144 matches
-
analizează", fără a le "produce", după cum spune Dilthey în Grundgedanke meiner Philosophie 18. În ceea ce privește această ultimă precizare, observăm că autorul marchează diferența dintre o "construcție" (Aufbau), înțeleasă din punct de vedere psihologic, și un act de creație (Erzeugen) în spirit neokantian, ca la Hermann Cohen de pildă, pe care perspectiva logică adoptată îl determină să pornească de la conținutul gândirii (das Gedachte), iar nu de la "experiența de viață". C) Funcția de operatori metodologici a celor două concepte Bineînțeles, prețul pe care Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică, limitată a sistemelor filozofice. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că reconstrucția metodologică întreprinsă de către Dilthey prin "critica rațiunii istorice" este axată "pe conceptul de semnificație, și nu pe cel de valabilitate (cum o făceau contemporanii săi neokantieni), înțelegând subiectul ca viață concretă, într-un context istorico-social anumit"122. "În cadrul presupozițiilor asumate în mod declarat sau tacit, fiecare dintre perspectivele asupra absolutului" este adevărată, comentează Mircea Flonta 123. În același timp însă, după cum spune Dilthey, "oricare este unilaterală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În afirmațiile de mai sus, distingem totuși o deosebire majoră față de viziunea lui Dilthey: Cassirer sugerează că formele simbolice nu se limitează la o funcție mimetică, pasivă. Dimpotrivă, ele îndeplinesc un rol activ în procesul cunoașterii și devin pe linie neokantiană elemente constitutive ale procesului de cunoaștere văzut ca un act de creație (Erzeugen). Ideea este reluată atunci când autorul se referă la "funcția generală a semnului": "Semnul nu este pur și simplu învelișul întâmplător al ideii, ci organul ei necesar și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 9-10). 82 M. Riedel, op. cit., p. 105. 83 Ibid., p. 102. 84 W. Dilthey, Einleitung..., p. 20. 85 Ibid., p. 24. 86 H. Schnädelbach arată că, spre "a evita dificultățile demersului lui Dilthey", abia neokantienii Windelband și Rickert vor elimina din teoria cunoașterii "preconceptele materiale despre obiect"și vor păstra numai "punctele de vedere formale, care privesc logica formării conceptelor și a judecăților" (Philosophie in Deutschland..., p. 77). 87 Ibid., p. 73. 88 Ibid., pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Drăghici, Notele traducătorului la W. Dilthey, Construcția..., p. 143. 65 Apud V. Drăghici, ibid., p. 138. 66 Apud A. Metzger, op. cit., p. 33. 67 G. Simmel, Vom Wesen der Philosophie, p. 35. 68 Și aici putem face o trimitere la neokantienii de la Marburg: pentru Paul Natorp, obiectul rămâne ein ewiges X, dar nu în sens kantian de Ding an sich, ci "fiindcă determinările cunoașterii noastre nu ajung niciodată la sfârșitul lor" (A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 666). 69 Prin acest diagnostic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lingvisticii. Dacă ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sunt folosite ca instrumente iar altele care sunt înțelese ca simboluri. Primele alctuiesc vastul domeniu al tehnicii, în vreme ce simbolurile reprezint câmpul creației artistice. Caracterul simbolic al artei, ca și al tuturor produselor culturii fusese demonstrat înc din 1923 de filosoful neokantian E. Cassier, într-o carte epocal, Filosofia formelor simbolice, pe care Ralea nu putea s nu o aib, bineînțeles, în vedere. Distingând între o tehnic proiectiv, care prelungește calitțile naturale ale omului, și o tehnic artificialist, care gsește raporturi între
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
o a doua ediție mai mult decât dublată în 1906, și în sfârșit, ediția cu aparatul critic al lui Otto Weiß în 1911145. Mai știm că în timpul studiilor universitare la Freiburg, Heidegger a frecventat prelegerile despre Nietzsche ale lui Rickert, neokantian eminent, preocupat să aducă lumină asupra originii problemei filozofice a valorilor în gândirea nietzscheană. În teza de abilitare Doctrina categoriilor și a semnificației la Duns Scotus (Die Kategorien- und Bedeutungslehre des Duns Scotus, 1916), dedicată lui Rickert, regăsim prima menționare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
actuale de la cel mai înalt nivel (se rezumă la atitudini nostalgic conservatoare), fie cedează în fața unor cauze pierdute, non-filosofice (New Age). Chiar dacă sunt integrați în structuri ale puterii - „filosofi-(de) regi” / filosofi de stat (ex: J. Habermas) - aceștia promovează proiecte neokantiene de emancipare, desuete și incompatibile cu urgențele morale actuale (vezi binecunoscuta dispută Sloterdijk-Habermas privind noile tehnologii de manipulare genetică). Potrivit lui Žižek, filosofia este anormală prin excelență sau excesivă prin definiție, este „normalizată” doar de conexiunile pe care le întreține / le-
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
din această sferă. În acest context, nu este de ignorat și faptul că, pentru a-și defini poziția, autorul apelează la conceptul de "societate civilă mondială" (id., p. 254, 259). În treacăt fie spus, argumentarea sa aici este de natură neokantiană, principiile societății civile mondiale fiind extrem de asemănătoare cu acelea expuse de Kant în Spre pacea eternă (1795/1991). Să evidențiez aici și recentele abordări multiple care aparțin "teoriei alegerii raționale" (Amartya Sen, 1970 și 2002; James S. Coleman, 1986 ș.a.
