213 matches
-
le lingue antiche", idem, pp. 11-29) sunt deosebit de numeroase referirile la limbile italiană, latină, greacă, dar și franceză, spaniolă, română și chiar chineză, arabă, ebraică, pe care poetul filolog le privește din perspectiva sincronica și diacronica. Dedică pagini întregi limbilor neolatine. Despre limba română (valacca) scrie, printre altele, că este derivată dai soldați români che vi și lasciarono stazionarii da Traiano. Zibaldone, 656. 422 Nostră amica, madre, nelle scienze ed arti e lettere maestra (...) è giusto che le siamo grati, Canzone
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe teritorii Întinse ale fostului Imperiu Roman, sigur romanizate, apar popoare care moștenesc numai civilizația romană, fără a vorbi limba latină. Pe alte teritorii, cu toate suprapunerile de populații, sigiliul Romei, latinitatea rezistă, dovada grăitoare fiind formarea popoarelor și limbilor neolatine europene. De altfel, Încă din primele veacuri ale mileniului I, lumea romană este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul Europei. Romanitatea (latinitatea) occidentală este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel mai Însemnat al romanizării, moștenirea unei romanități care asimilează elementele migratoare. Astfel, În cazul fiecărui proces de formare a unui popor și, concomitent, a limbii neolatine europene corespunzătoare, deosebim un substrat ( celtiberic, lusitan, gallic
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel mai Însemnat al romanizării, moștenirea unei romanități care asimilează elementele migratoare. Astfel, În cazul fiecărui proces de formare a unui popor și, concomitent, a limbii neolatine europene corespunzătoare, deosebim un substrat ( celtiberic, lusitan, gallic, iliric, dacomoesic), apoi elementul fundamental, stratu romanic (latin) precum și un adstrat - germanic În vestul continentului și slav În est. Etnogeneza - problemă fundamentală a istoriei românilor Contextul european al etnogenezei românilor, deja cunoscut
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
romană) și se Încheie În linii generale În sec. VII - VIII d. Hr. ( 602 d. Hr. separarea romanității răsăritene În romanitatea de nord și de sud. Formarea limbii române are loc odată cu formarea poporului român și face parte din limbile neolatine. Structura - substrat - daco -moesic, s-au păstrat 150 - 200 de cuvinte dacice strat latin - vocabular și structură gramaticală (80 %) adstrat slav meridional - elemente de vocabular și fonetică Dialecte: aromân, meglenoromân, istroromân. Sec. XVIII Se afirmă lupta de eliberare națională a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
ca în Franța - de la franci, Nor mandia - de la normanzi, Andaluzia - de la vandali, Catalonia - de la goți, Lombardia - de la lombarzi etc.). Nu de mică importanță a fost faptul că romîna nu este urmașa latinei culte, cum s-a întîmplat în cazul limbilor neolatine occidentale, ci continuă limba romană (lingua romana), cum se numea latina populară, singura care se folosea în aceste părți, pentru că limba de cultură și a religiei era greaca, apoi slava. Merită menționat sufixul autohton -esc (și derivatul său -ește), cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu formă alungită“. Aportul masiv al elementului slav vechi la lexicul românesc (reprezintă 9,02% din vocabularul reprezentativ al vechii române) nu a afectat structura latinească a acestuia; din cauza acestor cuvinte însă, limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. S. Pușcariu a atras atenția asupra faptului că românii au împrumutat din slavă substantive ca plug, sită, brici, în vreme ce verbele corespunzătoare (a) ara, (a) cerne, (a) rade sunt de origine latină. Se poate trage concluzia că acești termeni vechi slavi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat pe teasc; poloboc este rusesc, podgorie „s-a furișat în limba română prin hrisoave”. Vie „plantație de viță-de-vie”, viță „curpen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toți neogramaticii, S. Pușcariu afirmă că „slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și mai îndelungată influență. Vocabularul nostru, continuă el, e atât de împănat cu împrumuturi slave, încât, din pricina lor, limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. Influența slavă a atins și înțelesurile cuvintelor vechi sau felul lor de a fi întrebuințate. Astfel floare înseamnă la noi și „culoare”, ca slavul cvět, a juca are după slavul igrati, pe lângă sensul franțuzescului „jouer” și pe cel al lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
