144 matches
-
Drăghici, Notele traducătorului la W. Dilthey, Construcția..., p. 143. 65 Apud V. Drăghici, ibid., p. 138. 66 Apud A. Metzger, op. cit., p. 33. 67 G. Simmel, Vom Wesen der Philosophie, p. 35. 68 Și aici putem face o trimitere la neokantienii de la Marburg: pentru Paul Natorp, obiectul rămâne ein ewiges X, dar nu în sens kantian de Ding an sich, ci "fiindcă determinările cunoașterii noastre nu ajung niciodată la sfârșitul lor" (A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 666). 69 Prin acest diagnostic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lucrările lui mai mult sau mai puțin de „specialitate”, sunt sociologul Emile Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității și condițiilor cunoașterii a priori. Dar alte moduri de gândire, oarecum minoritare până atunci, au început să se impună în anii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Credința, spune el, este legitimă, dar nu are nicio funcție în justificarea argumentelor istorice reprezentând fapte. Problema fundamentală, dar ignorată tacit, dintre istoric și credincios este sfidarea referitoare la integritatea intelectuală și moralitatea cunoașterii 63. Prin aceasta el reiterează distincția neokantiană între fapt și valoare, istorie și credință. Soluția la această dilemă o vor găsi, încercând să-i mulțumească și pe istoric, și pe credincios, Panneberg, prin conceptul său revelația ca istorie, și Wittgenstein. Ultimul, un Gamaliel al zilelor noastre, vine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sunt folosite ca instrumente iar altele care sunt înțelese ca simboluri. Primele alctuiesc vastul domeniu al tehnicii, în vreme ce simbolurile reprezint câmpul creației artistice. Caracterul simbolic al artei, ca și al tuturor produselor culturii fusese demonstrat înc din 1923 de filosoful neokantian E. Cassier, într-o carte epocal, Filosofia formelor simbolice, pe care Ralea nu putea s nu o aib, bineînțeles, în vedere. Distingând între o tehnic proiectiv, care prelungește calitțile naturale ale omului, și o tehnic artificialist, care gsește raporturi între
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
în explicarea costurilor și a prețurilor. Analiza marginalistă este considerată mai mult o "tehnică de gîndire" fără mari posibilități de a inspira politici economice. De altfel, această analiză nu a fost niciodată aplicată în Europa Centrală. Inspirîndu-se din școala filosofică neokantiană, cu principiile sale epistemologice ce se bazau doar pe metoda matematică, Cassel a încercat să introducă conceptul de raritate în locul celui subiectiv de utilitate marginală, făcînd prozeliți numeroși în Germania și Austria, dar fără să conducă la o doctrină mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
În al doilea rând, constructiviștii nu neagă doar realitatea obiectivă a identității personale, ci neagă întreg conceptul de realitate obiectivă, care ar necesita o perspectivă complet neutră care nu e accesibilă nimănui. S-ar putea spune că această paradigmă e neokantiană: avem acces doar la fenomene și acest acces e invariabil mediat de limbaj, care nu doar oglindește fenomenele, ci le și modifică percepția. Constructiviștii nu neagă conceptul de realitate pură (noumenul, la Kant), spun doar că noi, condiționați fiind de
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate și raportate la situația de comunicare ideală, la care se referă filosoful german Jügen Habermas (unul dintre ultimii reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, a neokantienilor) care, într-adevăr, în cele două volume ale lucrării sale Teoria acțiunii comunicative (din 1981), demonstrează adâncul dezechilibru comunicațional tocmai prin această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunica rea plină de constrângeri, axată pe inegalitate
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
de nerecunoscut chipul. Va fi nevoie de mari eforturi și de o operă prometeică, de personalități de tip Ťpresocraticť, spre a-i arăta drumul. Grecia este, pe plan spiritual, o corabie fără cîrmă. Ducem lipsă de figuri europene. Odată cu dispariția neokantienilor, intelectualitatea greacă europeană a rămas fără ecou. Nume importante, precum Nikiforos Vrettakos și Konstantinos Despotopoulos, adevărate călăuze spirituale, tălmăcesc cuvîntul adevărului, Konstantinos Axelos, și el o figură de seamă, dar toți sunt ca niște insulițe în largul mării. }ara care
