4,685 matches
-
Sfântul Iustin și Teofil. În cazul Sfântului Irineu, scopul său nu este de a supralicita pretențiile evreilor, ci de a demonstra posibilitatea obținerii nemuririi de către toți creștinii, nu doar de către o elită spirituală. Dacă eșaloanele superioare ale Bisericii pot obține nemurirea și a deveni „Dumnezei”, aceasta se realizează prin virtutea Întrupării și Tainelor Botezului și Euharistiei. Sfântul Irineu nu utilizează termenii tehnici ai îndumnezeirii, și chiar cuvântul „Dumnezei” este aplicat ființelor umane numai în contextul exegezei sale la Psalmul 81, 6
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Astfel de oameni rămân în sclavia nesupunerii antice și mor în ea, nefiind încă asociați Cuvântului lui Dumnezeu, neparticipând încă la libertatea Fiului. Necunoscându-L pe Dumnezeu Întrupat, se privează de darul Său, care este viața veșnică; și neprimind Cuvântul nemuririi, rămân în carnea muritoare. Versetele, „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui preaînalt; Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”, le sunt adresate lor, adică, „acelora care nu au primit darul înfierii
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
XXV, col. 192B), să devenim asemenea cu Dumnezeu nu prin natură, ci prin har. footnote>. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este esențială pentru călătoria noastră spre Dumnezeu, pentru că trebuie să fim uniți cu Logosul prin adopția Botezului pentru a participa la nemurire. Aceasta îi aparține numai lui Dumnezeu; noi putem participa la ea numai dacă Dumnezeu se unește mai întâi cu omul prin Întruparea Logosului. Ființele umane individuale pot apoi să se unească și cu Hristos prin înfierea filială, care le permite
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
participa la ea numai dacă Dumnezeu se unește mai întâi cu omul prin Întruparea Logosului. Ființele umane individuale pot apoi să se unească și cu Hristos prin înfierea filială, care le permite să participe la atributele divine ale nestricăciunii și nemuririi. Ca roadă a Întrupării, creștinii au acces la o demnitate divină pe care ereticii nu reușesc să o obțină: ultimii sunt dumnezei și fii ai Celui Preaînalt, dar mor precum oamenii. A treia referire la Psalmul 81, 6 apare într-
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Dumnezeu și suntem foarte limitați în capacitatea noastră de a o obține repede. Prin urmare, Sfântul Irineu avansează ideea de progres moral. Ființele umane trebuie să obțină asemănarea cu Divinitatea înainte de a-și putea depăși mortalitatea și de a realiza nemurirea pe care o posedă potențial prin Botez. Aceasta implică exercitarea alegerii morale. Teofil al Antiohiei vorbise deja de creșterea omului spre maturitatea spirituală, astfel încât să devină „Dumnezeu”, probabil, după cum am văzut, cu referire la Psalmul 81, 6. Sfântul Irineu conectează
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
fii prin înfiere sau adopție<footnote Contre les heresies, 3.19.1, în col. Sources Chrétiennes, Nș 211, p. 373-374. footnote>. Calitatea noastră de fii prin adopție, care este pusă în practică prin Botez, ne înzestrează cu o proprietate supremă: nemurirea și nestricăciunea Fiului. Botezul reprezintă mijlocul prin care începem să ne folosim de viața divină a Fiului. Prin filiația sa divină, o ființă umană se unește cu Logosul și devine locaș al lui Dumnezeu<footnote Ibidem, 3.19.1.; 3
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
pentru cei care îl văd pe Dumnezeu, este rezultat al vederii Lui”<footnote Ibidem. footnote>. Pe această scară a progresului, oamenii devin „Dumnezei” la nivelul treptei înfierii, pentru că aici își redobândesc asemănarea divină și încep să participe la libertatea și nemurirea care aparțin Tatălui și Logosului. Duhul lucrează pe tot parcursul acestui proces, nu numai prin inspirarea profeților și pregătirea drumului spre Întrupare. În viața prezentă, Duhul ne pregătește pentru nestricăciune prin obișnuirea noastră treptată cu primirea și purtarea lui Dumnezeu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
heresies, 5.8.1, în col. Sources Chrétiennes, Nș 153, p. 93. footnote>. Duhul este „arvuna paulină a moștenirii noastre” (Efes. 1, 14). Duhul transpune în practică înfierea noastră ca fii permițându-ne să strigăm „Avva, Părinte!”. Înghite mortalitatea în nemurire, pentru că „sângele și carnea nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 15, 50) decât dacă sunt unite cu sufletul și Duhul. Contrar gnosticilor, Sfântul Irineu insistă că trupul, ca parte integrantă a persoanei umane, este capabil de nestricăciune. Sămânța
