9,222 matches
-
sale, aceiași oameni. Ne strecurăm fiecare printre socluri și vizitatori, ne ciocnim unul de altul, ne privim cu complicitate... Sîntem toți, se pare, victimele aceleiași obsesii: Moore Încerc să-mi explic de ce atîtea zile mă reîntorc mereu aici, de ce sînt neobișnuit de tulburat. M-am întîlnit la Moore se pare cu ceea ce întîlnești în artă la intervale mari de timp, cu marea frumusețe, devastatoare, dureroasă,înfricoșătoare... De la deschiderea acestei expoziții intru la Dalles cu impresia că pășesc pe ușa grea a
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
Pot fi iertat măcar pe jumătate? am plusat eu recăpătându-mi stăpânirea de sine după sperietura de mai devreme. - Aici nu avem căderea să iertăm, dar situația e clasică. Ați furat câteva idei și sunteți pasibil cu Cercul plagiatorilor. Nimic neobișnuit: unii văd Idei, alții le "întrebuințează". Chipurile! Ah, intelectualii! Aici nu ne-au plăcut niciodată. Sunt complicați și veșnic nehotărâți, oftă dracul în timp ce se plimba afectat printre rafturile bibliotecii al cărui curent împrăștiase fumul. - Credeam că aveți o idee mai
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
o iluzie, un fel de sejur terestru, moartea e supremă și destinul implacabil, infernul există - vă rog să nu mă mai întrerupeți cu ovații puerile! -, bibliotecile sunt otrăvitoare, mama-mumie este Pedeapsa Divină și ea e un băiat cu niște umflături neobișnuite în față (adică sâni) și care sângera periodic înainte ca burta să-i crească după ce a "îndesat-o" fratele ei. Lumea e atât cât îi permite limbajul și restul nu contează decât ca bizarerie inutilă. Parcă mi-e poftă de
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p. 10). Răspunsul e totuși neobișnuit de încrezător că opera lui Sadoveanu va prezenta în permanență o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
o atracție irepresibilă nu numai pentru "marginalii lecturii". S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
irepresibilei nevoi de expresie, de comunicare cu orice preț, dar nu pentru că naratorul ar avea ceva deosebit de spus, ci pentru faptul că facultatea spunerii, servită și de o excelentă memorie anecdotică și a gesturilor, o are dezvoltată într-un chip neobișnuit". E adevărat, măgulitor identificat cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Ministru, de exemplu, apare în DEX cu formă unică de masculin. În schimb, în dicționarul academic (DLR), sînt înregistrate formele ministreasă, ministresă și chiar ministroaică. Ministreasă (considerat "familiar, adesea ironic"), format cu sufixul -easă, apare la Macedonski; ministroaică (cu mențiunea "neobișnuit") e atestat la Iacob Negruzzi. Sensul atribuit - singurul posibil în epocă - este "soție de ministru". Varianta ministresă, considerată o adaptare după fr. ministresse, era folosită, cam în aceeași perioadă, de Vlahuță. Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (DCR), înregistrează
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
întrevadă ceea ce este de proveniență iudaică în propriul său scris (în primul rând instinctul sigur al ironiei, al nuanței și paradoxului). Cu greu poate fi uitat portretul tinerilor ruși care însoțesc garnitura de repatriați de la Starîe Doroghi spre Italia. Mixaj neobișnuit de ingenuitate, barbarie și delăsare, lipsiți de simțul datoriei și de o minimă responsabilitate, aceste personaje pun în lumină cel mai bine absurdul întregii situații. Un alt aspect care va stârni, fără doar și poate interesul cititorilor de la noi este
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
machiat, avea fața fardată. Era straniu ca personaj, foarte demodat, aducea cu un erou sentimental al anilor �30, pe care îl vedeai la începuturile cinematografului. R:Destinul titlului evocat, "Picătura de aur", ca și destinul celor două cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
dintre ei își dedică energia gesturilor simple ale lărgirii spațiului respirabil, și nu deversării de ură și resentiment. De pildă, echipa alături de care mă aflam în acele momente, pe drumul dinspre București spre Iași. O echipă cât se poate de neobișnuită pentru România. Să-i vezi, în același microbuz, pe H.-R. Patapievici alături de Adriana Babeți și de leadership-ul Microsoft Romania, Silviu Hotăran și Paula Apreutesei, e, în sine, un spectacol. Pentru că e vorba de oameni uniți de o idee care
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
și comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de ușor de pus în practică. E vorba de . Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existența la Microsoft România a unor oameni neobișnuiți (cuvântul lui era, cred, "improbabili"). Adică niște profesioniști de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spațiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptpmâni mai târziu, ei s-au întâlnit
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
de viață. Oricum, e o femeie tânără. Constat doar că fiecare din cuvintele ei pare să vină de undeva de departe, dintr-o lume perfect normală, unde omenia era omenie și onoarea onoare. Las de-o parte farmecul cu totul neobișnuit și feminitatea primejdioasă pe care le răspândește, menite să-ți diminueze spiritul critic. Însă chiar citite prin reviste, propozițiile sale au o pregnanță și o calitate indiscutabile. Totul emană echilibru, armonie interioară și - iată un cuvânt pe care l-am
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
