3,831 matches
-
se mută la Babadag 1948 - se mută la Crasna (Sălaj) 1949 - N.P. începe școala primară 1952 - cu familia, se mută la Margita (Bihor) 1953 - moare Stalin 1955 - cu familia, se mută la Curtea de Argeș 1957 - moare Petru Groza, stă un minut nemișcat în stradă 1960 - N.P. termină liceul din localitate. Eșec la admiterea pentru Facultatea de Filologie din București, pe 25% din locuri - nu avea dreptul la "bursele de sfaturi populare". Se înscrie la Școala tehnică de construcții forestiere din Curtea de Argeș, atunci
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
încep mai toate revoluțiile, de la un cuvânt, două, trei, bine legate între ele, deși acum se rostea un singur cuvânt, și-acela o cifră. Un paznic, probabil înarmat, deși nu se vedea, apăruse chemat din spate de casieriță, și asistă, nemișcat, la lunga, obositoarea numărătoare a banilor." Ca prozator, Constantin Țoiu face față și în prezent, la cei șaptezeci și șapte de ani ai săi, oricărei concurențe. Constantin Țoiu, Barbarius, București, Ed. Allfa, col. "Romanul românesc contemporan", 1999. 280 pag.
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
acoperișul cabanei măsoară cu aparatele lor ina ltimile. Panoramă grandioasă . Culmile pleșuve, crăpate, cu șanțuri, ravine, stîne ori refugii ici și colo, părăsite. Drumul care urcă șerpuind prin păduri rare către Păduchiosul. Ce nume! Dar așa arată . Cu pa duchi nemișcați pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de vapor, giruetele roșii învîr tindu-se înebunite de curentul alpin. Suim, - zice F., - ca să ne liniștim. Cețurile de dincolo, dinspre Poștă vărul. Scaunele albe ale unei terase, vopsite. Ceva mai
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
aceleiași vai de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos pe podeaua pe care ele zăceau nemișcate că morții pe un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
de bronz sfințită, le atrăsese atenția ce se va întîmpla, punîndu-le în vedere că în acest caz, parohia catolică de care depindeau va cere despăgubiri... Ceva lume se strînsese în jurul clopotniței. Cîțiva se suiseră aproape pînă sus unde clopotul tăcea nemișcat cu limba lui încremenită. Pînă să înceapă a se legăna limba gigantică a clopotului cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
tocmai de aceea omul are privilegiul libertății. În acest caz, coruperea unei direcții (providența divină sau fatalismul determinismului orb) are efecte bune: sîntem liberi, fiindcă ceva scîrțîie în mersul necesităților divine. Dacă așezi un creion pe vîrf rugîndu-te să stea nemișcat, șansa ca el să rămînă în poziție verticală (poziția de echilibru) e nulă, creionul înclinîndu-se și căzînd cu o viteză exponențială. Ieșirea din plan vertical e o abatere de la un echilibru pe care creionul singur nu îl poate păstra. Cu
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil Stoenescu, Fratele meu, versuri, cu o prefață de Eugen Negrici și o postfață de Lidia Vianu, Editura "Univers enciclopedic", Buc., 2000
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
după cerșit, după șterpelit, după vreun ciubuc - chipurile, ca ajutoare la parcare. Acum, aceștia tremurau sub ploaia măruntă, trăgând fiecare de un cearșaf, dăruit, mi s-a spus, de vreun turist. Când am ieșit din restaurant, cel mic, închircit, era nemișcat și am spus chiar, că va muri până la ziuă, apoi am exclamat, revoltată: "- Dar de ce sunt lăsați așa, de ce nu-i duc? - Cine? - Poliția! (știam ce știam, venind din țara cu "miliție"). - Unde?" Colegii au dat din umeri resemnați, grăbindu
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
cu absurdul programului de viață care se repetă zilnic de dimineața pînă seara și pătrunde chiar în somn unde strecoară "resturi" din realitatea cunoscută și aparent previzibilă. Ai senzația că de fapt ai dori ca totul să rămînă pe loc, nemișcat, invariabil, - dar lucrul acesta nu este posibil. Absurdul invariabilului Deci asta-i opțiunea - o lume limitată la un program ideal al unui eu care trăiește prin repetare numai ființa sa, într-o eternitate fictivă. Gândirea se auto-limitează la acest program
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe lași, pe morți și pe cei vii. Dar care sunt morții și care cei vii aici?... În fața celor decorați, a celor împodobiți din ariergardă, luptători îmbrăcați de ceremonie, nemișcați și în poziție de drepți, cu privirile aprinse, cu fețe bronzate de focul bătăliilor, cu pieptul încă fără decorații, țin cu mândrie drapelele care au fâlfâit și s-au rupt în vijelia luptelor. Oamenii aceștia simpli par niște semizei, copii
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de această asistență. Catrina este singura complet inactivă, absentă; s-a ridicat chiar acum, slăbuță și ștearsă în rochia de lână făcută în casă, dar cu o lucire în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
