1,009 matches
-
lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și de toate pătimește Și-ai s-auzi cum iarba crește.” 3. Lăsați imaginația să zboare, dați-i frâu liber, lăsați-vă purtat pe aripile ei până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, călătoriți cu gândul prin spații intersiderale, străbateți nemărginirea alături de același nemuritor Luceafăr: ,, El zboară, gând purtat de dor ...” 4. Înzestrați compoziția voastră cu un titlu care va trebui să fie în deplină concordanță cu conținutul acesteia. 5. Începeți compoziția cu alineat, având grijă să respectați părțile componente ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zi de zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hotarul său de capăt de univers în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu, de la o vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe când începea și dacă avea să se mai termine vreodată! se pare că a venit un nou an, care an, din ce secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse atât de înalt, lovind cu agresivitate streșinile caselor, încât oamenii nu se mai vedeau din nemărginirea pururea mișcată, combinele treierau continuu, avioanele grele de grâu se prăbușeau pe munții de grâu cu roțile în sus, piloții le apucau de aripi și le întorceau pe burtă, cât se poate de ușor, dar cât se poate de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de viață. Vârfurile copacilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
generând un fel de chiote, nu poezie. Cele mai avântate și hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trimis să te aștepte. Drumul între două singurătăți era precum un lanț lung. Petru împletea zale. În zori, ca un șarpe, depărtarea se făcea ghem în jurul inimii, apoi, odată cu răsăritul soarelui, pustia își înghițea coada de reptilă flămândă. Singurătatea înghesuia nemărginirea într-o fotografie. Din Bistrița până pe valea Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un baton de parizer, o sticlă cu lapte și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa, pe motiv că nu te mai încape, revii în fibrele ei și te minunezi de cât loc nelocuit te cuprinde. Te minunezi întru atâta, încât, la un moment dat, constați că stăpânești prea multă nemărginire pentru un om atât de îngust și iarăși îți vine de om sigur, și iarăși ți se face de semn în podul palmei. Ora 5, frig, întuneric, spaimă. La ușa dormitorului, 40 de papuci aliniați pe două rânduri, doi câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Simona Vasilache Multe, nenumărate, înainte și după Bosch, sînt corăbiile nebunilor. Ducînd, ca în Călătoria lui Baudelaire, cîrmită de mort, vieux capitain, "nemărginirea noastră pe mărginite mări." Amușinînd, deosebit de Arca de care-și rîd, al cărei rost e să păstreze lumea veche, în perechi, noutatea care-i este artei, de la un punct încolo, mai dragă decît orice. Steagul - negru, dar ce-are a
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
istoria cuplurilor de prieteni de pe ecran. Un fragment din filmul lui John Ford Young Mister Lincoln trece la un moment dat prin film. Nu întâmplător. Spațiul, loc vital în care omul se poate regăsi, doar cu o răbdare pe măsura nemărginirii orizontului, ne trimite la maestru. Și a venit și ziua în care trebuia să mai și râdem. Odată cu frații Coen și al lor Inside Llewin Davis. Întrebarea principială ar fi de ce Dumnezeu să ne distrăm la un film despre un
Cannes, 2013: Psihanaliză, folk și o pisică - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79004_a_80329]
-
acuzația de "libertinaj burghez". Scriitorii contemporani ceva mai îndrăzneți folosesc pentru a-i descrie expresii precum: "pernuțe rotunjoare", "colțunași fragezi", "petale de trandafiri", "struguri copți" sau "adăpost mult râvnit". Când vor să descrie senzația primei atingeri ei spun "am atins nemărginirea", "culmea extazului", "am făcut echilibristică pe hotarul dintre viață și moarte". Pe când adepții realismului dur sau avangardiștii le zic mai degrabă direct "țâțe", "lăptării" sau "stafide". De când cu politica de deschidere, în conștiința colectivă au apărut câteva elemente noi privitoare
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
iubirea din cuvinte) hrana din stânci. Mută limbă maternă cu pietre în gură. Lacom sugând: adevăr din geamul oglinzii. Marea artă a industriei, mereu aceleași modele produc ce-i mai bun. Ascultați, mai bate. Dau ocean contra univers, mal contra nemărginire, gravitație contra plutire (freamătul frunzelor, al frunților), piatra din gură contra stelei acanthicus adonis Am putea să așteptam să drăgălim să vrem și să sperăm ne speriem ne-ncurcăm n-auzim tremurăm ne-ndoim îngropăm lăcomim ne răzgândim urlăm lovim
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]