152 matches
-
buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase Costin în tabloul invaziei lăcustelor. Nemairezistând, sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue confruntarea afară, unde îngerii nu întârzie să-și facă apariția, într-un tablou generat, neoromantic, prin opoziție cu cel infernal: "prin strunga de lumină prinseră a ninge îngerii, încinși cu arcuri și tolbe cu săgeți, purtând lăncii lungi în mâini, fluturându-și în coborâre buclele de sârme de aur". Noii aliați sunt invincibili: ei "loviră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ulterior să se propună reluarea lor, în cadrul nostalgiei manifestate față de trecut, de către noua mișcare cultural-ideologică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea care a fost romantismul. Gadamer însă nu este neapărat un filosof neoromantic. El și-a construit propria sa poziție teoretică în legătură cu tradiția și reforma cunoașterii societății prin susținute raportări critice la mișcarea hermeneutică germană. Cei mai de seamă reprezentanți rămân F. Schleiermacher, W. Dilthey, M. Heidegger. J. Habermas a atins subiectul în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
date descărcate din biblioteci sau pentru "chat" cu un prieten de pe alt continent. Scopurile multiple pentru care Internetul poate fi folosit la un preț rezonabil sau gratis i-au determinat pe unii observatori să-i compare pe beneficiari, în termeni neoromantici, cu călătorii din secolul al XVIII-lea, care cereau hrană și adăpost pe la casele în care ajungeau la căderea serii 20. Deși atrage atenția în mod corect asupra caracterului contractual sau voluntar al interacțiunilor electronice, comparația este cît se poate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pare că vrea să reînnoade legătura cu aspirațiile sociale și moralizatoare ale dramei burgheze. Însă Zola este foarte repede decepționat de "stilul său factice", de conformismul acestui scriitor care în realitate s-a dovedit "foarte incapabil să observe viața". Dimensiunea neoromantică a operei lui Dumas nu putea decât să-i displacă. "Dumas, scrie el în Convorbirile dramatice, nu are vederea largă a analistului care acceptă admirabilul mecanism uman în elanurile sale minunate și vicierile sale profunde. Mereu se revoltă înțelegerea sa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opere pe care le salvează secolele trăiesc prin formă, S. Paparrigópulos își cizela cu migala meșterilor miraculoși ai Renașterii limba în care avea să-și înveșmânteze viitoarele opere. Avusese tăria de cuget și virtutea de a rezista tuturor curentelor sentimentalismului neoromantic și modei devastatoare a problemelor așa-zis sociale. Convins că problema socială e insolubilă aici pe pământ, că totdeauna vor exista săraci și bogați și că nu e de așteptat altă alinare decât cea adusă de caritatea acestora din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
protagonist absolut a fost pianul ne-a oferit Orchestra de Cameră Radio condusă de dirijorul francez Jean-Claude Dodin, un concert de concerte definind stiluri și atitudini diferite, de la neoserialismul Concertului ce aparține regretatului maestru Dan Constantinescu, la lucrarea de orientare neoromantică pe care o probează Livia Teodorescu-Ciocănea în al său "Lebenskraft". Nu, nu am putut audia tot, nu am putut urmări tot. Era aproape imposibil. Am realizat totuși o imagine de ansamblu a muzicii actuale. O bună parte este exilată în
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
Personal, mai degrabă decât impersonal (de fapt, orice fel de poezie este, mascat sau nu, personală, chiar tânărul Eliot vorbea în faimosul său eseu despre efortul considerabil făcut pentru a se distanța de textul poetic), Roethke este un poet american neoromantic, prin intensitatea percepției, prin legătura cu lumea fantastică a copilăriei în care natura juca un rol esențial, prin simbolistica pe care o dezvoltă în mod sistematic, prin incursiunile în irațional, urmărind fluxul experienței subconștientului și preconștientului. Natura la Roethke pornește
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunând acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încât e de înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrângeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentând prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcând totuși loc acelui public restrâns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge până la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în puhoaie albe, și înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse în prăpastie”...), vom putea observa în ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur” și „dicteul automat”, poetul le aproximează totuși în expresii similare, înscrise pe orizontul mai vast al căutărilor avangardiste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ales din perspectiva viitorului, a luptei dintre antic și modern, dintre vechi și nou, a impactului filosofiei asupra a ceea ce a devenit cultura și conditia umană în lumea modernă și contemporană. În ultimele decenii, pe fondul reînoirii interesului pentru modalitățile neoromantice de a examina creațiile culturale, asistăm la potențarea efortului în direcția cercetării acestora și din perspectiva valorilor trecutului, cînd, se pare că omul, cel puțin din punct de vedere spiritual, avea o mai bună situare în raport cu plăsmuirile sale și cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
et depassement du symbolisme), întâlnim, într-o bună societate, pe Alexandru Macedonski (1854 1920) (care) introduce simbolismul în România, în timp ce Ovid Densușianu (1873-1938) devine teoreticianul mișcării. poezia lui Ion pillat (1891-1957), Ion Minulescu (1881-1944) și George Bacovia (1881-1957) amestecă trăsături neoromantice cu tendințe simboliste (p. 750). La Revolte dadaïste reține că ea s-a născut în 1916, la Zürich și Cabaretul Voltaire, în sânul unui grup cosmopolit, care are ca șefi pe românul Tristan Tzara (1896-1903), germanii Hugo Ball (1886 1927
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
din monografia lui Mihai Cimpoi Întoarcerea la izvoare spre a fi analizate dintr-o perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
