275 matches
-
o clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna nouă apărută pe cer și-atunci am auzit urletul acela neomenesc sfâșiind noaptea, către zori mă îmbarcam clandestin spre Italia, Intraductibil în limba rusă câteva cuvinte spuse de el, apoi râzând către mine, Hai să ieșim să mâncăm ceva, mi-e o foame teribilă! 30 aprilie, Boris e plecat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e aproape gata, eu ar trebui să mă bucur pur și simplu de clipele când ești cu mine, să nu cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
contra prostiei fudule sau naturale se desfășoară în trăgători și găurește cu precizie perdeaua de fum guvernamentală confundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins peste credulitatea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
scursese chiar pe obrazul meu și m-am grăbit să-l gust. o vreme a trebuit să stea cu fața În sus ca să se oprească. FĂră Îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut În capul ușii, În nelipsita lui cămașă albă cu mânecile Întoarse, așa cum Îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că Îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
constata că marele păcat al lui Iuda în argumentarea de tip Paul Raynal este unul de trufie dementă: voința lui de a se ridica la rang de colaborator al lui Dumnezeu și de a participa la actul mântuirii de pe poziții neomenești. Dacă Iuda ar fi judecat altfel simplu, țărănește, bătrânește, modest el n-ar fi ajuns să cadă în groaznicul său păcat. Că păcat a fost, a recunoscut-o singur, de vreme ce l-au chinuit remușcările, că a restituit banii și că
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din "Moartea la Veneția"), eșuează într-un soi de morbiditate suprafirească, pe care autorul nu ezită să o considere transgresivă, ieșită din minți. Eliminarea acelor derapaje neomenești înseamnă restabilirea echilibrului lumii în limitele măsurii umane. Viața, pare a spune Thomas Mann, nu are șanse de a propăși în cazul unor naturi hipersensibile, aprioric sortite dispariției (a se vedea moartea celor doi copii Hanno din "Casa Buddenbrook" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
același timp, un soi de jubilație atinsă vizibil de tonurile negre ale melancoliei au condus pe ultimul drum, legat în lanțuri pe platforma unei remorci imense, hoitul de bronz al unui Lenin, la fel de sinistru și de dezgustător, prin proporțiile-i neomenești, ca și celălalt, cel mineralizat artificial în racla de cristal din mausoleul moscovit. Și de atunci nu s-a mai întîmplat aproape nimic. Cenușia Casă a Scânteii și-a deschis larg ușile spre presa liberă, spre cartea mîntuită de cenzură
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
au alăturat și unități românești. Orașul a fost divizat în zonele de ocupație. Așa a început ocuparea Berdianskului, ce s-a prelungit pe 710 zile. Pe durata ocupării, în oraș au apărut câteva lagăre de concentrare, în care, în condiții neomenești, erau deținuți prizonieri de război. Peste șase mii de evrei, printre care și trei mii cinci sute de copii au fost chinuiți și împușcați. Hitleriștii au trimis de aici în Germania la muncă unsprezece mii cinci sute de oameni. Din
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
plâns. , Nu m-ar fi uluit mai mult dacă mi s-ar fi spus că sunt citit în ceruri." ,Pentru prima oară în viață mi-a trecut prin minte că sunteți om și că v-aș putea scrie despre rolul neomenesc de uriaș pe care l-ați jucat în existența mea." A putut cu adevărat să-i scrie însă lui Rilke numai după ce a primit de la sora sa, Josephine, fragmentele din scrisoarea lui Rilke, epurate de aluziile ,periculoase" cu privire la Rusia și
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
întreaga dinamică scenică de-a lungul întregului spectacol. în momentul răspunsului eliberator Oedipe este puternic iluminat scenic; devine un centru puternic iradiant. Tensiunea este colosală. în plan dramatic - așa cum au imaginat Enescu și Fleg - forța spirituală a omului covârșește dimensiunea neomenească, cosmică, a acestui misterios personaj. într-o cu totul altă relație se află cele două personaje la Andrei Șerban, în cadrul regiei realizate tot la București, cu mai bine de zece ani în urmă, în anul 1995. De altfel întreaga montare
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
a anulat întregul statut de vedetă. În fața noastră se afla un om copleșit de ceea ce-i reușise, învins parcă de propriul har. Înfrânt în triumf. Dar nici măcar asta nu e nimic. Ce am văzut a fost doar uman, prea uman. Neomenesc e felul în care, după acest tur de forță în care splendoarea muzicii și perfecțiunea vocii s-au întâlnit pentru a se contopi și, finalmente, pentru a se anula, cântărețul s-a recompus miraculos și, ca și cum nu s-ar fi
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului (e dom' Petrică, el dă mereu verdictul final), casa misterioasă în care doar un personaj pătrunde și care devine subiect de