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de neașteptată, pe atât de violentă. Cu toate acestea, în anii 1990, Fukuyama a repus în discuție o viziune îndelung consolidată printre liberali: cea conform căreia răspândirea ordinilor politice naționale legitime va aduce până la urmă sfârșitul conflictelor internaționale. Această poziție neokantiană pleacă de la premisa că anumite state, cele cu un liberalism democratic consolidat, constituie un ideal pe care restul lumii îl va imita. Fukuyama este uimit de gradul în care democrațiile liberale și-au depășit instinctele violente și au instituționalizat norme
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
discutabil dacă argumentele lui Kant reușesc să justifice principiile liberale. Într-adevăr, în măsura în care ele sunt pur formale și fac apel exclusiv la presupozițiile rațiunii practice, este rezonabil să presupunem că vor realiza cu mult mai puțin decât sperau Kant și neokantienii în încercarea de a întemeia principii substanțiale. În măsura în care argumentul lui Kant apelează în mod tacit la presupoziții antropologice, atunci el se abate de la propria metodă de a justifica etica. Dar o dată abandonată metafizica kantiană a Eu-lui, nu mai rămâne nimic
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
permanent provoc]rilor comunitariene, insistentei istoriciste de a nu merge dincolo de discursurile și tradițiile societ]ților particulare și insistentei utilitariene potrivit c]reia principiile deriv] din preferințe. Pentru cei care nu se simt atrași de nici una dintre aceste viziuni, sloganul neokantian: „Înapoi la Kant!” r]mane o provocare ce trebuie fie explorat], fie respins]. Referințe Lucr]ri ale lui Kant Groundwork of the Metaphysic of Morals; tradus] de H.J.Paton că The Moral Law (London:Hutchinson, 1953) Critique of Practical Reason
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
forma unor pledoarii pentru „liberatea fâț] de valori” din știință social] marxist]. Dar aceast] interpretare este atat neplauzibil], cât și anacronistic]. Scrierile spun cu totul altceva. Și ideea c] știință trebuie s] fie lipsit] de valoari a fost o idee neokantian]; Marx a scris într-o epoc] și într-o tradiție nefamiliare și nepreg]tite s] accepte acceast] idee. Nici un cititor al lui Marx nu poate s] nege c] are „judec]ți de valoare” despre capitalism, și el nu încearc] niciodat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Credința, spune el, este legitimă, dar nu are nicio funcție în justificarea argumentelor istorice reprezentând fapte. Problema fundamentală, dar ignorată tacit, dintre istoric și credincios este sfidarea referitoare la integritatea intelectuală și moralitatea cunoașterii 63. Prin aceasta el reiterează distincția neokantiană între fapt și valoare, istorie și credință. Soluția la această dilemă o vor găsi, încercând să-i mulțumească și pe istoric, și pe credincios, Panneberg, prin conceptul său revelația ca istorie, și Wittgenstein. Ultimul, un Gamaliel al zilelor noastre, vine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Așa cum deja ne-a obișnuit 1, Lucien Sfez, pe un ton ușor apocaliptic, are darul de a sintetiza o cantitate enormă de informații și de a o supune unui examen critic în manieră personală. Cartea de față întreprinde o critică neokantiană, este de părere Bernard Miège2 a comunicării moderne sau, mai bine zis, a tehno-comunicării. Societatea contemporană ne este prezentată ca un spațiu impregnat de comunicare, fapt ce ar trăda o situație de criză: "nu se vorbește niciodată atît despre comunicare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității; în opera lui Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), cel mai important autor liric și romancier al romantismului timpuriu, autor al unor Fragmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi al "obiectului" și, desigur, al "subiectului", acesta din urmă constituindu-l pe cel dintâi. Din astfel de tematizări decurg anumite preocupări metodologice strâns legate de convențiile ontologiei, cum sunt psihologia descriptiv-fenomenologică, fenomenologia descriptivă, fenomenologia constitutivă, ontologia critică (de sorginte neokantiană), ontologia fundamentală, hermeneutica