1,289 matches
-
puțin pe această temă. Alexandru Calciu: Sincer să fiu, nu știu atât cât ar fi trebuit. Încet, încet, am putut observa cum crește numărul cuvintelor descoperite a fi comune în cele două limbi, mai ales în ultima perioadă, când numărul neologismelor crește exponențial. Mai interesant mi s-a părut cazul celor circa 50 de cuvinte care provin din turcă sau care ne-au ajuns pe filieră turcească (boccea, calp, casap...). La capătul opus al alfabetului, întâlnim, de exemplu, cuvântul vechil, care
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
scrierea unor nume de localități, unor nume românești de scriitori, muzicieni, pictori, greșeli în scrierea unor adverbe și a unor sintagme omofone (altădată / altă dată, altfel/ alt fel); decât/ de cât; greșeli de acord gramatical, în scrierea și pronunțarea unor neologisme. Fortuit înseamnă întâmplător, nu înseamnă forțat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna suficient de motivată - mai ales in textele
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
despre existența, în româna de azi, a unui stil colocvial dominat de distanțarea metatextuală, de spiritul ludic și umoristic. El se caracterizează prin puternice trăsături de oralitate, dar și prin "reciclarea" unui material lingvistic marcat, aparținînd altor registre (arhaisme, regionalisme, neologisme de ultimă oră), ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
-se, de fantasma lui Tzara" etc. Și mai departe, vorbind de literatura lui, pentru care Levano dovedește o înțelegere surprinzătoare: "Prin creațiile sale de obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu sensul dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
la acel apărut, în traducere spaniolă, cu cîțiva ani înainte: "Operele sale din acești ani sînt parcă pline de absurd, de o indecisă impresie între absurd și visare și nu șovăie, ca să recreeze atmosfera, să rupă tiparele tradiționale: jocurile sintactice, neologismele, dublul înțeles. În ultimii ani, fără dubiu, Cugler intră pas cu pas în drumul către profunzimile misterioase ale sufletului. În povestirea Dos hermanas respiră cenușiul subtil al incertitudinii, ușoara descurajare care se exprimă nesigur și care pătrunde, picătură cu picătură
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
drept motto vechea întrebare retorică ubi sunt qui ante nos. Istoricul literar folosește cu iscusință și cu simț artistic cuvinte și expresii românești care și-au restrâns de multă vreme circulația sau au fost abandonate cu totul, în combinație cu neologisme de ultimă oră. Textele sale sunt nu numai studii, ci și narațiuni pline de farmec. Unele, antologice, ar merita studiate în școală. Iată, ca eșantion, fragmentul din Junimea și junimismul în care este evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
vei dobîndi, 1994), în care abilitatea selecției și a combinării registrelor produce efecte cu adevărat inovatoare față de tradiția autohtonă a limbajului religios. Stilul lui Steinhardt oferă o rețetă de modernizare foarte plauzibilă, asociind vocabularul și sintaxa arhaice, conservatoare, nu cu neologisme șocante, cu termeni birocratici aplatizanți - ci cu oralitatea colocvială, deseori umoristică. De altfel, conștiința stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Concursurile de admitere ale multor facultăți cuprind și o probă de gramatică (limbă română), ale cărei subiecte presupun, conform programei, și cunoștințe (de lexic, de ortografie etc.), care nu aparțin domeniului disciplinelor gramaticale în sens strict: descoperirea în text a neologismelor sau arhaismelor lexicale, alegerea formei ortografic sau ortoepic corecte nu presupun cunoștințe de gramatică, dar sînt cunoștințe lingvistice necesare unei comunicări corecte și clare, cunoștințe presupuse de minimumul lingvistic cultural vizat ca finalitate de procesul de învățămînt organizat. În această
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
dominat latura de conținut, interesînd mai puțin aspectele propriu-zis lingvistice. Dicționarele existente vizează în primul rînd conceptele, semnificațiile teologice, sursele biblice ale lexicului de specialitate. Lingvistul ar fi în schimb mai interesat de viața formelor, de concurența arhaismelor și a neologismelor, de derivarea sau de specializarea semantică din interiorul limbajului bisericesc. Analiza lingvistică - așa cum se face deja în anumite articole, studii, cercetări, lucrări de licență - trebuie să distingă, de pildă, diferențele de sens sau nuanțele semantice și stilistice din interiorul seriilor
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
poluție", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura Vinea, București, 1999, 72 p.
