961 matches
-
că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi Întâmplat aici, pe pământ. Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asigurări pe viață! Asta face fiecare ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vinovăție - ca să pună, astfel, mâna pe un soț. Fiindcă asta urmărește ea, vezi bine, la cei douăzeci și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie să-i fac neapărat pe plac. În septembrie, nemernicule, fac treizeci de ani! Corect, Maimuțo, corect. Și tocmai de-aia, tu ești vinovată, nu eu, pentru speranțele și visurile pe care ți le-ai făurit! E clar? Tu! — O să te spun la toată lumea, mătărângă nesimțitoare ce ești! O să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Măicuță! Tăicuțule! Există lucruri și mai rele - sunt unii care fut găini! Sunt unii care cordesc cadavre! Nu vă închipuiți ce reacții au unii care au făcut cincisprezece-douăzeci de ani de pârnaie, condamnați pe baza ideii de „bine“ a vreunui nemernic! Așa că, dacă ți-am dat la țurloaie, ma-mă, dacă mi-am înfipt dinții până la os în încheietura ta, zi mersi. Fiindcă, dacă țineam totul în mine, crede-mă, s-ar fi putut întâmpla ca, întorcându-te într-un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de Philip Wylie și Privind înapoi al lui Bellamy. Împreună cu soră-mea și cu Morty, am ascultat discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu știu adevărul, Alex! Tu obligi femeile să se culce cu curvele! — Nu oblig pe nimeni să facă ceva ce nu vrea să facă! — Condiții umane, ai? Umane! Ce mult îți place cuvântul ăsta! Da’ știi ce-nseamnă, de fapt, nemernicule, pește ordinar! Las’ că te-nvăț eu ce-nseamnă! Trage pe dreapta, Alex! — Îmi pare rău, da’ nu se poate. — Ba da! Ba da! Vreau să cobor! Să caut un telefon! Să-l sun pe John Lindsay pe internațional, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumpărat de la Korvette’s? — Uite ce, am pus eu problema în stilul meu subtil, treaba asta o faci, mai mult sau mai puțin, tot timpul...? — Ce întrebare-i asta?! Ce căcat vrei să mănânci cu remarca asta?! Ești tot un nemernic fără pic de suflet? Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel Mai Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește-mă, nemernicule, mă doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da? Postfața autorului la ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ne vom bucura. Unii vor linge marele ecran de pe care ne va privi, de la Praga, dl prim-ministru Adrian Năstase. Văzând cu satelitul atâta entuziasm popular, americanii or să ne verse deîndată niște miliarde de dolari... Gândul că acest nemernic cu studii pe nume Treptow va fi pedepsit, dacă va fi, doar în urma verdelui de la americani și nu pentru că ar fi triumfat dreptatea în România mă oprește să mai glumesc, fie și amar. Aderarea României la NATO e un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un nemernic? Oricum, peste o sută de ani nu mai e nimic din ființa autorului, rămâne opera, dacă rămâne, zice Criticul. E o afirmație reconfortantă, mai ales pentru un critic. Căci, ia să ne gândim, ce-ar însemna ca Mihai Eminescu, renăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta „o culpă normală, obișnuită”. Iar subsemnatul l-am numit pe respectivul ministru, în Adevărul, „o bestie, un nemernic, o rușine”, fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl Iliescu vorbește astăzi de cazul Pretor ca despre „un accident care se petrece, de regulă, în viață”. Așa e, spre deosebire de cele trei femei, dl Pretor n-a fost omorât. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
labele-i uriașe, urlând la mine: - Cum îți permiți tu, bă nenorocitule, să te piși pe copacul ăsta!? E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie de nemernic!? Ă? Aud? - Scuze, am murmurat. Nu știam că... - Ce nu știai, bă boule!? Copacul ăsta, io mă scarpin de el de unșpe ani, și vii tu să te piși pe el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scoată pe lup din puț. Pe vremuri fusese o frumusețe de animal, mândria speciei, dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge și tras la față. Blana îi năpârlise. - Cine ți-a făcut asta? întrebă fata furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Îl privi la rîndul ei, fix, și sfîrși prin a Încuviința, convinsă: - Știu că ai fi În stare, admise ea. M-ai viola pentru ultima oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie neputincioși. Ca să creeze o rasă de stăpâni dintr-o rasă de sclavi, a spus domnul Whittier, ca să învețe un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ea se cuibări lângă mine. — Ooo! — Sigur, îmi era frică și de rechinul ăla uriaș și afurisit. — Gata, gata acum, făcu ea, strici momentul. Am cuprins-o cu brațul și ea se sprijini în mine. — Mă ierți? Ai fost un nemernic. Hei, am fost puțin încurajat să fiu. — Daaa, dar nemernicia ta n-a fost într-un scop nobil, nu? Nu, am spus, rușinat, asta așa e. — Ai făcut-o pentru că ești încremenit emoțional. — Defect. Defect emoțional. — Cum vrei tu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii! E-un nemernic, la fel ca toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane Victorache?" "Ești prăpăstios, Iordan". "Nu-s prăpăstios, sînt obiectiv". N-a fost "altfel". Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese pentru voce și pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de jucat peste tot. E strivit de spaime, prejudecăți și de imposibilitatea de-a admite singurul lucru autentic din viața lui, iubirea pentru Pulcheria. Acum, că a concedat să-l admită în fața ei, i s-a făcut din nou frică. Nemernicul! Impostorul! Scena 12 sau 1 (Marius și Pulcheria năvălesc de data asta în același timp în scenă, venind din direcții opuse. Se opresc la mijloc, aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o undiță? Nu! O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înregistrate de un penel nevăzut pe urma unei schițe făcute de noi înșine. Valoarea tabloului consta în efortul creației sale. Cine este Cel ce ne pictează mai adevărați decât adevărul? Întrebarea devine astfel mai frumoasă, ghici, când vom afla răspunsul? Nemernicul de Gustav îmi spunea: Întotdeauna tu vezi deja sfârșitul. O clipă am avut senzația că mă văd pe mine în viitor. Nu știu de ce priveam trecutul, prezentul de acum, ca pe ceva de care mă leagă un dor sfâșietor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]