213 matches
-
și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat pe cale cultă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
puțin nouă limbi romanice, la care se adaugă 260 care se folosesc în cel puțin cinci limbi. Numărul împrumuturilor panromanice luate din latina savantă (direct sau indirect) este și el foarte mare, reprezentînd fondul de bază al modernității limbilor literare neolatine 85. Receptarea împrumuturilor pe cale cultă din latină reflectă, pe de o parte, afinitatea cu latina, care ușurează, în cazul limbilor romanice, integrarea lor, iar, pe de altă parte, o deosebire structurală față de latină, manifestată prin reticența limbilor romanice în a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai înaintată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor literare romanice, asemenea elemente au fost preluate de la nivelul popular al limbii la cel literar, rămînînd de cele mai multe ori o corespondență de formă și de conținut între cele două niveluri. Limbile literare romanice însă au avut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de apariția conștiinței romanice care este în relație cu constituirea și dezvoltarea limbilor romanice ca limbi de cultură. Sub acest aspect, studiul limbilor romanice reprezintă etapa premergătoare a științei moderne a limbii, etapă în care reflecția lingvistică vizează înscrierea limbilor neolatine pe drumul lor spre afirmarea ca limbi ale culturii de erudiție. Autorii de gramatici și de retorici, dintre care unele au avut o mare circulație în teritoriile romanice apusene, au făcut cercetare lingvistică în spiritul tradiției formate de vechile limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Evului mediu ca limbă de cultură, astfel încît, între limbile romanice, rezultate din evoluția latinei populare și limba administrației, a cultului și a culturii dispăruse orice corespondență, fapt resimțit tot mai mult ca o piedică în dezvoltarea firească a popoarelor neolatine, căci orice acces la cultura de erudiție era condiționat de însușirea prealabilă a limbii latine. În aceste circumstanțe, popoarele romanice din Apusul european s-au văzut în situația de a renunța la latină ca limbă a culturii și de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot avea un efect prea important, deoarece limba literară creată de învățații Renașterii în frunte cu Dante Alighieri pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan s-a impus definitiv și reprezintă limba literară a tuturor italienilor. Ca în toate țările neolatine vestice însă, datorită unei baze dialectale înguste, limba literară italiană reprezintă de fapt pentru majoritatea vorbitorilor de limbă italiană o a doua limbă, așa cum altădată latina reprezenta limba de cultură diferită de limba populară. De aceea, între limbile literare romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lumii. Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbi-lor indoeuropene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977 Tănase, Alexandru, Cultură și civilizație, Editura Politică, București, 1977 Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților naționale în Euro-pa. Secolele XVIII-XX, Polirom, Iași, 2000 Tomescu Baciu, Sanda, Velkommen. Manual de conversație în limba norvegiană, Polirom, Iași, 2006
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Banat) s-au opus introducerii grafiei latine în scrierea limbii române, chiar spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, după ce, mai mult de un veac, se demonstrase necesitatea firească de a se folosi o astfel de grafie în cazul unei limbi neolatine. 27 Este criticabil faptul că politicienii, diplomații și intelectualii români nu au avut în vedere acest teritoriu de veche tradiție românească în perioada realizării României Mari. 28 Vezi și R. A. Budagov, Introducere în știința limbii, Editura Științifică, București, 1961, p.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Ischi”, „La Quotidiana”, „Annalas”. P.-M. începe din 1973 studiul retoromanei, abordând atât lingvistica (mai ales asemănările dintre română și retoromană), cât și literatura, mai ales din spațiul elvetic, și se afirmă ca prima traducătoare în România din acest idiom neolatin. Cunoscând bine cultura romanșă, contribuie la cunoașterea acestui spațiu în România. O primă lucrare, Antologie de poezie romanșă (1980), este realizată împreună cu profesorul american Augustin Maissen. Au urmat mai multe transpuneri: Toni Halter, Călărețul de la Greina, Gion de Crap Sais