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
altminteri, cei mari rămân în slujba individualului, chiar și atunci când caută legi. Ce voia până la urmă Aristotel să prindă cu cele zece categorii ale sale, dacă nu individualul, dacă nu ființa lui ti, a lui "ceva anumit"? Chiar și matematismul neokantianului Cohen termină prin a pune kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sub tăcere. Chiar și un fost student care continua să-i audieze cursurile îi reproșează că și-a însușit ideile lui Ludwig Klages (probabil din Der Geist als Widersacher der Seele, 1929-1932). I s au atribuit până și ideile unui neokantian minor, dar la modă, precum Arthur Liebert. Dar, cum cel mai citit filozof german în acei ani era Oswald Spengler, acuzele se învârteau mai ales în jurul lui. Tot Bagdasar observă că o conferință a lui Nae era inspirată de acesta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
tot mai numeros ideea că omenirea, În stadiul În care ajunsese, putea și trebuia să controleze ansamblul evoluției lumii - și, În special, putea și trebuia să-și controleze propria evoluție biologică. În lupta lui, a primit sprijinul prețios al unor neokantieni care, profitând de refluxul general al gândirii de inspirație nietzscheană, preluaseră mai multe pârghii de comandă importante din lumea intelectuală, universitară și editorială. Totuși, după părerea generală, adevărata lovitură de geniu a lui Hubczejak a fost alta: printr-o evaluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au urmat firul distinc?iei propuse de c?tre Dilthey �n cadrul teoriei sale a cunoa?terii. Ele s-au aplecat ?i asupra rezultatelor ?tiin?ifice, deja remarcabile, pe care germanii le ob?ineau �n laboratoarele lor. Rezonan?a controversei neokantiene Mai mult dec�ț oriunde, ?tiin?ele sociale germane s�nt produsul ?tiin?elor camerale sau administrative, care au cunoscut o puternic? expansiune �nc? din secolul al XVIII-lea. S-a v?zut �n această consecin?a unei structuri politice
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
scutit? de contradic?îi datorate personalit??îi complexe a autorului), care atinge istoria, dreptul, economia ?i sociologia, vom degajă patru aspecte, poate mai determinante ca altele. 1. Pe plan epistemologic, lucr?rile lui Weber se �nscriu pe deplin �n dezbaterea neokantian? deja evocat?. Pentru el, sociologia nu se poate baza pe postulatul c? exist? legi universale ale comportamentului uman, comparabile cu cele existente �n ?tiin?ele naturale. 2. Ceea ce nu �nseamn? c? ?tiin?a social?, dup? chipul altor ?tiin?e, nu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ruptura se consumă în timp ce socialiștii își formează propriul partid în 1893. Divergența privește referințele marxiste ortodoxe ale lui Dobrogeanu-Gherea. Stere, din propriile sale reflecții teoretice inspirate de revizionismul tezelor lui Bernstein opuse lui Engels, nutrite de o cultură pozitivistă și neokantiană, înțelege să salveze statul, națiunea și mica proprietate. Așadar, doi poli sînt esențiali în proiectul său: perenitatea și dezvoltarea micii proprietăți ca factori de progres și rezistența statului național ca garant al solidarității sociale și mediator între interesele diverselor grupări
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de neașteptată, pe atât de violentă. Cu toate acestea, în anii 1990, Fukuyama a repus în discuție o viziune îndelung consolidată printre liberali: cea conform căreia răspândirea ordinilor politice naționale legitime va aduce până la urmă sfârșitul conflictelor internaționale. Această poziție neokantiană pleacă de la premisa că anumite state, cele cu un liberalism democratic consolidat, constituie un ideal pe care restul lumii îl va imita. Fukuyama este uimit de gradul în care democrațiile liberale și-au depășit instinctele violente și au instituționalizat norme