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
petală pe săptămână" (lalea de Olanda) Este o desuetudine intenționată, o formă de răsfăț liric care dovedește rafinament. Cu aceeași artă, poeta face să răsune muzica versurilor populare românești, întrerupând-o din când în când spectaculos cu clicul câte unui neologism: "Miron Vodă, domn incert/ Cum pot somnul să ți-l iert/ După mirul Dumitale/ Au căzut trei carnavale/ După zvonul tău pierit/ Trei fanfare-au amuțit/ Dansatoare negre-n bumbi/ S-au ascuns pe sub porumbi/ Și-n flori albe de
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
totuși și dezavantajul unei pronunții cu grad incert de adaptare. Nu știu dacă acestea sînt motivele pentru care inovația zapării are deja un concurent în limba contemporană; fapt e că asistăm deja la o confruntare între împrumutul recent și un neologism produs cu material autohton; mai exact, între familiile lexicale ale respectivilor termeni. Alături de a zappa se folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
trecutului", pentru "frumoasa și spornica limbă a cronicarilor". Poetul acordă o mare atenție cuvintelor specifice romanității orientale, considerând necesară modernizarea traducerilor religioase, prea obediente textelor slavone. Opera lui, în întregime, relevă continuitatea fondului primordial latin, marea capacitate de asimilare a neologismelor romanice și dezvoltarea fabuloasă a conotațiilor. Prelund o idee a lui Sextil Pușcariu, Gh. Bulgăr mai observă că anumite poezii (Somnoroase păsărele, Mai am un singur dor) folosesc numai cuvinte de origine latină, acestea reprezentând peste 85 la sută din
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
acest panseu simplu nu-și mai are locul" ("Ziua", 12 ianuarie 1998, editorial, varianta pe Internet). Deprecierea lui panseu a fost provocată în primul rînd de tradiția de a ridiculiza moda franțuzismelor și tendința mai generală de a recurge la neologism pentru concepte deja acoperite în limbă de cuvinte mai vechi. În cazul de față, alături de fundamentalele gînd și gîndire (traduceri pentru sensurile principale ale fr. pensée) există destule sinonime - cugetare, maximă, sentință - corespunzînd sensului care apare, cu încărcătura ironică specifică
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e în primul rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios, tăios, tămîios, sărăcăcios, supărăcios, urîcios, voios - pînă la derivate vechi sau regionale, de circulație foarte
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
de circulație foarte redusă, precum crăpăcios, flămîndicios, îmbuibăcios, năsărîmbos, scărăndăvicios, zgăibos. Unele dintre adjective - mîncăcios, mustăcios, negricios, necredincios, curios - cunosc substantivizări destul de stabile; semantica lor e totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături descriptive care nu s-ar fi potrivit cu neologismul în cauză, mai ales cu sensul său de "agent". Sufixul -iot s-a dovedit mai acceptabil din punct de vedere semantic (formînd denumiri de persoane), conotativ (prin valoarea ușor negativă, peiorativă), ba chiar și formal (pentru că se alipește la nume
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în schița O conferență, distrugînd cea din urmă pretenție a cuvîntului amic de a fi luat în serios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
că analiza lor ar fi interesantă în multe domenii ale mentalului colectiv, dar deocamdată mi se pare posibilă și utilă mai ales din perspectivă lingvistică. Un semn al tensiunilor e chiar felul în care în lingvistica românească se folosește termenul neologism. Din accepția lui "internațională" (de "cuvînt nou"), e selectat aproape exclusiv un subdomeniu, constituit din împrumuturile moderne, culte. Desigur, restrîngerea în uz nu e lipsită de justificări: cea mai puternică e chiar faptul că în genere elementele lexicale noi sînt
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
restrîngerea în uz nu e lipsită de justificări: cea mai puternică e chiar faptul că în genere elementele lexicale noi sînt într-adevăr mai ales împrumuturi, și mai puțin creații interne. Există însă la noi și tendința de a considera neologisme chiar cuvinte care au intrat în română încă din secolul al XVII-lea, în măsura în care fac parte din sfera culturii moderne. Și aici există o justificare acceptabilă: e vorba de termeni izolați, care nu au avut circulație și care au fost
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
numeroase exemple de termeni pe care, bazându-ne pe pura intuiție și fără verificarea surselor, i-am crede mult mai noi (chiar în primele pagini apar: academic, argument, armonie, atom - atestat la 1694 - etc.). Dacă prin limitările citate conceptul de neologism se depărtează destul de mult de sensul său etimologic și de uzul internațional, nu e mai puțin adevărat că el devine o etichetă bine fixată a unei probleme românești: diferența dintre o cultură a elitei, pro-occidentală și recentă - și una populară
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
etichetă bine fixată a unei probleme românești: diferența dintre o cultură a elitei, pro-occidentală și recentă - și una populară, tradițională. De fapt, discursul dominant a subliniat mai curînd unitatea și a minimalizat tensiunea și diferențele: atitudinea moderată și tolerantă în privința "neologismelor" (a acceptării împrumuturilor), emfatizarea influenței populare asupra limbii scriitorilor (împinsă pînă la identificare). Se poate totuși trasa și o istorie a vocilor care afirmă mai cu seamă ruptura: una dintre cele mai clare, se știe, era a lui Russo ("Mi-
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
noștri, nici în limbă, nici în idei", în Cugetări). Mi se pare interesant și faptul că purismul tradiționalist nu e numit la noi ca atare (preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de origine non-latină). De fapt, tradiția de interpretare a neologismului mai include la noi o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de origine non-latină). De fapt, tradiția de interpretare a neologismului mai include la noi o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu de gîndire: că în genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de obicei cu
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]