474 matches
-
permite testarea riguroasă a ipotezelor. Așadar, adoptăm recomandarea din Keohane ș.a., de a folosi teoriile pentru conceperea unor cadre cu scopul construirii unor cercetări empirice mai sofisticate (Keohane ș.a., 1993, p. 7). De asemenea potrivit lui Keohane ș.a., vom utiliza modelul neorealist, modelul instituționalist și cel liberal (Keohane ș.a., 1993, pp. 3-6). Kenneth Waltz (1979) a formulat sistematic modelul structural sau neorealist. Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scopul construirii unor cercetări empirice mai sofisticate (Keohane ș.a., 1993, p. 7). De asemenea potrivit lui Keohane ș.a., vom utiliza modelul neorealist, modelul instituționalist și cel liberal (Keohane ș.a., 1993, pp. 3-6). Kenneth Waltz (1979) a formulat sistematic modelul structural sau neorealist. Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un agent central capabil să pună legea în aplicare și să impună stabilitatea politică. Prin contrast, sistemul internațional este descentralizat și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Olson, 1971; Sandler, 1992). Accentul pe sistemul internațional ca motivând comportamentul statelor distinge neorealismul de abordările realiste "clasice" anterioare, care explică războiul și balanța de putere în termenii caracterului anumitor state sau decidenți politici (Keohane, 1986a). La începutul anilor 1990, neorealiștii și-au folosit teoria pentru a face predicții cu privire la sistemul internațional emergent (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; pentru cele mai recente afirmații, vezi Mearsheimer, 2001). Odată cu sfârșitul Războiului Rece, sistemul a trecut de la bipolaritate la unipolaritate. Neorealiștii au prezis
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anilor 1990, neorealiștii și-au folosit teoria pentru a face predicții cu privire la sistemul internațional emergent (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; pentru cele mai recente afirmații, vezi Mearsheimer, 2001). Odată cu sfârșitul Războiului Rece, sistemul a trecut de la bipolaritate la unipolaritate. Neorealiștii au prezis că această schimbare structurală va genera tensiuni în interiorul sistemelor de alianțe apărute în bipolaritate. În timpul Războiului Rece, SUA și-au dezvoltat o prezență militară puternică atât în Europa Occidentală, cât și în Asia de Est. Acest fapt s-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
arme convenționale sau nucleare. Strategia de îngrădire urmărită de SUA a dus și la apariția unei serii de instituții economice în domeniul comerțului (GATT) și al finanțelor globale (FMI și Banca Mondială), și a favorizat dezvoltarea reconstrucției europene prin intermediul CEE. Neorealiștii afirmau că vor exista presiuni asupra acestui sistem de cooperare după sfârșitul Războiului Rece pentru că, indiferent de înfățișarea ei diplomatică, dominația SUA va fi percepută ca nedorită. În lipsa unei amenințări sovietice clare, conflictele de interese dintre principalele puteri vor ieși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
SUA va fi percepută ca nedorită. În lipsa unei amenințări sovietice clare, conflictele de interese dintre principalele puteri vor ieși la lumină. Statele de rangul doi vor fi încurajate să se implice în strategii de balansare, având ca principală țintă America. Neorealiștii au identificat în mod explicit Germania sau un stat european unificat, Japonia și China drept candidate la statutul de mare putere. Aceste țări dețineau capacitățile pentru a contesta dominația americană, iar, pentru neorealiști, a neglija influența mai mare garantată de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de balansare, având ca principală țintă America. Neorealiștii au identificat în mod explicit Germania sau un stat european unificat, Japonia și China drept candidate la statutul de mare putere. Aceste țări dețineau capacitățile pentru a contesta dominația americană, iar, pentru neorealiști, a neglija influența mai mare garantată de acest fapt ar marca o anomalie structurală. SUA ar avea motivații puternice pentru a-și reduce prezența în domeniul securității atât în Europa, cât și în Asia de Est, bazându-se, în schimb
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-se, în schimb, pe balansarea de la distanță în aceste regiuni importante. Resuscitarea rivalităților indigene în Europa și Asia de Est ar reprezenta o modalitate mai eficientă de îngrădire a provocărilor la adresa poziției Americii, în lipsa unei amenințări externe comune. În ansamblu, neorealiștii au prezis că unipolaritatea va duce la o balanță de putere multipolară mai complexă și mai puțin stabilă, amintind de cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Competiția pozițională și preocuparea față de capacitățile relative