a limbii române vorbite de femei. Abundența diminutivelor de genul pâinică, cafeluță, unchiuțu. Formula inexistentă în limba rusă, La mulți ani!, păstrată la noi doar în uzul bisericesc sau expresia Mulți înainte!, ca urare la aflarea vârstei cuiva. Cu totul neobișnuit pentru un moscovit este felul în care trecătorii, mai ales cei în vârstă, te îndrumă, cu amănunte și fără grabă, încotro s-o iei, sfârșind adesea prin a te invita la o ceașcă de cafea. Apoi obiceiul cavaleresc de a
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
oarecare exactitate, participarea cealaltă, prin inducție și prin contagiune, rămîne de stabilit prin lecturi și prin analize de imagine mult mai elaborate. Dar pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, Țuculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
se pronunțau deschis pentru sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a cărui revistă, "Sburătorul literar", Fundoianu publicase). Vom reveni la replici și proteste. Deocamdată e important să punem în evidență faptul că observațiile lui Fundoianu sînt neobișnuite doar prin radicalismul lor și prin soluția întrevăzută. Altfel, acuzele de imitare a literaturii franceze nu lipsiseră nici pînă la Fundoianu. Nicolae Iorga, pe care, cum am văzut, autorul îl citează, condamnase furtunos aservirea noastră literară. Fundoianu nu merge în
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
împletitură de rafie viu colorată (roșu, albastru, cu alternanțe uneori de alb) ceea ce le conferea un aer eminamente exotic, foarte bătător la ochi, în sensul pozitiv al cuvântului, vreau să spun că nu erau de prost-gust, ci doar extravagante, total neobișnuite. O afirm în calitate de bibliofil versat și de familiar al legătoriei profesionale, meserie pe care o deprinsesem pe când eram elev la "Mihai Viteazul" și pe care o practicasem uneori ca simplu amator (liceul te obliga, ca intern, poate și altfel, nu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Pavel Șușară În cartea sa atît de neobișnuită, apărută la Postdam în 1931, Müller & Kiepenheuer Verlag, pe numele ei adevărat Kunstideologie " Stabilität und Aktivität im Kunstwerk, adică Ideologia artei " stabilitate și activitate în creația artistică, în care stabilitatea și acțiunea au mai degrabă înțelesul de static și activ
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
actuale. Numai că simțul de antropolog al autorului nu decupează/înregistrează imagini întâmplătoare. Toate nimicurile care fac subiectul prozelor chiar și de numai două pagini ale lui Cosmin Manolache au devenit text doar datorită unui cât de umil sâmbure de neobișnuit, de semnificativ, prin urmare. Momentele și schițele tânărului prozator originar din Mizil nu sunt gratuite și, dincolo de anodin, au un ce al lor, chiar dacă deseori acesta nu e surprins la prima vedere și e dificil de formulat. Detaliul, doar aparent
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
Germania de Vest, unde sobrii teutoni nu ezită să parcurgă sute de kilometri pentru a achiziționa niscaiva lucruri mai ieftine din zona ex-comunistă, în Spania, unde micul comerț cu vinul sau mirodeniile portugheze este de-a dreptul înfloritor... Așadar, nimic neobișnuit. Dar felul în care a fost prezentat la București acest "exod" are ceva apocaliptic. Nu poți să nu vezi dincolo de rânduri și un periculos avertisment: iată ce se va întâmpla cu noi când vom intra în Uniunea Europeană - vom muri de
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
E-n regulă! Dar era neapărat nevoie de o Palme d' Or pentru asta? Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
un avatar al scriitorului, devine confesorul ales, chiar neliniștit de acest sentiment al alesului. Mărturisitorul se dezvăluie treptat, cum e firesc, și se transformă dintr-un necunoscut obscur și modest (ca înfățișare) într-un personaj excepțional, implicat în cele mai neobișnuite întâmplări, depozitar al unor secrete nebănuite. Tensiunea narațiunii este întreținută tocmai de așteptarea ca istorisirea să dezvăluie secretul mereu amânat. Necunoscutul se dovedește a fi un anume Sey Mondy, care se considera Cetățean al Lumii, deci nu era - cum s-
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
atracție centrală cultivarea unei enigme. Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopți de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era, cu adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar și mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
el, iată o întrebare greu de epuizat printr-un singur răspuns. Între abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, cea care și-a dăruit inima acestui loc paradiziac, între percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, între entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și imortalizarea în imaginile realizate de pictori, fixarea aproape magică în efigie, se
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
pornită din tendința de idealizare, ce are nevoie de texte care să glorifice și să proslăvească. Ca o contrapondere a acestui efort de supunere la un ideal, de asimilare de norme și precepte, s-au manifestat puternic o sete de neobișnuit, de insolit, de mister, ca și o dorință de compensare prin evaziune." Din cauza condițiilor istorice neprielnice, a lipsei precedenței, literatura e de găsit în textele medievale indirect, implicată sau derivată, oricum abia fragmentar. S-ar fi cerut în acest punct
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]