139 matches
-
etape bine definite în structura onto și filogenetică umană. Pătrunderea în cele mai profunde sfere ale cunoașterii ascunse, care influențează ideile științifice și spirituale, se face azi pe baza unor breșe inspirate din magie și din Kabbală, moștenite de la marii neoplatonicieni ai Renașterii italiene. Și totuși primul cuvânt al creației corespunde celui de-al doilea sefirot, Hokhmah, hemisfera cerebrală dreaptă, înțelepciunea lui Dumnezeu. Focul declanșat de coroana proprie Ființei propulsează spre lumină totalitatea divinității. De-acum plutind în sfera gândului fără de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... Mă-ntunec!” Aceeași interiorizare a luminii e vizibilă în creațiile Din valurile vremii..., Peste vârfuri, Veneția, Sonete, De câte ori iubito... . Propensiunea spre lumină a lui Eminescu nu e de origine neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sporește prin sine valoarea lucrului care trebuie învățat", scrie Plutarh (Despre viața și poezia lui Homer, 92). Medicina, ca și filosofia, posedă, se știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii autori le comparau cu aspectele eleusiniene 1}. În epoca neopitagoricienilor și neoplatonicienilor, unul din clișeele cele mai folosite era scrisul anume enigmatic al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul nespecialist se apropie de izvoare, el este decepționat și contrariat. Trei sferturi din Avesta veche s-au pierdut. Printre textele care ni s-au păstrat, numai găthât compuse probabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi înșine în propria noastră proiecție subiectivă a duratei nesfârșite în Dumnezeu. Dar, de asemenea, ne vom
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
am putea adăuga. Emerson și Thoreau reprezintă într-adevăr o etapă de tranziție, deoarece au încercat să pună capăt formelor stilistice, continuând, în același timp, să "fie de acord" sau să se reînscrie prin ideile lor în totalizările sau formele neoplatoniciene. Într-adevăr, Thoreau a absolvit Harvard-ul în anul 1837 devenind un savant în clasicismul latin și grec. Astfel, nu este de mirare că în Walden invocă anticii pentru profunzimea lor, deși caută să cerceteze în același timp "prezentul infinit" al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei noi terminologii necesare pentru descrierea unor secvențe primare empirice ale psihicului. Firește, la o analiză mai atentă reiese că metodologia scolasticii este departe de a fi fost una originală, că ea a fost extrasă și ajustată noilor vremuri de la neoplatonicieni, de la atomiști. De altfel, și nu întâmplător, cel mai cunoscut autor al epocii este același Aristotel din Antichitate. Învățătura sa a fost însă convertită de reprezentanții scolasticii, din gândirea aristotelică despre suflet a fost extirpat și trunchiat elementul vital, atât
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor. Dileme patristice medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este oarecum asemănătoare criticii kantiene deoarece pentru nici unul dintre ei existența nu este predicabilă. Gaunilon este contemporan cu Anselm dar se apropie prin ideile sale mai degrabă de modernitate, decât de epoca sa și cu atât mai puțin, de sursele neoplatoniciene ale gândirii anselmiene. Interpretările ulterioare ale argumentului anselmian pornesc de la o nejustificată scoatere din context iar argumentul poate fi mai bine înțeles pornindu-se de la sursele gândirii lui Anselm. În concepția lui Alexander Baumgarten, pentru o interpretare corectă a argumentului
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
dar și pentru dezvoltarea energiilor întregii comunități unde trăia natul ca și a omeniri. Mitra fiind asimilat unei divinități solare, dar deosebit de Soare, este Mediatorul în-tre Creator și creația sa, care a dat de lucru atît gnosticilor, platonicienilor cît și neoplatonicienilor. Mitra născut din piatră se poate explica prin nașterea luminii datorată fulgerului din bolta cerească și care în multe mitologii este asemănată la început cu o boltă de piatră sau firmament. Dar și piatra terestră - cremenea - poate genera scîntei și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor. Dileme patristice medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Scrierilor Sfinte, așa cum făcuseră Petrarca și Boccacio în secolul al XIV-lea. Aceste cercetări presupun cunoașterea latinei, purificată de deformările Evului Mediu, a limbii grecești și ebraice. Acestea permit redescoperirea filosofici antice, mai ales cea a lui Platon și a neoplatonicienilor, a cărei succes pune la îndoială autoritatea lui Aristotel, dar și scoaterea la lumină a geografilor, a fizicienilor sau a matematicienilor uitați, ca Pliniu, Pythagora sau Euclid. Această redescoperire nu constituie decît un punct de plecare. Ambiția umaniștilor este mult
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
după 1560, arhitectul Juan de Herrera, însărcinat cu ridicarea mănăstirii de la Escurial, se inspiră din lucrările lui Bramante, în timp ce pictorul Domenico Theotocopoulos, zis El Greco, introduce la Toledo manierismul italian și spiritul Contrareformei (1577). Fiică a umanismului și a idealului său neoplatonician de apropiere de Dumnezeu, Renașterea eșuează deci în tentativa de a reface prin artă și cultură unitatea pierdută a lumii creștine. Acesta este un eșec intelectual în măsura în care știința umanistă a fost limitată de ponderea modelelor antice. Dar și un eșec
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