etc. Din perspectivă filosofică, relația dintre subiect și obiect este tematizată: a) fie direct, ceea ce înseamnă că ea primește de la bun început o "interpretare", adică o contextualizare (epistemică, practică etc.), ipostaza astfel dobândită constituind forma originară a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formală, această direcție de cercetare filosofică, legitimarea, autorizarea sa judicativă. Oricum, fiecare categorie filosofică din tabela lui Platon, din cea a lui Aristotel, din cea a lui Kant, precum și din cele câteva puse la punct mai cu seamă în medii neokantiene, de vreun secol și jumătate pre-ia un anumit sens timporizator, adică este constituită printr-o anumită metodă de "coborâre" de la ființă la ființare. Tăria sensului de ființare preeminentă, sub aspect funcțional, nu și ființial, pentru ființarea conștientă, se arată a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterea, înțelesurile și construcția identităților alocă diferențiat recompense sau capacități. În științele sociale constructivismul se bazează pe o lungă tradiție filosofică și sociologică. Au fost identificate patru curente de gândire care au afectat abordarea constructivistă din relațiile internaționale: hermeneutica obiectivă neokantiană, hermeneutica subiectivă din lingvistică, teoria critică și filosofia pragmatică a științei.37 Aceste abordări filosofice și sociologice au determinat diverse curente ale constructivismului în relațiile internaționale: un constructivism de tip modernist (neoclasic), reprezentat de John Ruggie, care rezultă dintr-o
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
am dat un alt exemplu de studiu de acest gen"118. Dacă i s-ar fi cerut să-și definească mai net poziția filosofică, H. Höffding ar fi răspuns, foarte probabil, că aceasta era una de amendare critică, în spirit neokantian, a tendinețlor pozitiviste. El credea sincer în unitatea și legitatea lumii, fără să-și facă o dogmă sau să propună vreo concepție "concluzivă" despre lume deoarece la asta ne obligă adevărul că nu vom cunoaște nicicînd decît doar o parte
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
adâncurile vieții sociale umane, fără ca acolo să aducă în discuție problema intervenției legilor generale ale biologiei, cea a luptei pentru existență, a selecției caracterelor, propusă de Darwin. Împreună cu Wilhelm Windelband (1848-1915) au încercat să dea un sens și o interpretare neokantiană fenomenelor psihice. După opinia sa, fenomenele psihice interpretate din perspectivă asociaționistă se înscriu pe linia înrudirii dintre psihologie și științele naturii. Este o linie pe care, dacă este urmărită, se ajunge la descoperirea mecanismelor ce stau la baza proceselor psihice
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au urmat firul distinc?iei propuse de c?tre Dilthey �n cadrul teoriei sale a cunoa?terii. Ele s-au aplecat ?i asupra rezultatelor ?tiin?ifice, deja remarcabile, pe care germanii le ob?ineau �n laboratoarele lor. Rezonan?a controversei neokantiene Mai mult dec�ț oriunde, ?tiin?ele sociale germane s�nt produsul ?tiin?elor camerale sau administrative, care au cunoscut o puternic? expansiune �nc? din secolul al XVIII-lea. S-a v?zut �n această consecin?a unei structuri politice
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
scutit? de contradic?îi datorate personalit??îi complexe a autorului), care atinge istoria, dreptul, economia ?i sociologia, vom degajă patru aspecte, poate mai determinante ca altele. 1. Pe plan epistemologic, lucr?rile lui Weber se �nscriu pe deplin �n dezbaterea neokantian? deja evocat?. Pentru el, sociologia nu se poate baza pe postulatul c? exist? legi universale ale comportamentului uman, comparabile cu cele existente �n ?tiin?ele naturale. 2. Ceea ce nu �nseamn? c? ?tiin?a social?, dup? chipul altor ?tiin?e, nu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
lucrările lui mai mult sau mai puțin de „specialitate”, sunt sociologul Emile Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității și condițiilor cunoașterii a priori. Dar alte moduri de gândire, oarecum minoritare până atunci, au început să se impună în anii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]