primară, fapt dovedit atât prin formația ei, cât și prin înrudirile pe care le are cu alte limbi de mare vechime” (p. 101): „Rădăcinile limbii române intră, cum e firesc, unele în sanscrită, greacă, latină, iar altele în limbile numite neolatine și în cele indoeuropene în general” (p. 94 urm.). Este evident faptul că ducerea limbii române și a poporului care o vorbește dincolo de contactul etnolingvistic daco-latin contravine adevărului istoric. La fel de inadecvat este să vorbești de înrudirile pe care limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care s-a pronunțat și Mircea Eliade. Cu ochi detașat, din afară, Maciej Bielawski a sesizat că viziunea Părintelui Stăniloae este consubstanțială unei viziuni creștine românești, cu valoare universală. Aici intervine partea spectaculoasă a resurselor limbii: româna este singura limbă neolatină care a conservat înțelesul apostolic al conceptului de lume, prin transfigurarea semantică a luminii în lume, căci în limba noastră cuvântul lume vine din latinescul lumen, care înseamnă lumină. Demersul gândirii Părintelui Stăniloae seamănă aici izbitor cu al filosofării lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la o entitate „supranațională” comună tuturor frâncilor, romanică. În schimb, nu am sesizat, la nivelul mentalității populare, vreo identificare a românilor cu „frâncul” pe linia apartenenței comune neolatine, deoarece acesta se individualizează categoric, În raport cu românii, prin mărcile de alteritate evocate. Totodată, el este delimitat și față de catolicul aflat În proximitate, maghiar, german sau polonez. Aceștia nu vor deveni niciodată frânci, după cum nici un alt popor occidental necatolic sau neromanic
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestei entități politice și culturale pe o anumită treaptă a unei ierarhii valorice. Statutul privilegiat de care s-a bucurat reflectarea fenomenului italian În imaginarul românesc modern a fost asigurat, În primul rând, de sentimentul originii comune și al solidarității neolatine, element important al ideologiei naționale. Pentru a vedea cum se manifestă această imagine a Italiei În cazul particular al societății românești ardelene de la jumătatea secolului al XIX-lea, am folosit aici o serie de mărturii directe, suficient de consistente ca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etno-rasiale; se va pune mereu problema preeminenței elementului latin, germanic sau slav, a sferelor de influență ale fiecăruia. În numele unui asemenea tip de solidaritate „internațională” sau „suprastatală”, specific secolului al XIX-lea, unii lideri revoluționari ardeleni Își Însușesc ideea solidarității neolatine, Îndreptată Împotriva regimurilor despotice și a elementului germanic dominator. Acest nou interes pentru experiența politică italiană nu era lipsit de antecedente; el poate fi privit și din perspectiva unor mai vechi evoluții. În epoca Revoluției Franceze, de exemplu, desfășurările politice
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
italienilor față de români, apărut tot În atmosfera romantică, În deceniul trei veacului al XIX-lea, pornise inițial din ambianța studiilor istorice și filologice, a preocupărilor pentru folclor, pentru culoare locală și exotism, toate acestea potențate de atenția față de un popor neolatin, redescoperit din perspectiva noului efort de cunoaștere În haină romantică. Nu a mai fost decât un pas până la confecționarea unei scheme de interese și priorități comune, aptă să genereze proiectele mazziniene de federalizare a popoarelor Împotriva Austriei. Cunoașterea mai amănunțită
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În acest fel, aduc prețioase servicii cauzei proprii. În consecință, după cum am văzut, receptarea influențelor risorgimentale de către românii ardeleni va fi condiționată de o serie de elemente, cum ar fi: necesitățile ideologice postrevoluționare, contextul geopolitic și conjunctura relațiilor internaționale, solidaritățile neolatine, răspândirea unei ambianțe mentale rezonante, precum și propaganda italiană insistentă și interesată. Toți acești factori favorizanți se vor remodela Însă În funcție de optica internă, mesajul italian fiind filtrat prin membrana sensibilităților politice ardelene. Va depinde de structura receptorului În ce măsură elementele transmise vor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În substanța Întruchipării simbolice, anvergură, dar este implicat În strădania omului de a influența În bine destinul noului născut prin cuvânt și acțiune magică. Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o Împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede În evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