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Așa cum deja ne-a obișnuit 1, Lucien Sfez, pe un ton ușor apocaliptic, are darul de a sintetiza o cantitate enormă de informații și de a o supune unui examen critic în manieră personală. Cartea de față întreprinde o critică neokantiană, este de părere Bernard Miège2 a comunicării moderne sau, mai bine zis, a tehno-comunicării. Societatea contemporană ne este prezentată ca un spațiu impregnat de comunicare, fapt ce ar trăda o situație de criză: "nu se vorbește niciodată atît despre comunicare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aceeași evaluare (Nicolae Gogoneață, Gheorghe Al. Cazan). Unii dintre exegeți (Corina Hrișcă, Petru Vaida) i-au dovedit statutul de filosofie a culturii. Dată fiind legătura sa cu criticismul kantian, demersul metafizic al lui C. Rădulescu-Motru a fost alăturat modelului filosofic neokantian, încă activ în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Hrișcă, Petru Vaida) i-au dovedit statutul de filosofie a culturii. Dată fiind legătura sa cu criticismul kantian, demersul metafizic al lui C. Rădulescu-Motru a fost alăturat modelului filosofic neokantian, încă activ în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum arătat de neokantieni"8. Dat fiind interesul filosofului român pentru știința
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în prima parte a secolului al XX-lea: neokantienii, apreciază Iosif Brucăr, gândeau că filosofia lui Kant nu poate fi explicată decât în cadrul corelatului "obiect-subiect", sau "om-cosmos", iar "gândirea metafizică a lui C. Rădulescu-Motru a urmat acelaș drum arătat de neokantieni"8. Dat fiind interesul filosofului român pentru știința experimentală, pentru aplicațiile sale în psihologie, filosofia sa a fost gândită și prin raportare la metafizica inductivă: "Tocmai speranța de a întemeia enunțuri despre finalitatea universului ca întreg pornind de la rezultatele cunoașterii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume.) Am spus că este vorba de o similaritate, nicidecum de o identitate. Cele două formule au același rol, însă în construcții diferite. (De altminteri, Heidegger este "neokantianul" cel mai fidel maestrului, dacă ținem seama de ideea care l-a "format", de locul ei în proiectul critic kantian și de puterea cu care această idee a pus în ordine "ontologia fundamentală". Desigur, evaluarea de față are nevoie de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1953. HEIDEGGER, M., Interpretation phénoménologique de la "Critique de la raison pure" de Kant, Gallimard, Paris, 1982. HRIȘCA, C., C. Rădulescu-Motru filosof al culturii, Editura Dacia, Cluj, 1987. LIEBMANN, O., Doctrina principală și principala eroare a lui Kant, în vol. col. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. NOICA, Constantin, Kant și metafizica, după interpretarea lui Heidegger, în vol. col. Imm. Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure" Studii, Editura Academiei, București, 1982. NOICA, Constantin, Eminescu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Artă "Regele Carol II", București, 1939. JANET, P., L'évolution psychologique de la personnalité, Éditions A. Chahine, Paris, 1929. JASPERS, K., Texte filosofice, traducere de George Purdea, Editura Politică, București, 1986. KÜLPE, O., Sarcina și sistemul filosofiei, în vol. col. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. LEAKEY, R., Originea omului, traducere de Ion Oprescu și Ana Maria Glavce, Editura Humanitas, București, 1995. LEIBNIZ, Monadologia, în vol. Opere filosofice I, traducere de Constantin Floru, Editura Științifică, București
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Amurgul idolilor, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994. NIETZSCHE, Fr., Călătorul și umbra sa, traducere de Otilia-Ioana Petre, Editura Antet, 1996. NIETZSCHE, Fr., Antichristul, traducere de Vasile Muscă, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. NISTOR, Octavian, Introducere la vol. Filosofie neokantiană în texte, Editura Științifică, București, 1993. OSTWALD, W., Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, V. Giard et E. Briere, Paris, 1910. OSTWALD, W., Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, traducere de, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", București, 1912. OSTWALD, W
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Hambourg, 1913. PASCAL, B., Pensées. Les Provinciales, Booking International, Paris, 1995. PAULSEN, Fr., Introducere în filosofie, traducere de I. Lupu și D. Pușchilă, Institul de arte grafice "Bravo", Iași, 1941. PAULSEN, Fr., Sarcinile de viitor ale filosofiei, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor, Editura Științifică, București, 1993. PAULSEN, Fr., Etica, în vol. Filosofie neokantiană în texte, traducere de Octavian Nistor. PÂRVU, Ilie, Arhitectura existenței, I, Editura Humanitas, București, 1990. PETRU, Cristian, Ontologia umanului ca ontologie fundamentală, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]