compunându-se contrastant", viziunea translirică, obiectivă", lirismul colectiv, precipitat de a o situa: e geopolitică", "imaginea limpidă înșelător transparentă", sugestiile folclorice "tratate fantast", sensibilitatea de grup, aspirantă spre gnomism, simbolurile "un adevărat corn al abundentei" cu care se identifică patria "neoromanticului" Grigore Vieru. Criticul originar din Basarabia îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor simple", înscriindu-l în categoria spiritelor din care mai fac parte poeți precum Goga, losif, Coșbuc, Aron Cotruș, Beniuc. Concluzia finală constă în relevanța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu o prezență vie în revistele epocii, în jurul anilor 1880-1914. Personalitatea suplă a acestui “poeta loquax” e surprinsă într-un medalion pitoresc, sagace, flatant, în anii de la sfârșitul unei cariere pe care succesele modeste, nu o ocoliseră:”un fel de neoromantic decadent ... Se inspiră din literaturile străinătății și mai ales din cea a Franței, căutând în forma mai artistică și în ideea mai rafinată, dar mai puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ordinul „texistenței“. În acest punct, poezia este una de o maximă originalitate, de o sensibilitate necontrafăcută, de o mare coerență cu sine. Defăimarea literaturii nu e deloc un gest avangardist, ci unul încărcat de o gravitate considerabilă, anulând facilitatea soluției neoromantice din alte texte ale volumului, de a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și poate la fel de trivială ca și lumea căreia i se opune: „ohe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
B.P. Hasdeu. Vedeți revenind aici majoritatea numelor pe care le-am întâlnit în poezie și roman. Arta dramatică nu este încă o specialitate: fiecare are pretenția că excelează în ea. Emil Isac s-a pus în slujba simbolismului; drama sa neoromantică Maria cea Tânără a marcat debutul și eșecul acestei școli. Lui Adolf de Herz (Dinu Ramură), născut în 1887, i s-au jucat pe scena Teatrului Național Iliaș-Vodă, În noaptea Învierii, Domnița Ruxandra, drame istorice. A tradus Phedra de Racine
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
condiment", o "muzică de fundal", un decor, un simbol al stării". Matei Călinescu are un studiu extensiv în care analizează nivelele kitsch-ului și legăturile acestuia cu romantismul, considerîndu-l în esență o "inadecvare estetică"" (V.N.). Deși inadecvate estetic, aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ei”, consemnează: ,, Noua carte de poezie a Alinei Tăcu are un titlu de două ori provocator: ,,Ironiile plecării” (Editură Alfa, 2000) trimite, despărțindu-se, nu doar În nuanță, la celebra propoziție din veacul trecut ,,partir c’est mourir un peu”, neoromantic, putin romanțios, desigur, dar și la un anumit fel de a-si așeza ființă În lume, mai aproape de biografie și de modalitățile viețuirii. Alină Tăcu este o risipitoare, ilustrând În cealaltă zona, complementară, boema, pentru viața, aceasta nu e doar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca o favoare, un noroc. Norocul - un cuvânt foarte românesc, pe care generații mereu mișcătoare de scriitori români l-au interpretat În fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată, norocul, crezându-se nefericit sau era mai degrabă o poză neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
consecvența. El a evoluat, desigur, dar rămânând conectat la aceleași surse, la tensiunile spirituale originare, mereu active. Și aceasta într-un climat de artă care a încurajat mai cu seamă discontinuitatea, evoluțiile fracturate, rupturile. De fapt, lirica lui Dan Laurențiu, neoromantică, se plasează în afara cursului dominant din proza actuală, impregnată cum este ea de „cotidian“, de „concret“, de „istorie“. Poetul este inaderent la acestea din rațiuni conceptuale. Cotidianul, contingentul, lumescul sunt marcate, în viziunea sa, de un semn negativ, delimitează un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
violent, direcționat asupra lui Eminescu", acesta înțeles cu evidență ca un reprezentant al Junimismului. Sunt luminate astfel punctele de interferență ca și cele de disjuncție între cei doi poeți, "în cadrul ecuației" Eminescu Macedonski, relație posibilă avându-se în vedere "constituția neoromantică a ambilor". În dialectica Eminescu-Macedonski, exegetul descoperă "nu numai conjugarea etică, temperamental romantică a celor doi, dar și o corespondență de natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cei doi poeți, "în cadrul ecuației" Eminescu Macedonski, relație posibilă avându-se în vedere "constituția neoromantică a ambilor". În dialectica Eminescu-Macedonski, exegetul descoperă "nu numai conjugarea etică, temperamental romantică a celor doi, dar și o corespondență de natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul literar al lui Macedonski, spirit prin excelență doctrinar, și structura interioară eminesciană, în genul primilor romantici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile recviemului de tip simbolist profunda prefacere eminesciană a temelor grave, a motivelor de natură metafizică". Influența eminesciană se resimte aici la nivelul "intrapoetic" și, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza dintre structura romantică, cristalizarea clasică și alienarea de tip modern". Impactul cultural dintre cele două culturi franceză și germană se manifestă activ în secolul al XIX-lea la noi arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pedagogică ce se întemeia tocmai pe ceea ce considera că prezintă cea mai deplină garanție de durabilitate: valorile culturii umane. Eduard Spranger este unul din reprezentanții "filosofiei vieții" (alături de Fr. Nietzsche, W. Dilthey, G. Simmel, O. Spengler) filosofie de nuanță idealistă, neoromantică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. A funcționat ca profesor de filosofie și pedagogie la universitățile din Leipzig (1911-1920), Berlin, Tübingen (1946-1952). Elev nu întru totul fidel al lui W. Dilthey (1833-1911), a continuat și dezvoltat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]