185 matches
-
complexe. Dinamismul și continua mișcare în filosofia lui Leibniz sunt inspirate din fizică. În ceea ce privește psihologia omului, consideră că acesta este predispus la rău. 10 Plotin (204-270 e.n.), filosof platonic, căruia istoricii secolului al XIX-lea îi atribuie inventarea termenului de "neoplatonism". Stâlpii filosofiei sunt intelectul și spiritul, prin care omul poate învinge imperfecțiunea, care este natura sa. 11 Leonardo Pisano Bigollo (Fibonacci, Leonardo din Pisa, Leonardo Pisano - 1170-1250), cel mai cunoscut matematician al Evului Mediu italian. El răspândește sistemul numeric hindu-arab
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
că a devenit constantă preocu¬parea pentru constituirea unor biblioteci formate din literatura clasică, dar s-au constituit cercuri în care se formulau argumentele susținute în fața taberei adverse. Se conturează un veritabil mediu intelectual și știm că, în tabăra iconoclastă, neoplatonismul juca un rol cheie, mai cu seamă datorită dimensiunii sale mistice. John Meyendorff îl consideră pe Fotius ca fiind părinte a ceea ce se numește umanismul bizantin. Patriarh al Constantinopolului, născut la 820, Fotius fost o personalitate de o erudiție vastă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în care au făcut-o grecii, fiind mai puțin luate în discuție aici conținuturile filosofiei grecești cât mai cu seamă maniera în care aceștia au făcut filosofia. Și mereu reluata polemică cu filosofia greacă însemna în mod special polemica cu neoplatonismul, activ în vremurile patristice, care se voia o alternativă la creștinism în măsura în care dezvoltase atât o mistică cât și o ascetică, pe lângă sistemul său doctrinar care, în special datorită lui Proclus, avea și dimensiunea unei teologii. Dincolo de această aparentă și înșelătoare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
încalcă granița și filosofia are pretenția de a se substitui afirmațiilor discursului harismatic, atunci ea trebuie respinsă. Această atitudine de respingere poate fi deseori observată când se făcea referință la idei sau afirmații de inspirație neoplatonică. Nu de puține ori, neoplatonismul a fost considerat principalul pericol din cauza dimensiunii sale mistice, și au fost mai mulți autori bizantini care s-au lăsat seduși de posibilitatea folosirii cadrelor mistice ale lui Plotin sau Proclus în explicarea și precizarea experienței creștine. Ioan Italos este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
adoptarea atât a terminologiei filosofice grecești, cât și a stilului pe care îl aveau cele mai bune piese a literaturii clasice. Cel mai elocvent exemplu este aparenta suprapu¬nere din punct de vedere al terminologiei și manierei de expresie între neoplatonism și platonismul creștin. Este binecunoscută controversa exegeților moderni cu privire la opera lui Dionisie Areopagitul: a fost un creștin platonizant sau un neoplatonic sub haină creștină. Dacă însă se delimitează cu multă acuratețe intenția sub care stau scrierile areopagitice, discuția își pierde
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Psellos. Platonismul acestui ilustru bizantin se profilează în contextul interpretării textelor lui Dionisie Areopagitul, în condițiile în care filtrele sale interpretative datoresc mult lui Proclus, prin care este considerată cu putință înțelegerea gândurilor adânci ale lui Platon și Plotin. În ceea ce privește neoplatonismul, principala grijă a lui Psellos este purificarea acestuia de influențele teurgice. Se dovedește că reprezen¬tantul noului umanism bizantin consideră de valoare din moștenirea greacă târzie doar ceea ce s-ar putea încadra într-o gândire metafizică ce respectă regulile pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru un gânditor al veacului al XIV- lea, într-un Bizanț în care viața intelectuală consemnase un mileniu de istorie? Se poate aduce argumentul că totuși și Renașterea apuseană consemnează prezența unor opțiuni între perspectiva descrisă de aristotelismul scolastic și neoplatonismul florentin. Însă aici este vorba de perspective, adică de motive din perspectiva cărora un gânditor pleacă și pe care și le oferă mai degrabă ca pretext pentru dezvoltarea propriei meditații. Pe măsură ce Renașterea își urmează cursul în Apus, recursul la Platon
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