pe dos casa și oamenii, cum îi stă în obicei. Simpatice totuși, eleganța și vioiciunea ei de țigancă, dar obositoare la extrem agitația infernală, entuziasmele ei strigate la superlativ. 22 Octombrie Este cald, anormal de cald, de câteva zile; aerul nemișcat este înăbușitor ca în plin Julie, înainte de furtună. Și în George Enescu, un aflux neașteptat de electricitate intensifică, de ieri, magnetismul de Titan Proteu. Rând pe rând arhanghel, copil nevinovat, sau fiară puternică pândindu-și prada, după cum îi dictează emoțiile
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
duhul moderației noastre, e scutită de "exces", spre deosebire de gîndirea grecească antică și de idealismul german. Grecii n-ar fi avut trîmbițatul lor "bun simț" și nici chiar măsură, atîta timp cît au proclamat că "totul curge" sau că "totul e nemișcat", că universul e Unu și ceea ce nu e vizibil nu există. Avantajul viziunii românești, după cum susține acum Noica, ar consta în suprimarea rupturii dintre om și lume, ultima fiind implicată în ființa celui dintîi: " Cine gîndește lumea o gîndește chiar
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
neamul nostru nici n-ar fi avut cînd să le înfăptuiască - dau garanția duratei, ci sentimentul că, în fond, există un plan față de care toată frămîntarea istorică este irosire și pierdere". Altfel zis, această "eternitate" etnică ar fi "un concret nemișcat", "totul viu al lumii", perceput sub unghiul ființei, iar nu al devenirii. Dar antitradiționalismul lui C. Noica nu e consecvent. Prea febricitant, prea patetic pentru a nu se vedea legătura lui clară cu "trăirismul" generației sale, filosoful nu apare suficient
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
intră în casă. Locuia la parter. Vreun ceas și ceva își vede de treburile casnice, cinează până târziu când se duce la fereastră să vadă cum ninge. Ningea cu fulgi mari. Când, sub fereastră, în lumina geamului, vede o siluetă nemișcată, un veritabil om de zăpadă. Pe cap, acest om de zăpadă nemișcat, înghețat tun poartă un fel de coroană de omăt foarte înaltă... Când Sidonia se uită mai bine la chipul celui de sub fereastră, îl recunoaște pe Ion Vinea, care
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
de treburile casnice, cinează până târziu când se duce la fereastră să vadă cum ninge. Ningea cu fulgi mari. Când, sub fereastră, în lumina geamului, vede o siluetă nemișcată, un veritabil om de zăpadă. Pe cap, acest om de zăpadă nemișcat, înghețat tun poartă un fel de coroană de omăt foarte înaltă... Când Sidonia se uită mai bine la chipul celui de sub fereastră, îl recunoaște pe Ion Vinea, care, un ceas și jumătate, neclintit, îi făcuse, mutește, o serenadă a lui
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
primise și ecoul lui îi vuia acum prin totate încăperile trupului neînsuflețit... Ea rămase umilă, învinsă, cu senzația unui dezastru dar și a unui extaz; el ședea tot în fotoliul lui, umil, fără semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii învăluiți în tristeță". Apoi, calm, îi cere Mitei un exemplar din Infernul lui Dante, din care un pasaj dă seama despre scena pe care tocmai o provocase. Mite se întreba, măgulită, dacă Eminescu o iubește cu adevărat, deși
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem întîia oară altarul lui Apollo, - ce-a mai rămas din el, - cel mai mult m-a înfiorat belciugul de bronz coclit înfipt
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
despre cele cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-adevăr îl găsesc pe Cojan, îmbrăcat în uniformă albastră și chipiu, postat nemișcat lângă ușa de intrare a uneia din frumoasele săli. Dă cu ochii de mine și, deodată, prinde viață, aprins de bucuria de a vedea pe cineva cunoscut. Vorbea în șoaptă rotind ochii în toate părțile. "Închipuiește-ți, îmi spune, nu mă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
de revoltă a maselor, explicate apoi de teoreticieni ca o "necesitate istorică"... Verhovenski, Stavroghin și Kirilov (Demonii) întruchipați în fiecare militant care avea un singur scop: distrugerea societății prin orice mijloace: "Stavroghin stătea cu pistolul lăsat în jos și aștepta nemișcat să tragă în adversarul său". Poate tentația de a scrie acest eseu era determinată și de faptul că Eugen Fried făcea parte din axa Moscova-București-Paris. Fried a cunoscut-o pe Ana Rabinovici Pauker la Paris, au lucrat împreună ca reprezentanți
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
decât o declarație politică: "Mașina noului ministru oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
umbră joacă ramul pe piatra unei umbre; Iarnă: În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins; Heraclit: Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg; Copilărie: O jucărie spartă găsită într-un pod; Friză I: Strunindu-și calul, sare prin veacuri nemișcat; Friză II: De cînd îți legi sandala s-au dezlegat milenii. In legătură cu gruparea poeziilor sale, se observă la Pillat un fapt straniu: el n-a conceput aproape niciodată un volum de versuri sub formă definitivă. Chiar dacă volumul apăruse
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]