606 matches
-
femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor; un fapt lipsit de consecințe. Contemplau spectacolul acela Întrucîtva neobișnuit, cu dorința nemărturisită ca el să nu se termine niciodată. PÎnă la urmă, se lăsă liniștea. Tăcuseră și cei din balcoane. Nu mai bătea nici vîntul. O liniște atît de adîncă, Încît se auzeau pașii prin iarbă ai Marychkăi, care se apropia cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unui morman de haine, pe colțul mesei, obiect obedient și deocamdată nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Așa e firea oamenilor. Cand mi-ați citit articolul despre Șam Sharp, n-ați simțit - pe langă compasiune și furie oarbă și tot ce mai trebuie să simtă un prieten într-o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice și stări de agitație cu care Marta nu se putea obișnui. El Însă socotea boala de care suferea ca pe un semn ceresc și o trăia cu smerenie. Singura sa neliniște, nemărturisită până azi, era că, de un timp, Îi veneau În minte cuvinte pe care le folosise doar În copilărie, În casa notarului din Vinț, bunicul său dinspre mamă, domnul Inocențiu Șildan. Erau cuvinte pe care nimeni nu le asculta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă și descumpănită de schimbarea neașteptată care survenise în viața mătușii sale. Ar fi bună să stai tu în ea, zise Virgil în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la mănăstire, într-o casă care să fie numai a lor... Dar maica Agripina le vesti cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vis. Dar indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în albumul familiei, dar degeaba. Oare nu știuse, cu adevărat nu știuse că fotografia plecase, cu cărțile de care se despărțise cu greu, la cei doi frați pe care nu îi cunoștea ? Oare nu o trimisese ca semn de prietenie nemărturisită pentru cei doi băieți, copiii prietenului tatălui ei ? Inima o ia la galop când constată că într-adevăr fetița ținută de mână de femeia necunoscută seamănă atât de bine cu propria ei imagine din fotografia rătăcită demult într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era un copilandru, și că iubirea asta se transformase cu anii într-un devotament nemăsurat pentru toată familia învățătorului Ovidiu Frunză. O iubire respectuoasă, dar nu lipsită de dorințe și suferinți nemărturisite niciodată nimănui. Împlinise douăzeci de ani și viața satului se schimbase. Nu mai avea îngăduința să se adreseze fostului lui învățător cu "domnule" și soției lui cu "doamnă", ci cu "tovarăș" și "tovarășă", cuvinte pe care el nu putuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și el nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: Istorisiri nesănătoase fericirii. Noul pretendent la mâna literaturii are intuiția că un asemenea „păcat” poate să zdrobească viața chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alcătuirea, a-i evalua pulsul și a-i judeca metabolismul, ci se contopește subtil cu universul acestora, verificîndu-și, în complementaritate, propriile reprezentări și aspirații. De multe ori, scriitorul care privește consecvent în lumea imaginii plastice este el însuși un pictor nemărturisit sau, în tot atîtea cazuri, el transferă artistului plastic idei specifice imaginarului său și îmbogățește imaginea cu un substrat epic imprevizibil și fascinant. Dacă scriitorii pe care i-am amintit deja, alături de încă mulți alții mai puțin spectaculoși, acoperă intervalul
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
chinurile sentimentului neîmpărtășit, apele învolburându-se abia către final, când tatăl Galateei, Aureliano, hotărăște s-o mărite cu un bogat păstor portughez. Disperată, fata se lasă înduplecată de tăria sentimentelor curate ale lui Elicio, pe care i le împărtășește pesemne, nemărturisit, iar fericitul tânăr, cu elan sporit, îi făgăduiește că va strânge toți păstorii din văile din jur spre a-i veni în ajutor și a face să triumfe iubirea adevărată. Galateea este, așadar, un delicat cânt de slavă închinat iubirii
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
decât semnele de întrebare, punctul de pornire al unei istorii bine articulate din punct de vedere cinematografic. De ce se aruncă de la balcon fiica de numai 11 ani, exact în ziua aniversării ? De ce este mereu neliniștită, ca sub apăsarea unei dureri nemărturisite, mama ? Încet, încet, totul iese la iveală, pedeapsa cumplită venind chiar din partea nevestei, care înjunghie monstrul în somn. Mă întorc la Kim Ki duk, pentru că, între timp, am văzut Moebius, după o oră de stat la coadă. A fost unicul
