, în lumea umbrelor. Dar amintirea lor și a strălucitei lor opere ne-a lăsat pe noi, ca și pe autoarea noastră, nemîngîiați. În 1967 îi vizitează, pentru prima oară, Nicolae Manolescu, care îi cucerește prin farmecul și naturalețea cu care (în țară) șubrezea, prin scris, dogmele oficiale. Apoi s-au revăzut chiar de mai multe ori. Au inventat pseudonime pentru unii scriitori
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
în viața noastră; să vă asociați îngerilor, păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniți de la mari distanțe pentru a se închina Lui și să nu vă asociați celor necredincioși. Să nu uitați nici de cei bolnavi și de cei săraci, de cei nemângâiați și de cei ce suferă. Cu aceste îndemnuri, de ziua marelui Praznic al Nașterii Mântuitorului, vă doresc tuturor o adevărată pace, bucurie, sănătate și belșug de haruri. Harul Domnului Nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
nașterii aceluiași, dată de el însuși într-o discuție cu Vlahuță, și pe care, ŕ juste titre, Șerban Cioculescu o socotea neplauzibilă. Mulțumim revistei pentru salutul adresat noii formule a României literare. * "În secretul ființei lui, în tainițele inimii sale nemîngîiate, presimțim că este Nicolae Manolescu un nostalgic al Epocii de Aur", scrie dl Luca Pițu în FAMILIA din martie. Ce putem spune decît, cu titlul articolului dlui Pițu, Vorbe de șpriț? Așa se îmbată unii, cu vorbe, deși Cotnarul le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea și Vinul mirezmele Crinului! afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile! Cântec dulce Este o deosebire clară e-o excepție ciudată între ce
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
doamnă. Nu s-a mai trezit... A murit în somn. Ca un înger. - Cum așa? Nu se poate! Auzisem c-o duce bine. - Da, doamnă, foarte bine. Era pentru mama mea ca și un fiu, și uite, ne-a lăsat nemângâiate, așa tânăr încă... "Hâm, chiar așa tânăr? Dacă eu am cincizeci, el avea șaizeci bătuți pe muche." - Da' ce-a avut, doamnă? - Nimic, ce să aibă? Un infarct. Da' nici n-a știut, doamnă, nici n-a simțit. Ca un
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cu cătanele prin boschete. îi trântise ușa-n nas și se sprijinise de perete, că o silă nemaipomenită o luase cu leșin și greață. Nu, nici vorbă să se ducă la "înhumare"... Ca să vadă, ce? Văduva și soacra "în veci nemângâiate...". Și apoi, "cunoștințele", destul de multe, care mai de care mai îndoliate și mai frumos machiate. Ca aia, cum o chema?, care a urmat pe listă imediat după divorțul lor. Anita, parcă. O văzuse cu el pe bulevard, așteptau să intre
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
firește, ocolindu-ne (așa am crezut dintotdeauna, iar de căzut, am căzut precum se știe!), în fine, ce chip și nume are adversarul. Când ar fi ca Nostradamus să ascundă măcar un grăunte de adevăr, mulți dintre noi vom părăsi nemângâiați planeta albastră, înainte de a ne fi satisfăcut ultima curiozitate. Deocamdată, bărbații care conduc destinele Statelor Unite ale Americii, pe punctul de a pune la punct unui foarte costisitor scut împotriva oricărei agresiuni dinafară - replică modernă la anticul zid chinezesc! - au luat cunoștință de
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
prin aceste locuri, aici a avut chiar o soție sau o amantă, poate chiar și un copil... Orașul imaginar ar putea fi localizat în Germania zilelor noastre. O Europă centrală bântuită de Kafka, un tărâm mișcător al visului. Kazuo Ishiguro: Nemîngîiații. Editura Rao, București, 2005. Preț: 21,90 lei. Exercițiu de libertate Considerat una dintre cele mai îndrăznețe aventuri artistice ale secolului trecut, romanul „Șotron“ își ademenește cititorii cu o unealtă care e la îndemâna oricui: ludicul. Autorul spune din capul locului
Agenda2005-44-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284378_a_285707]
-
noua lui identitate rămânea învăluită în taină. Toată lumea era mulțumită. Vârsta de aur, când fiecare să toarne pe fiecare, toți contra unul și unul contra toți, n-a mai venit, în România comunismul s-a prăbușit mai înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce realizaseră o tradiție, vorbeau în numele unei vechimi, pe care o adânciseră până la Burebista... Voiosul personaj care, în zorii tinereții, întocmise două-trei note informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-a intrat nimeni la pușcărie
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