din comună, program cultural variat. Recitalul de poezie a fost susținut de Leonida Lari, Vasile Năstase, Agnesa Roșca, Vladimir Rusniac (Basarabia), Ionel Stoic, Vasile Barbu (Voivodina), Adina Popa și Ada Gârțoman (Iași). La Muzeul Unirii au vorbit despre cultura popoarelor neolatine: Acad. Prof. C. Ceopraga, Prof. I. Apetroaie, Asist. Anca Rusu, Prof. Liviu Leonte, Prof. Al. Vasiliu. Prof. C Tofan a pregătit expoziția de icoane pe sticlă iar un grup de elevi de la Palatul Copiilor și Clubul CFR au susținut un
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
sunt considerați țigani și noi trebuie să le atribuim la statistică naționalitatea pe care ei o declară! Altfel e rasism!” Dalmații ocupau în Evul Mediu întregul litoral adriatic și populau numeroasele insule apropiate. Limba dalmată astăzi dispărută era un indiom neolatin, anterior venetei, ca o continuare directă a latinei. Este remarcată de Cruciați în secolul al XII-lea în orașele Segna, Bar, Kotor, Zadar, Split, Dubrovnik. Ultimul vorbitor al limbii dalmate a fost înregistrat în insula Veglia, Antonio Udina (Barbur) care
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
cruciade, rezistență împotriva penetrației otomane în centrul Europei, Byzance aprŁs Byzance, pentru a relua o formulă a lui N. Iorga) etc. Mai complicată este situația în domeniul cultural. Din punct de vedere lingvistic, limba română face parte din grupul limbilor neolatine. Este deci, incontestabil, o limbă europeană. Limba română este unitară cu câteva dialecte. Inventarea unei așa-zise limbi moldovenești, mai întâi în Republica Sovietică Moldovenească, apoi în Republica Moldova, face parte din instrumentele de propagandă imperialiste și de anexiune ori desnaționalizare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în substanța întruchipării simbolice, anvergură, dar este "implicat în strădania omului de a influența în bine destinul noului născut prin cuvânt și acțiune magică". Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede în evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
politică identică. Totuși, pe teritoriul viitorului Imperiu Roman de Apus, dezvoltarea agriculturii latifundiare bazate pe sclavi și apoi pe coloni a provocat implantarea masivă a unei populații eterogene, a cărei diversitate etnică a fost rapid absorbită de culturile și limbile neolatine. În țările occidentale, de la Edictul lui Constantin până la sfârșitul Evului Mediu și la apariția treptată a statelor-națiune, referința comună la Antichitate și mai ales catolicismul au fost, În special pentru elite, factori puternici de uniformizare. Până la Revoluția de la 1789, crearea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
secolul al VI-lea confirmă părerea istoricilor români că la venirea slavilor simbioza daco-romană era încheiată, dând naștere unui popor nou - poporul român. Acești vlahi au fost cunoscuți și la ei acasă de Mauriciu și lor le aparține o limbă neolatină de tipul „torna, torna, fratre” și tredetitilia (30 de tei), după Teofilact Simacota, unitatea Romaniei Orientale nefiind încă sfă rmată de slavi. În această limbă străromână trebuie să se fi păstrat mult mai multe cuvinte de origine traco-dacă decât cunoaștem
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
folosit Academia Franceză, că de la București în nici un caz. Și totuși, spațiul românesc cunoaște elemente asemănătoare cu evoluția spațiului francez, cel puțin pentru secolele III - V, pornind tocmai de la elementele de invazie pe care le-au cunoscut cele două popoare neolatine. Această asemănare se referă la coabitarea galo-românilor cu populațiile germanice, în special cu francii, de după anul 250 d.Hr., timp în care provincia Dacia și apoi fosta Dacie Decebaliană cunoaște invaziile, dar și colaborarea, cu vizigoții, populație est- germanică, coborâtă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
din basilica romană, care desemna inițial, casa împăratului, unde se înfă ptuia dreptatea, din care românii au făcut casa Împăratului ceresc. Alături de români, atât cei din sudul și din nordul Dunării, numai romanșii, retoromanii, au păstrat termenul de biserică; ceilalți neolatini au preluat termenul grecesc, eclessia. Atunci când daco-romanii și protoromânii nu au mai putut apela la dreptatea împăratului de la Roma sau de la Constantinopol, când nu s-au mai bucurat de pax romana, au apelat la dreptatea cerească, pe care au invocat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]