florentin din secolul al XV-lea a fost o mișcare bazată pe încrederea extraordinară în posibilitățile omului, sprijinit de lecțiile Antichității, de a se apropia de înțelegerea întregii Creații, pe caisa Dragostei și prin cultul Frumosului. Optimismul generat de certitudinile neoplatoniciene nu rezistă totuși eșecurilor din secolul al XVI-lea. Educația modernă preconizată de umaniști nu a schimbat natura umană: lecțiile anticilor se arată a fi incapabile să pună bazele unei științe ale cărei concluzii să fie legate de experiență, iar
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Enneade I, 6, 9). Ea permite "ochiului" spiritului "să vadă" invizibilul, iar subiectului să intre în comuniune cu absolutul (Enneade V, 8, 1). Faptul că în conștiință și în imaginație se manifestă un anumit aspect dinamic (așa cum susțineau Plutarh și neoplatonicienii târzii) este pus în lumină de comportamentul ritualic greco-roman, pentru care este mai relevantă imaginația "icastică", mimetică. Spre exemplu, ea va fi solicitată cu preponderență în construcția cultului imperial (un complex de teorie și ceremonial, pe care ulterior se va
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
substanțial în secolul IV doctrina creștină a puterii); pentru a reprezenta împăratul ca divus, era nevoie de o conformare a lui la divin, prin virtuțile și funcțiile glorificate, atribute ale zeității în tot ceea ce ea avea demn de onorat. Intelectualismul neoplatonician, pentru care percepția nu presupune niciun afect și pentru care gândirea pură este rezultatul unei eliberări totale din relația cu sensibilul (Moutsoupoulos 44), se desparte aici definitiv de gândirea stoică greco-romană și fondează perspectiva proprie icoanei, inversă și spectaculoasă la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetatea antică sau a distanțelor dintre filosofi, guvernare și comunitate. Constantinopolul integrează în identitatea sa culturală și spirituală o parte importantă din moștenirea intelectuală și estetică a vechii Elade; totuși, viziunea despre corp (divin sau sacralizat), fiind influențată de teologia neoplatoniciană, dă câștig de cauză mai curând reprezentării iconice, în detrimentul celei icastice (fidele realității, cum am discutat anterior). Integrată fără rezerve de ideologia imperială în politicile sale de (auto)reprezentare, această concepție va rupe legătura în cele din urmă (dar târziu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat din antichitate: teoria asupra divinului, funcțiile imaginației, tripleta bine−existent−gândire, precum și noțiunea de justiție în numele binelui și al adevărului absolut (înțeles ca principiu divin). Conjugarea acestora, prin filosofia iudeo-creștină și prin Epistolelele Apostolului Pavel, cu conceptul (mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dat mai ales către români, pe baza argumentelor istorice legate de originea lor etnică și lingvistică). Distanța filosofică dintre scolastica medievală de influență neotomistă − purtătoare a ideilor aristotelice, dar și a tezei primatului puterii papale - și teologia isihastă de sorginte neoplatoniciană a readus, în cadru politico-religios, dialogul dintre cei doi mari filosofi ai Greciei antice, tranșat anterior de gândirea iudeo-creștină. Înfruntarea teologică din prima jumătate a secolului XIV a fost integrată în cele din urmă în discursul oficial, pentru că sprijinea, programul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Modelul bizantin, summum al istoriei politice în primul mileniu creștin, a cumulat, pentru a ajunge la un plan propriu de guvernare oikonomică, moștenirea imaginarul antic (filosofic și spiritual) al polis-ului cu autoritatea instituției imperiale romane, tradiția apologetică și gândirea neoplatoniciană cu Textele Sfinte. În lumea ortodoxă post-bizantină, țările române au devenit și ele moștenitoare de facto (discutabil dacă și de iure, prin "închinare") ale acestei vechi tradiții. La marginea imperiului constantinopolitan, începând cu secolul III d.Ch., teritoriile locuite de populația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
literatură că este păgînă, totuși cei care o citesc descoperă cu uimire că adevăratul creștinism este în aceste texte și nu în Tora sau Talmud, unde minciuna, lăcomia, violența, crimele de tot felul și alte nenorociri te umplu de groază. Neoplatonicienii considerau aceste scrieri, drept cea mai sublimă formă de teurgie pe care ar fi trebuit să o cunoască toată lumea. Chiar și cei mai luminați învățați iudeo-creștini au citit și folosit din plin aceste scrieri pentru a dovedi că mozaismul se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează de partea logicii. Aici rămâne situată pentru Sextus Empiricus, neoplatonicieni, preafericitul Augustin, logicienii și scolasticii medievali, Locke, Leibniz, Berkeley, Hume, Vico, Condillac, Diderot, logica matematică ș.a. între toate aceste poziții de gândire, aparent, creștinismul ar fi trebuit să ofere semnului un loc privilegiat. Există oare, ca posibilitate măcar, în filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vechi texte în care ar putea fi discernute diferențele dintre tradițiile mistice eline și cele latine. Sfinții Grigorie și Ambrozie au reprezentat figuri centrale în Răsăritul grecesc și, respectiv, în Apusul latin; ambii aveau o pregătire și o educație filosofică neoplatoniciană; cunoșteau scrierile lui Origen și ale lui Filon din Alexandria, și au reprezentat de fapt primii comentatori care s-au raliat la abordarea origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine de „bulgarus”, respectiv „bougonia” și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]