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
primesc Cuvântul lui Dumnezeu, devenind în final Euharistie. În mod similar, trupurile noastre, hrănite de Euharistie, sunt puse în pământ și, ridicându-se la momentul hotărât, primesc învierea prin Cuvântul lui Dumnezeu „spre slava Tatălui” (Filip. 2, 11), „Care dă nemurire celui ce este muritor și conferă nestricăciune celui ce este stricăciune” (Contra ereziilor, 5.2.3<footnote Contre les heresies, 5.2.3, în col. Sources Chrétiennes, Nș 153, p. 39. footnote>; cf. I Cor. 15, 33). Aceasta ne arată
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
pentru aceștia și la practica exegetică, la schimbul de epistole Între comunitățile creștine, la persecuție, la mituirea străjerilor pentru a putea obține eliberarea sau a-i putea vizita pe cei Întemnițați, la disprețuirea morții pentru afirmarea credinței, la Învățătura despre nemurire, la simțul fraternității, la punerea În comun a bunurilor, la excomunicare etc. (Moartea Pelegrinului). Aceeași cunoaștere o vădește și Celsus care scrie o lucrare Împotriva lor și nu Împotriva iudeilor, În cea dea doua jumătate a secolului al II-lea
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
a făcut părtași la însăși podoaba firii Sale atunci când a pus în noi chipul Său”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. IX, PSB, vol. 30, p. 30. footnote>. Chipul lui Dumnezeu în om arată vocația omului pentru nemurire; prin păcate, omul a devenit muritor, iar prin Învierea lui Hristos se restaurează deplin chipul, mai întâi în suflet și apoi în trup. Făcând referire la bunătățile de care a fost lipsită firea noastră, Sfântul Grigorie enumerându-le, scrie: libertatea
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
precizează că natura umană este chipul viu care participă la demnitatea și numele Modelului; această demnitate stă în capacitatea de a fi stăpân prin virtute, în puritate sau candoare, în nepătimire și ferirea și îndepărtarea de orice rău, în fericirea nemuririi. Acestea sunt florile pe care Creatorul propriului Său chip le-a imprimat firii noastre la creație<footnote Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 53. footnote>. Omul
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
bine”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De Beatitudinibus, PG XLIV, col. 1249. footnote>. Chipul lui Dumnezeu în om constă „în puterile lui spirituale, în rațiune, în liberul arbitru, în sentiment, în demnitatea sa împărătească în univers, în simplitatea sufletului, în nemurirea lui, în puterea de a cunoaște pe Dumnezeu, de a se uni și de a trăi cu El”<footnote Ierom. Magistr. Nestor Vornicescu, „Învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa ...”, p. 589. footnote>. Deci, dacă noi avem chipul lui Dumnezeu de la creație
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și bolile nu sunt decât consecințe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferință nu-i atinsese și n-avea să-l atingă niciodată și de aceea și trupul era destinat pentru nemurire, ca și sufletul. Unele din aceste perfecțiuni, precum: mintea luminată, inima curată, voința ordonată și trupul sănătos țineau de însăși firea omului, adică erau însușiri ale lui, fără de care nu ni l-am putea închipui și n-ar fi fost
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
precum: mintea luminată, inima curată, voința ordonată și trupul sănătos țineau de însăși firea omului, adică erau însușiri ale lui, fără de care nu ni l-am putea închipui și n-ar fi fost superior celorlalte viețuitoare de pe pământ. Altele, precum: nemurirea trupului și desăvârșita armonie dintre trup și suflet, erau perfecțiuni care nu țineau de firea omului, ci-i erau date în dar de Dumnezeu. Adam și Eva posedau trupuri omenești, dar, la început, înainte de păcat, nu erau subiecte la concupiscență
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
acaparare, gura lui nu era obișnuită cu cuvinte jignitoare, urechile lui nu sesizau înțelesuri dușmănoase sau ispititoare în cuvintele altora. Din fața lui iradia lumina încrederii și a bunătății. Dacă omul ar fi persistat în această legătură cu Dumnezeu, starea de nemurire sar fi consolidat în el<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 285. footnote>. Jean-Claude Larchet, după ce prezintă tâlcuirile Sfinților Părinți la Facere, face o sinteză referitoare la starea omului în Rai: În Rai, bărbatul și femeia trăiau ca îngerii
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