accentul fiind pe suprema sa simplitate. Mistica neoplato- niciană își revendica raționalitatea din regulile pe care clasicismul filosofic grec le stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu se putea accepta din prisma raționalității sale că divinul ar putea asuma trup, cu tot biologismul și limitele proprii ființării umane așa cum găsim în textele lui Porphyrios. Nici tradiția
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
afirmată putința cunoașterii Unului grație unirii lui nous cu acesta. Cea mai bună formulare a acestei viziuni aparține lui Plotin, care de altfel și pune bazele a ceea ce numim cunoaștere mistică, căci afirmă ca adevărată cunoaștere doar starea de extasis. Neoplatonismul este cel care a creat în spațiul cultural elenist un limbaj al negației în cunoaștere. Nevoia detașării de cele ale lumii sensibile în dorința atingerii purității contemplației intelectuale a Unului a privilegiat rolul negației în dezbrăcarea progresivă a minții de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
theologia și oikonomia divină. Teologia are referință la ceea ce se poate spune despre Dumnezeu considerat în El însuși, aspectul iconomic fiind legat de dimensiunea creației lumii și a lucrării de răscumpărare a ei. S-a apelat la metoda pe care neoplatonismul o dusese atât de departe: apofatismul. Apofatismul, ca putință de cunoaștere, a fost impus de Plotin, în veacul al treilea după Hristos, întrun mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se afirma o valoare privilegiată a apofazei. În cazul lui Plotin, accentuarea valorii căii apofatice ține de exegeza pe care fondatorul neoplatonismului a făcut-o unor dialoguri ale lui Platon, de o importanță aparte fiind lectura făcută celei de a doua părți din Parmenide. Un caz interesant pentru istoria ideilor, o înțelegere greșită a pasajelor din dialogul lui Platon a dus la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de vedere al logicii formale, dar care sugerează caracterul pronunțat existențial prin prisma căruia care răsăriteanul se înțelege pe sine. Terenul pe care s-au purtat discuțiile asupra naturii luminii pe care o experimentează mintea a fost cel al filosofiei, neoplatonismul oferind uneltele conceptuale cele mai potrivite clarificării unei asemenea întrebări. Au fost puse în balanță două înțelegeri creștine ale experienței luminii venind din partea a doi autori extrem de bine exersați în modalitatea grecească de a filosofa: Evagrie Ponticul și Grigorie de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
recunoscută aici influența spiritualismului platonician care are ca teză esențială afinitatea intelectului cu divinul. Tot aici stă însă și pericolul care a fost resimțit de autorii bizantini de mai târziu: înțelegerea experienței mistice ultime ca pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează în bună măsură într-o asemenea situație. OSWQKX, contem¬plația, așa cum este înțeleasă de Evagrie, este în mare parte asemănătoare contemplației pe care sufletul o adresează lumii Ideilor în doctrina platoniciană, având înfățișarea unei staze, unei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a apofatismului și modalitatea sub care era concepută posibilitatea experienței mistice. În legătură cu primul aspect, J. Meyendorff vede că în acel context al Renașterii și umanismului bizantin erau confruntate două apofatisme: unul dintre ele însemna o reluare a accentelor pe care neoplatonismul le dădea experienței apofatice și care susține transcendența sau neputința de comprehensiune a divinului ca pe o consecință a limitărilor proprii minții create, însă este suficient ca cineva să se părăsească pe sine și datele lumii create pentru a avea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cognitive ale celor ce se găsesc pe trepte diferite, dar și a modului participării creaturii la Ființă. Modelul ierarhic de interpretare a realității își origi- nează cadrul conceptual în schema procesiune-întoarcere ce străbate tradiția greacă de la Platon și până în vremea neoplatonismului târziu. Acest cadru neoplatonic, care sub aspect schematic este integral adoptat de Dionisie, conține termenii procesiunii și reîntoarcerii ca doi termeni ai unei triade ce mai conține și pe cel al remanenței, al rămânerii în sine. Cea mai bună expresie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