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de rangul al doilea de a balansa hegemonia SUA s-ar dovedi contraproductive și probabil că nu vor avea loc. Elaborând aceste argumente diferite privind stabilitatea unui sistem internațional dominat fără echivoc de SUA, Wohlforth a căutat să modifice modelul neorealist ortodox, fără a renunța la logica materialistă și structuralistă a acestuia. Totuși, nu vom evalua formularea neorealismului, modificată de Wohlforth, din două motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un consens atât de puternic încă de la început între reprezentanții neorealismului în perioada post-Razboi Rece, cu privire la trăsăturile ordinii internaționale emergente. Neorealiștii plecau de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de a evidenția tipare generale de comportament, și foloseau acest instrument puternic pentru a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică centrală, neorealismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică centrală, neorealismul ar putea concura cu alte perspective beneficiind de avantajul "terenului propriu". Argumentul lui Wohlforth ar putea deveni mai coerent și convingător dacă ar fi capabil
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între puterile occidentale în bipolaritate. Aceste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au grăbit să observe că Asia de Est părea "pregătită pentru rivalități" ca urmare a Războiului Rece (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; mai recent, vezi Friedberg, 2000). Pe lângă prezența Americii și Rusiei, Asia de Est include Japonia și China. Neorealiștii identifică aceste două state drept candidați reali la statutul de poli în cadrul sistemului internațional. În plus, tiparele interdependenței economice și instituționale sunt mult mai puțin dezvoltate decât în Europa Occidentală. În timp ce Japonia este integrată în sistemele multilaterale occidentale, apariția Chinei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
două observații împotriva acestui argument. Mai întâi, în realitate, instituționaliștii nu au anticipat schimbări majore în termenii relațiilor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri. Ei au pus accent cu precădere pe continuitate în interiorul societății internaționale după Războiul Rece, spre deosebire de neorealiști, care au prevăzut un sistem multipolar emergent. Într-adevăr, acest accent decurge logic din focalizarea instituționalismului pe caracterul dependent de cale al ajustării instituționale. În consecință, sfârșitul Războiului Rece este văzut ca generatorul unei schimbări graduale, și nu ca un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o structură pașnică și instituționalizată a relațiilor dintre marile puteri. În al doilea rând, ambele prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora variațiile interne. S-a observat faptul că aceste tendințe prezintă anomalii empirice reale pentru modelul neorealist și cel instituționalist. În cele din urmă, discuția mai rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
urmă, discuția mai rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1 sunt rezumate predicțiile asociate cu cele trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate fi interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la imperativele balanței de putere sunt pedepsite sau
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor la raționalism. Dezbaterile dintre neorealism și instituționalism s-au concentrat asupra problemei cooperării în anarhie. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali se referă la traiectoria generală a construcției identitare și a socializării în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane oferă două avantaje teoretice distincte. Mai întâi, o concentrare asupra dinamicii socializării poate să cuprindă mai multe întrebări
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prin intermediul unor mecanisme de socializare la nivel internațional. Al doilea avantaj al acestei abordări constă în faptul că deschide posibilitatea ca sfârșitul Războiului Rece să poată fi privit ca reflectând o transformare a traiectoriei socializării generate de sistemul internațional. Modelul neorealist are o viziune îngustă asupra socializării întrucât presupune că tendințele sistemice încurajează simpla reproducere a unei balanțe de putere waltziene. Totuși, reformularea modelului liberal arată că dinamica socializării la nivelul internațional ar putea fi mai complexă decât prevede neorealismul. Odată cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socializării la nivelul internațional ar putea fi mai complexă decât prevede neorealismul. Odată cu apariția unei mase critice de state liberale, pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură istoric major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este ales din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este ales din rândul candidaților la statutul de mare putere din sistemul internațional. Astfel, țările sunt alese din lista de state importante identificate de neorealiști: SUA, Rusia, Germania, Japonia și China. Bineînțeles că Orientul Mijlociu este o regiune strategică și o zonă cu potențiale și reale rivalități și competiție între marile puteri. Totuși, pentru că nu cuprinde o putere majoră capabilă să conteste în mod direct hegemonia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și reale rivalități și competiție între marile puteri. Totuși, pentru că nu cuprinde o putere majoră capabilă să conteste în mod direct hegemonia SUA, universul de cazuri posibile nu se extinde în această zonă. Selectarea cazurilor de pe lista statelor-poli identificate de neorealiști decurge logic din teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]