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
îngrijit de Franco Pittau, Antonio Ricci și Alessandro Silj, Nadia Laura Neagu, care a semnat capitolul rezervat activității pastorale a bisericii ortodoxe române în Italia, scrie în mod corect că: identitatea poporului român este caracterizată de originea daco-romană, de limba neolatină, de religia creștină și de tradiția bisericească bizantină 35. În emigrația românească din Italia religia greco-ortodoxă este cea mai răspândită 36. La Roma și în zona circumscrisă care gravitează în jurul Capitalei, funcționează (de puțini ani) o structură ecleziastică. Aceasta este
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a Sudului, Videle, 2000; Acreditări / empatii / consonanțe, Videle, 2000; Avatarurile transcendenței. Om și Dumnezeu în opera eminesciană, Videle, 2001; Măreția viciilor ascunse, Videle, 2001; Parteneriate educaționale comunitare. Itinerar italian, Videle, 2001; Caragiale și „eternul feminin”, Videle, 2002; O filieră educațională neolatină. În Dublin, Videle, 2003; Romanul adolescentului clarvăzător, Videle, 2003. Antologii: Arca îmblânzitorilor de fantasme, Videle, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
XVI-lea, București, 1968, și o versiune rezumată În franceză: Brève histoire de la langue roumaine dès origines à nos jours, Haga, 1973. Pentru integrarea limbii române În familia limbilor romanice, este prețioasă sinteza lui Carlo Tagliavini, Le Origini delle lingue neolatine, ediția a VI-a, Bologna, 1972; În românește: Originile limbilor neolatine, București, 1977. 11. B.P. Hasdeu, În „Introducerea“ la Etymologicum magnum Romaniae, vol. I, București, 1886. 12. În privința fondului oriental al limbii române, lucrarea de referință Îi aparține lui Lazăr
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
histoire de la langue roumaine dès origines à nos jours, Haga, 1973. Pentru integrarea limbii române În familia limbilor romanice, este prețioasă sinteza lui Carlo Tagliavini, Le Origini delle lingue neolatine, ediția a VI-a, Bologna, 1972; În românește: Originile limbilor neolatine, București, 1977. 11. B.P. Hasdeu, În „Introducerea“ la Etymologicum magnum Romaniae, vol. I, București, 1886. 12. În privința fondului oriental al limbii române, lucrarea de referință Îi aparține lui Lazăr Șăineanu: Influența orientală asupra limbii și culturii române, 3 volume, București
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
celor mai mulți profesori universitari. Și iată că acum, pe acest om curat, cel mai bun istoric al Românilor pe care l-a avut până acum știința românească, bun cunoscător al tuturor limbilor slave și a nu știu câtor limbi germanice și neolatine, fără să mai amintesc de limbile clasice, muncitor pasionat, vorbitor admirabil și autor al celor mai bune lucrări din domeniul istoriei naționale publicate în ultimele decenii, infamia contemporanilor se pregătește să-l condamne drept criminal de război... Niciunul dintre istoricii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de a-i arăta celuilalt că „nici noi nu suntem mai prejos”). 2. Stilul de a vorbi al românilor Stilul de a vorbi al românilor reflectă valorile culturale care îi configurează personalitatea. 2.1. Limba Limba română este o limbă neolatină, cu substrat traco-get și superstrat slav, care s-a dezvoltat multe secole (din secolul al IV-lea până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) în izolare față de alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
diverse, exercitate de idiomuri non-romanice. O dată cu Școala Ardeleană (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) a început reorientarea culturii spre culturile occidentale și relatinizarea limbii române ca urmare a contactelor directe (studii, călătorii) și livrești (traduceri, manuale) cu culturile neolatine. Formele care siluiau „firea limbii” au fost înlocuite cu altele, „în haine latinești”. A fost o mișcare politică și culturală conștientă, dirijată de cărturarii români din Transilvania, în numele unității de neam și limbă, al ralierii la spiritul limbilor noastre surori
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la o entitate „supranațională” comună tuturor frâncilor, romanică. În schimb, nu am sesizat, la nivelul mentalității populare, vreo identificare a românilor cu „frâncul” pe linia apartenenței comune neolatine, deoarece acesta se individualizează categoric, În raport cu românii, prin mărcile de alteritate evocate. Totodată, el este delimitat și față de catolicul aflat În proximitate, maghiar, german sau polonez. Aceștia nu vor deveni niciodată frânci, după cum nici un alt popor occidental necatolic sau neromanic