început omul ar fi fost nemuritor ar fi fost Dumnezeu, iar dacă ar fi fost muritor, atunci Dumnezeu este principiul morții. Măreția sa consta din voința liberă de a alege dintre cele două posibilități. În starea primordială, Adam a avut nemurirea potențială, pose non mori și slava potențială, dar s-a dezbrăcat de ele prin cădere, împreună cu toți urmașii. Prin păcat, oamenii au fost readuși la moartea care era și nu era proprie naturii lor. Când au fost creați, oamenii erau
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
la moartea care era și nu era proprie naturii lor. Când au fost creați, oamenii erau ca îngerii din ceruri; deși aveau trup, acesta era însă transfigurat în lumina iubirii dumnezeiești. Deci, omul nu a fost creat precis nici pentru nemurire, nici pentru moarte, iar Dumnezeu, lăsându-l să aleagă singur calea pe care va merge, l-a înzestrat cu tot ce avea nevoie ca să ajungă în final tot la El. Vladimir Lossky, punându-și întrebarea: Se poate spune că Adam
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
har și transformată de el până la a putea depăși toate riscurile îmbătrânirii și morții. Posibilitățile morții existau; dar existau pentru a fi făcute imposibile. De fapt aceasta era proba impusă libertății lui Adam: pomul vieții în centrul Raiului și hrana nemuririi oferite de acesta ofereau posibilitatea nemuririi...Trebuie să te hrănești din Dumnezeu pentru a atinge în mod liber îndumnezeirea. Și Adam n-a făcut-o<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 284. footnote>. Scriitorul filocalic Calist Catafygiotul făcând referire
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a putea depăși toate riscurile îmbătrânirii și morții. Posibilitățile morții existau; dar existau pentru a fi făcute imposibile. De fapt aceasta era proba impusă libertății lui Adam: pomul vieții în centrul Raiului și hrana nemuririi oferite de acesta ofereau posibilitatea nemuririi...Trebuie să te hrănești din Dumnezeu pentru a atinge în mod liber îndumnezeirea. Și Adam n-a făcut-o<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 284. footnote>. Scriitorul filocalic Calist Catafygiotul făcând referire la bunurile de care se bucura
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
totul, în El și prin El se ține totul. Pomul cunoștinței binelui și a răului, pe de altă parte, reprezintă firea noastră și alcătuirea omului<footnote Sf. Ioan Damaschin, op. cit., pp. 67-70. footnote>. Pomul vieții din mijlocul raiului oferea hrana nemuririi. De fapt aceasta era încercarea impusă lui Adam, pentru a se hrăni din Dumnezeu, pentru a atinge în mod liber îndumnezeirea. Și Adam n-a făcut-o. Sfântul Grigorie de Nyssa atrage atenția asupra faptului uimitor că tot în mijlocul raiului
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale contemplației: contemplația naturală și teologia mistică. Teologia tainică este pomul vieții, căci are ca rod dătător de viață și de nemurire credința în Sfânta Treime, care se naște în suflet în afară de orice rațiune și simțire; căci Sfânta Treime nu se cunoaște nici prin rațiune, nici prin simțire, ci numai prin credință neîndoielnică și din inimă. Un alt rod al ei este
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
-i să uite de cele dumnezeiești. De aceea Dumnezeu i-a interzis-o omului, a amânat pentru o vreme împărtășirea de ea, neoprindu-l veșnic de la aceasta, pentru ca omul, cunoscându-și cauza sa și prin comuniunea în har și prefăcând nemurirea dată lui după har în nepătimire și neschimbabilitate, să privească, fără să se vateme, făpturile lui Dumnezeu și să primească cunoștința lor ca Dumnezeu, având după har, aceeași cunoștință a lucrurilor ca Dumnezeu, datorită prefacerii minții și simțirii prin îndumnezeire
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
marea iubire a lui Hristos, că ne iubește și nu vrea nimic în schimb pentru aceasta. Cât de minunată este taina iubirii! Ea-l face pe Dumnezeu om și pe om dumnezeu. Domnul Hristos S-a făcut pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale..., cuv. 3, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, p. 19. footnote> și prin firea omenească asumată ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atât dumnezeu pe cât Dumnezeu s-a
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
nostru!<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia..., vol. V, p. 86. footnote> Prin întruparea, moartea și învierea trupului Său din morți, Logosul a acordat trupului nostru dimensiunea cea nouă a celei de-a doua creații și i-a asigurat nemurirea prin dragostea și jertfa Sa. Astfel, omul a redevenit chipul lui Dumnezeu și a fost repus în situația de a cunoaște pe Dumnezeu și a rămâne pentru totdeauna în comuniune cu El<footnote J. Roldanus, Le Christ et l’homme
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]