implicat subordinaționismul arian și nici nu implică triada ca fiind corespondentă lucrărilor diferite ale celor Trei Persoane. Pentru Dionisie întreaga Dumnezeire rămâne, purcede și se întoarce către Sine. Areopagitul va aplica schema triadică și în problema creației (dimensiune neprezentă în neoplatonism), afirmând că existența tuturor lucrurilor rezultă din aceeași procesiune de producere originată în bunătatea creatoare a lui Dumnezeu. Mai mult, deși utilizează cadrele explicative de factură neoplatoniciană, Dionisie va săvârși ceva asemănător cu ceea ce au făcut capadocienii în legătură cu termenii filosofiei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid tezelor lor. Ba chiar studiul lui Aristotel capătă o importanță crescândă, în măsura în care în opera sa se puteau identifica principiile unei argumentații consistente
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
acțiune înțeleasă ca dezvăluire a ceea ce este ascuns, este un proces legat de treptele reorientării privirii, așa cum ne-o mărturisește în Republica. Tradiția pe care filosoful atenian o întemeiază a accentuat tot mai mult dimensiunea contemplativă a actului de cunoaștere, neoplatonismul însemnând, de fapt, o filosofie ce avea ca subiect esențial calea către ajungere la 0s«Qia. Această înțelegere a putințelor cognitive a omului a fost hotărâtă de rezerva pe care filosofia greacă a avut-o față de valoarea de adevăr a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
transmise ca o taină a sutelor de mii de ani. Esoterismul modern practicat stângaci și superficial este de fapt un exoterism elitist, aparent îndreptat spre satisfacerea orgoliilor și nevoilor minime de cunoaștere a omenirii contemporane, un amestec de astrologie, hermetism, neoplatonism, cabalism, alchimie și magie cu spoială creștină sau tibetană. Și cu toate acestea îți spun, cititorule, la fel ca Filip lui Natanael: Vino și vezi584. Nimic nu e întâmplător, nimic nu e mai prejos când sufletul urmează acest superb îndemn
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru ochiul lui Dumnezeu în logosul puterii lor”, pentru că El „cunoaște toate lucrurile înainte ca acestea să se desfășoare” în timp. „Un lant necesar” a urmat ordinea implicită în momentul creației, aducând realizarea temporală a fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
s-a părut tocmai dimpotrivă că în tradiția mistică ortodoxă, în trăirea și descrierea etapelor de înălțare spre vederea luminii, lipsește gândul la Iisus Hristos. Și s-au provocat mai ales la Dionisie Areopagitul acuzat și din această pricină de neoplatonism și la isihaști. Dar și la aceia ca și la Nichifor Crainic, chiar dacă în descrierea propriu-zisă a etapelor de înălțare a spiritului nu se prea face amintire de Iisus Hristos, aceasta se explică din motive de metodă pentru a nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în consecință logică, cu împlinirea ci în perfecțiunea divină. Să observăm că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el, că Dumnezeu ne este creatorul, învățătorul și dătătorul de har”(Augustin: De civitate Dei, VIII.10 ). Și dacă totuși face apel la știință, ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
partea lui Platon și prin împăratul Ioan Cantacuzino, care e de partea lui Aristotel și-i comentează Etica. Dar însăși tardivitatea acestei lupte ne arată că în ortodoxie nici unul din acești filosofi n-a biruit. Platon, fie direct, fie prin neoplatonism, a fost folosit de un Grigore de Nazianz, de un Grigore de Nisa, de un Grigore Palania, ca să numim numai câțiva din numeroșii săi admiratori în latura gândirii dogmatice, sau de un Dionisie în latura gândirii mistice. Aristotel a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anume că Dionisie, filosoful mistic, n ar fi totuna cu sfântul Dionisie din Areopag, ci alt autor ascuns sub acest nume, scriindu-și opera abia în veacul V, chiar dacă ar fi adevărat că el e influențat în bună măsură de neoplatonism, aceste presupuse influențe se contopesc și se subordonează în ansamblul unei concepții creștine din care s-au hrănit apoi un Maxim Mărturisitorul, un Ioan Damaschin și întreaga gândire mistică a Răsăritului și Apusului creștin. Dacă critica modernă îi contestă autenticitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]