ai înșelat. Iubirea nu-ți cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ți scormonește trecutul și nu-ți cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu ți le pot
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
Dragoste uitată... Timpul trece cu grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma fărâmei De dragoste uitată.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
cercetarea de specialitate este chemată să țină seama. Paginile de memorialistică au și o semnificație morală cu totul aparte; ele nu ne transmit numai informații, ele ne transmit o stare de spirit, o suferință rămasă în cea mai mare parte nemângâiată. Datoria noastră, și aș spune chiar obligația noastră, este de a cunoaște mai bine mecanismele care au declanșat aceste mișcări de populație, de a înțelege că efectele au fost mai profunde decât pierderile materiale, însemnate și ele. Desprinderea de pământul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1659]
-
un diavol mare, cu un aspect înfricoșător, care-i zicea: "Pentru ce te miri că mă vezi... deoarece ai băut din sticlă?... Nu sânt eu tatăl copilului tău? " O, mister! Ajuns la vârsta de 13 ani copilul pieri. Părinții lui, nemângâiați, urmară a bea, dar nu mai văzură reînnoindu-se teribilele aparițiuni cari le nelinișteau somnul. IV MORALITATE Astfel sergentul fu pedepsit pentru necredința lui și cusătorița pentru zgârcenia ei. V CE SE FĂCUSE MONSTRUL VERDE Nu s-a putut ști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doar ce se naște că și începem să ne întristăm pentru moartea Lui, care este doar la câteva luni distanță. Această comprimare a timpului, de la Crăciun până la Paște, este ciudată, stranie, nici nu te bucuri bine și tristețea umple sufletele nemângâiate ale oamenilor. Stau în camera de hotel, copiii strâng lucrurile, Anca îi ajută, parcă nimic din ceea ce a fost până exact acum o oră nu mai este. Bradul care împodobea camera este strâns și aruncat într-un colț, doar Hrușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ierbii/ plecată dulce de vânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al minerului/ în brațele disperate ale nevestei“. Nu importă coerența atitudinii formulate în volumul de față. În alte părți, sau chiar în poemele din care am citat, poeta clamează, sfidătoare și nemângâiată, că în fața ororii „numai cuvintele vin să mă apere“: mod de a reveni la romantismul evadării și compensației. Dar poezia văzută ca un vagonet cu trupuri moarte nu mai este o simplă soluție de compromis, o modalitate de autograficare. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără vro osteneală la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de a nu vedea darurile natnrale (preschimbate) schimbate într-o proprietate spirituală (morală), de-a nu vedea făcut din ele un apel puternic unei dezvoltări libere, e trist pentru că conține oarecum ultragiul omului pentru chemarea lui așa de clar marcată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții/ Ale singurătății tale nemângâiate (II 1). Casandra simte că tânărul va dispărea în curând, ea dorindu-și ca intuițiile să nu i se adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de urmă/ [...] Atâta știu și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pacientul fu Întins pe pat, infirmiera Începu să-l dezbrace. Doctorul Soldevila insistă să ieșim toți din cameră și să-l lăsăm să-și facă treaba. Ne Închise ușa În nas cu un succint „va trăi“. Pe culoar, Bernarda plîngea nemîngîiată, gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moarte ca vecinătatea ei. Iată de ce, pentru omul separat de imediat prin infinit, speranțe nu mai pot renaște decât la marginea prăpastiei. De și-ar așeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu ce bine ne-ar sta nouă așa, singuri și nemângâiați... O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, și nu oamenilor. Natura însăși îți dă un certificat de deces când te povestești muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se agită și viața se macină, căci prins în somnul voluptuos al iubirii, de prea multă viață și de prea multă moarte, le-ai uitat pe amândouă, încît, trezit din dragoste, sfâșierilor ei neîntrecute le urmează o prăbușire lucidă și nemângâiată. Sensul mai adânc al iubirii nu este inteligibil nici prin "geniul speței" și nici chiar prin depășirea individuației. Cine poate crede că ea ar atinge intensități atât de furtunoase, de o neumană gravitate, dacă noi am fi simple instrumente într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]