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia Wittgenstein cu o intensitate aproape neomenească este o experiență pe care fiecare om modern o trăiește într-o formă, se înțelege, mult mai atenuată: e vorba de balansul continuu între imaginația fiecăruia și imaginile din afară, dar cu mutarea accentului pe imaginile ce ne copleșesc din
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
printr-o plastică corporală de excepție, cu totul personală, neîntâlnită la nici un alt dansator văzut până acum. Corpul său pare a fi din cauciuc, fără meniscuri și tendoane. Mișcările sale pornesc preponderent de la sol, zvâcnind brusc, cu o forță parcă neomenească, cu viteza de reacție a unei feline, gata să atace. Un artist cu totul special, atât prin tematică, cât și prin exprimare, imaginea de ansamblu a piesei fiind un amestec de real și fantastic, cu fluturi care ies din orice
Zodia imaginii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7939_a_9264]
-
cândva, fără voia ei „dușmanul de clasă“! Fiica țărănistului Ioan Hudiță a ajuns în pușcărie, unde și-a purtat sarcina, a născut o fetiță și a vegheat-o, printre corvezi, aproape de an. O experiență-limită care transmite exemplar altor generații fiorul neomenesc al absurdului ideologic. O memorie suferindă și dezechilibrată de canoanele și resemnificările la care a fost supusă în ultimii 60 de ani Ioana Berindei. Originea ei este plasată în timpul instaurării comunismului, proces traumatizant în existența grupului său social, aflat în
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
care consideră că memorialistica postcomunistă este superioară ficțiunii spunând că "tetralogia memorialistică bate tetralogia epică, scrisă în paralel"? Previzibil în imprevizibilitățile sale, Ion Simuț găsește mereu la îndemână echilibrul sau măsura lucrurilor. Pare conservator, lent, dar devine de un dinamism neomenesc, de-ar fi să-l imaginăm pesimist, optimist, realist, cum se autocaracterizează, "în orice clipă" (295). Înțelege și apolitismul lui Eugen Simion și civismul sau angajarea politică a altora. Nu-l desparte pe "modernul tulburat" Patapievici de postmodernul liniștit Lefter
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
de partea lui, acela va avea o putere de convingere pe care nici un argument și nici o adecvare la realitate nu o pot atinge. Și cînd acest lucru se întîmplă, teoriile chiar par a fi făcute pentru stele, pînă într-atît de neomenească le este puterea de fascinație. Lor nu li se poate împotrivi nimeni, cu atît mai puțin filozofii, tocmai de aceea convertirea lor, departe de a surprinde, confirmă valoarea doctrinelor pe care le-au îmbrățișat cu prețul abdicării de la propria filozofie
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la Chine et le reste du monde est le reste du monde. Mai tîrziu, mi se explicase că România, după China, era singura țară din lume ale cărei avioane
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Emil Brumaru Îmi spui că-i seară. Ziua a fost blîndă Cu tine, mai șoptești, mă-nvălui, darnic, Cu-aroma ta neomenescă încă... O, îngere,-ți răspund, tu-mi stai zădarnic Alături... numai o femeie Știe parfumul clipei să-l desfacă Ca pe un fruct rotund și, blînd, să-mi deie Miezul mustos...
Îmi spui că-i seară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8282_a_9607]
-
putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul, fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la cea activă. Forma artistică labilă se transformă în formă artistică stabilă. Arta
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne și privirea neomenească a tînărului îmbrobonat de mireasma morții? Dacă nu de ce din cînd în cînd această durere ascuțită sub omoplatul stîng și de ce de-atîta timp tratatul meu despre barbarie și sacralitate stagnează de fiecare dată la greci? Raport către nopțile sterpe Ceea ce
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
muri. Cu ea piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți persecutori. Vladia, obsedată de propriul trecut, se năruie. K. F. fusese însuși simbolul Vladiei de altădată, din care "izvora în valuri lungi și lente o singurătate neomenească, lipsită de suferință și tristețe" (p. 238). Dispariția lui Șerban Pangratty face inutilă existența iubitei lui, K. F., a cărei profesiune devenise așteptarea. Inginerul și locotenentul distrug ce mai rămăsese din această legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
acolo oameni care pier. La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se azvârli pe jos îndată, cu brațele deschise, în toată zloata murdăriei închipuind o cruce. ”Așează-te pe mine!” - acum, ca două cruci de oase, cei doi ”bandiți” ai Lui Hristos stau spate peste spate. De-acum nimic
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
grosolănie. Îi vorbea din inimă. - Multe religii ale lumii au mers prea departe. În încercarea de a despărți răul de bine. Chiar și creștinismul. Nu că n-ar trebui alese unul de altul. Dar când separarea e prea strictă, devine neomenească. Am avut mereu o părere bună despre Leibniz. În Theodiceea, spune că Dumnezeu seamănă cu o bucătăreasă. Dacă a copt pâine, a făcut ce se poate mai bine. Și totul ține de ce lucrează. Chiar și arsura cojii. Într-un fel
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]