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestei entități politice și culturale pe o anumită treaptă a unei ierarhii valorice. Statutul privilegiat de care s-a bucurat reflectarea fenomenului italian În imaginarul românesc modern a fost asigurat, În primul rând, de sentimentul originii comune și al solidarității neolatine, element important al ideologiei naționale. Pentru a vedea cum se manifestă această imagine a Italiei În cazul particular al societății românești ardelene de la jumătatea secolului al XIX-lea, am folosit aici o serie de mărturii directe, suficient de consistente ca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etno-rasiale; se va pune mereu problema preeminenței elementului latin, germanic sau slav, a sferelor de influență ale fiecăruia. În numele unui asemenea tip de solidaritate „internațională” sau „suprastatală”, specific secolului al XIX-lea, unii lideri revoluționari ardeleni Își Însușesc ideea solidarității neolatine, Îndreptată Împotriva regimurilor despotice și a elementului germanic dominator. Acest nou interes pentru experiența politică italiană nu era lipsit de antecedente; el poate fi privit și din perspectiva unor mai vechi evoluții. În epoca Revoluției Franceze, de exemplu, desfășurările politice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
italienilor față de români, apărut tot În atmosfera romantică, În deceniul trei veacului al XIX-lea, pornise inițial din ambianța studiilor istorice și filologice, a preocupărilor pentru folclor, pentru culoare locală și exotism, toate acestea potențate de atenția față de un popor neolatin, redescoperit din perspectiva noului efort de cunoaștere În haină romantică. Nu a mai fost decât un pas până la confecționarea unei scheme de interese și priorități comune, aptă să genereze proiectele mazziniene de federalizare a popoarelor Împotriva Austriei. Cunoașterea mai amănunțită
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În acest fel, aduc prețioase servicii cauzei proprii. În consecință, după cum am văzut, receptarea influențelor risorgimentale de către românii ardeleni va fi condiționată de o serie de elemente, cum ar fi: necesitățile ideologice postrevoluționare, contextul geopolitic și conjunctura relațiilor internaționale, solidaritățile neolatine, răspândirea unei ambianțe mentale rezonante, precum și propaganda italiană insistentă și interesată. Toți acești factori favorizanți se vor remodela Însă În funcție de optica internă, mesajul italian fiind filtrat prin membrana sensibilităților politice ardelene. Va depinde de structura receptorului În ce măsură elementele transmise vor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
e ridimensionamento della storia del latino; V. Notula de Latina declinatione quae vulgo dicitur quarta; VI. Metodologia specifica nell' indagine della terminologia cristiana antica?; VII. Abba, Pater; VIII. Deus; IX. "Per molti", non "per tutti"; Dall' antico volgare alle lingue neolatine). Retorica, stilistica, estetica nell' eta augustea, Bari, 1970, pp. 329 (comprende i seguenti saggi: I. L'anonimato del "Saggio sul Sublime" nella tradizione dei codici; II. La paternita del "Saggio del Sublime"; III. L'opposizione sotto Augusto e la datazione
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Saggio del Sublime", I, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari", 12, 1973, pp. 243-315. 1974 Charitas, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari", 17, 1974, pp. 161-235. Latino arcaico e lingue neolatine, "Romanica" 7, 1974 (Estudios dedicados a D. Găzdaru, II, La Plata, 1975), pp. 183-200. La testimonianza di Paolino di Nola sul cristianesimo dell' Italia meridionali, "Archivio Storico Pugliese" 27, 1974, pp. 161-190. Recensione a R.P.R. Green, The Poetry of Paulinus of
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din comună, program cultural variat. Recitalul de poezie a fost susținut de Leonida Lari, Vasile Năstase, Agnesa Roșca, Vladimir Rusniac (Basarabia), Ionel Stoic, Vasile Barbu (Voivodina), Adina Popa și Ada Gârțoman (Iași). La Muzeul Unirii au vorbit despre cultura popoarelor neolatine: Acad. Prof. C. Ceopraga, Prof. I. Apetroaie, Asist. Anca Rusu, Prof. Liviu Leonte, Prof. Al. Vasiliu. Prof. C Tofan a pregătit expoziția de icoane pe sticlă iar un grup de elevi de la Palatul Copiilor și Clubul CFR au susținut un
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]