Veneția, 2013: Un infern numit familie by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/73354_a_74679]
-
lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat de o ușoară, plată, irezolvabilă problematică. Trăiesc sec și confuz. Despletesc în gînd, fel și chip de considerații
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski revine programatic la originile romantismului românesc, declarînd că dorește reluarea tradiției lui Heliade-Rădulescu; o astfel de întoarcere spre sursele neolatine ale pașoptismului, mai ales spre Heliade și Bolintineanu, avea însă valoare mai degrabă declarativă: modelele nemărturisite ale lui Macedonski din primii săi ani se numesc Al. Sihleanu și Al. Depărățeanu, dar și Radu Ionescu, H. Gr. Grandea, N. Cretzianu ori N. Nicoleanu. Din toți aceștia noul poet ia cîte ceva - le imită byronismul și mussetianismul de
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
prejudecăți și fără crispări, construind unul dintre cele mai fascinante spectacole ale comunicării și ale solidarității din geografia noastră culturală. Zeci de țări și sute de artiști s-au întîlnit și acum, ca și în alți ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai puțin vizibilă, de a demonstra că unitatea aspirațiilor umane este infinit mai puternică decît spectrul disoluției care amenință tot mai vehemant orizontul contemporaneității. Dar performanța acestui eveniment nu stă doar în numărul participanților și în cantitatea de
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
îndeajuns să strecori sub text premisa obligatorie a prezenței divine ca literele să capete plinătate. Concluzia e una singură: au sens doar cărțile al căror fundal îl intuim mai înainte de a le deschide. Și nu înțelegem decît ceea ce presimțim pe nemărturisite, și din acest motiv a pricepe o frază înseamnă a-i subînțelege icoana aflată în subsidiar. Altminteri, volumul lui Mathaeus cere un temperament de filolog obtuz suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
de lucru, așa cum just a observat Eugen Simion. Ambii istoriografi privilegiau proza clasică, a secolului XIX, inaugurată de alții, înainte de Balzac și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau acela, mai justificat, din evocările trecutului ieșite de sub pana lui M. Sadoveanu, dar ceea ce iscăliseră
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Tănăsescu mi-a marcat studenția și existența. Părea că nu se grăbește niciodată. Mersul ei avea pași ciudați. Măsurați, fără să iasă dintr-un ritm anume care nu ținea cont decît de alimentarea interioară a stărilor, a gîndurilor, a durerilor nemărturisite, a iubirii, a obsesiei de a se pregăti și de a-și pregăti studenții pentru nivel planetar. Valoarea nu are granițe, spunea foarte des. Spiritul nu poate să fie îngrădit. Asta poate să fie doar iluzia unora. Cu o voce
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
bine face, pedeapsa moderată nu este nici ea în măsură să ofere un catharsis adecvat, ceea ce iar ne plasează în afara eticii rigoriste tipice pentru filmul american. Un studiu de caz, am spune, însă din film răzbate un fel de admirație nemărturisită pentru acest gen de erou negativ care scoate la suprafață ceva tipic culturii americane. Și anume un spirit de aventură, o intrepiditate care, oricât de vexantă, rezonează în imaginarul unei națiuni care s-a clădit pe curajul pionierilor, al coloniștilor
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
grație. În schimb, reporterii din afară sunt, deseori, victime sigure. E întrebat, de pildă, dacă-l „suprairită sensibilitatea”?, „De unde vă vine atracția supremă pe care o exercitați asupra sexului sensibil chiar și atunci când scrieți pe Facebook?” sau „Ce vicii de nemărturisit aveți?” Sunt întrebări cel puțin derutante, dacă nu psihedelice de-a dreptul. Numai că Răzvan Petrescu are un umor suprarealist. Nu renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung - spațiu ocular premergător zonelor molcome și fierbinți din dulcele-i creier clocind idei deocamdată de nemărturisit... (final de-a pururi întredeschis)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
unui om căruia i se dădea de înțeles că nu e în stare nici măcar de atît, să întrețină atmosfera și să țină trează atenția ființei din fața lui. Și totodată o priveam năuc și oarecum încîntat, cu un fel de admirație nemărturisită, conștientizînd cîtă frumusețe nepremeditată răzbătea din gestul acela al ei. Ea nu știa ce face, nu realiza cît de frumoasă era în timp ce, fără nici un gînd premeditat, săvîrșea gestul acela copilăresc, și tocmai amănuntul acesta o făcea cu adevărat frumoasă, conferindu
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]