152 matches
-
în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică instituie un soi de ,filosofie" resemnată a sensibilității. Mișcarea ritualică, hieratismul atitudinilor articulează ,teatrul" pe care
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
descoperit, în anii '60, după colapsul realist-socialist, că poezia adevărată este aceea pe care o teoretiza, primul, E. Lovinescu și o analizau, de la G. Călinescu la I. Negoițescu, toți criticii importanți. Contactul cu modernismul a rupt punțile cu poeții romantici, neoromantici, parnasieni, clasiciști etc. Criticii moderniști aveau convingerea, pe care ne-au transmis-o și nouă, că există o ruptură între noua și vechea poezie, și pretenția de a citi pe cea din urmă prin prisma celei dintîi. De la Alecsandri la
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
intră în actul creației compoziționale, solicitând și condiționând valorificări multiforme. Vibrația muzicii în „ton popular” este ceea ce s-a căutat în epocă, fapt care a viețuit ca un dat fundamental, care uneori necesită estompări vremelnice. Împletirea unor trăsături neoclasice și neoromantice se cere văzută în acest context. De aici derivă o îngemănare a două modalități compoziționale structural deosebite privind alcătuirea discursului muzical și dimensiunea formelor sonore larg desfășurate, anume ”modalitatea întemeiată pe principiul proceselor tematice dezvoltătoare și modalitatea întemeiată pe principiul
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
forme de mari proporții muzicale, constituind o frescă cuprinzătoare. Remarcăm în această lucrare dispunerea concertantă a jocului instrumental, abundent în formule violonistice autentice. Marțian Negrea (1893- 1973), prin Cvartetul de coarde în mi bemol major op.17 (1949), ilustrează tipologia neoromantică de contingență folclorică. Amprenta subiectivului asupra formei muzicale tradiționale este determinată aici de motivarea romantică a mesajului artistic și de cromatica limbajului armonic. Fără nici o intenție abstractizantă, muzica cvartetului comunică simplu, direct și armonios esențe pure, românești, în starea lor
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Să ne gîndim că arta sunetelor era cîndva funciarmente legată de descoperirea, împărtășirea și consumarea evenimentelor fundamentale ale existenței umane, pentru ca în prezent binele muzicii să se confunde prea adesea cu excesele sentimentaliste, cu edulcorările ori chemările lacrimogene ale atitudinilor neoromantice și postmoderne. Ca să nu mai vorbim de așa-zisa muzică de divertisment, crescută la umbra unui Eros din ce în ce mai manifest și mai agresiv. Asfințitul muzicii savante favorizează atrofierea talentului și virtualizează impostura, diminuează aportul inteligenței și convoacă emergența facilului, slăbește rolul
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
din Istoria literaturii române moderne, rod al colaborării cu Ș. Cioculescu și Tudor Vianu, și anume acela despre sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, privește literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i lui Macedonski primul loc, în detrimentul neoromanticilor și neoclasicilor minori care păreau și mai par în ochii multora a ocupa prim-planul literar. Însușirea de căpetenie a criticii lui Vladimir Streinu trebuie considerată originalitatea. Omul era un prețios, cum este uneori și criticul. La un prim contact
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
înmulți și ecourile itinerariilor franceze ale Ťfrumoasei străineť care este literatura noastră. În Ťpauzeť, de exemplu la cocktailul de la Maison des Ecrivains din Paris, am avut ocazia să discut, între alții, cu editoarea Jaqueline Chambon, cunoștință mai veche, de pe vremea neoromantică a deschiderii Centrului Cultural Român din Paris, la început de timp post-revoluționar. Am aflat încă o dată că nu se fac averi cu cărțile scriitorilor noștri, că rămâne mereu vitală calitatea traducerilor și adecvarea la momentul Ťpieții literareť dependente de factori
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
În 1994-1995, dezvăluie Cărtărescu: "Eram în Amsterdam, singur, nu cunoșteam pe nimeni și aveam mult timp la dispoziție. Am început să scriu la întâmplare și a devenit povestea familiei mele. După aceea, totul a explodat în imagini suprarealiste, pe jumătate neoromantice.[...] Capitolul despre Amsterdam mi se pare unul dintre cele mai reușite din întreaga trilogie."
Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/82096_a_83421]
-
claritate periculos de convingătoare. Rezumînd, lucrurile ar sta în felul următor. Deopotrivă Vulcănescu, Nae Ionescu, Eliade, Cioran, Eugen Ionescu stau sub semnul unei filosofii de tip iraționalist. Dar, în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
leac. Dar, tocmai de aceea, Magda Cârneci apare ca o autentică poetă: vocația ei ultragiată nu se lasă reformulată sau transformată, în pofida epuizării induse de acest timp pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Gheorghe Grigurcu Olimpiu Nușfelean, Spiritul sau strigătul, Colecția Opera Omnia, Tipo Moldova, 2012, 320 p. Numindu-l altă dată pe Olimpiu Nușfelean un neoromantic, ne dăm seama, la lectura unui ansamblu al producției d-sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
reflexivă cu un sentiment. Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere (uneori mediată de oglindă) nu pare să-i scape aproape nimic din ce ar putea fi un posibil argument al intensității percepției. O sensibilitate neoromantică e lăsată să sentimentalizeze liber, dezinhibat față în față cu imaginile, gesturile și mișcările exterioare ale cuplului: „dorința / e când glasul tău / îmi lasă / urme pe piele”, „firul de păr de pe pernă / îmi taie respirația / în două”, „răscolit de vânt
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
puritatea acestei vârste, în care găsea un refugiu sufletesc, atunci când îl copleșea cenușiul și mizeria cotidiană. Repet, nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume. La fel de bine a procedat editorul și cu pasajele chinurilor fiziologice ale poetului (mai întâi la Piatra Neamț, apoi pe patul de moarte, la Spitalul Fundeni), ca și cu numele scriitorilor comtemporani, care apar
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
cît despre metafizică s-o lăsăm celor ce-au livrat-o / vanitoșilor vizionari bîlbîiți și vicioși" (ibidem). Dar cum se vede Mircea Petean pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze neoromantice, cu procente egale între asumarea vechimii organice și a unei fantezii contemporane pentru care notația "plată" e o manieră a libertății. Autopersiflarea elegiacă ni-l prezintă în postura unui iluzionist confruntat cu "proza" satului actual, străbătut în același timp de
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
meu,/ Tu, care înghețatele mîini/ Ale copiilor ei/ Le încălzești în mîinile tale./ Sînt palmele tale/ Ca o carte frumoasă/ Care le spune: «Albaștri/ Sînt ochii libertății/ Și parcă tot nu-i destul/ Numai atît»" (Rău să nu înțelegi...). Pentru neoromanticul Vieru, patria alcătuiește un inepuizabil rezervor de simboluri, un adevărat corn al abundenței poetice. Să admitem, totuși că cititorul onest al textelor d-sale trebuie să facă un efort pentru a separa această ardentă imagistică de zona național-comunismului care a
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
gen de poezie colectivă implicită. Că lucrurile stau așa, ne dăm seama încă mai limpede urmărind evoluția producției în chestiune. După 1989, Magda Cârneci și-a dat pe față, dacă putem spune astfel, postura civică, inițial criptată, îngropată în nebuloasa neoromantică. D-sa se rostește acum deschis, în nume social, atașîndu-se pe neașteptate unor filoane încă mai îndepărtate ale poeziei românești (Arghezi, Cotruș, Goga, Coșbuc), împrejurare ce-i încarcă verbul de un fior al organicității. Canavaua pe care se țese proclamația
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
intelectual-mistică de rigoare ("Să ne iasă din cap prostia comunistă că omul poate controla natură..."), el nu mai dă nici doi bani obligatoriei ținute vestimentare, si, mototolit, asudat, dar macho, trece, în tradiția proletcultist-romantică, la răfuiala directă cu universul. Pentru neoromanticul nostru președinte, însă, universul are contururi precise și denumiri concrete: FMI, Banca Mondială, N.A.T.O., Uniunea Europeană. Într-un cuvânt, Occidentul. Date fiind împrejurările, recuzita catastrofica și discursul apocaliptic, e de presupus că dl Constantinescu rostea niște adevăruri care-i stăteau
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
și ale cărui frumuseți sunt acoperite de cenușă. Câte o imprecație se face auzită ici-colo, dar atitudinea dominantă este de stoică resemnare. Goga este rapsodul unei lumi care supraviețuiește doar în nostalgia cronică a poetului. E o poezie de aspect neoromantic, retorică în felul celei a urmașilor lui Hugo, peste care reforma simbolistă a trecut fără să lase urme. Nici sugestivă, nici obscură, în pofida aerului hermetic pretins de G.Călinescu, este o poezie declarativă, patetică, sentimentală și câteodată plină de furie
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
protagonist absolut a fost pianul ne-a oferit Orchestra de Cameră Radio condusă de dirijorul francez Jean-Claude Dodin, un concert de concerte definind stiluri și atitudini diferite, de la neoserialismul Concertului ce aparține regretatului maestru Dan Constantinescu, la lucrarea de orientare neoromantică pe care o probează Livia Teodorescu-Ciocănea în al său "Lebenskraft". Nu, nu am putut audia tot, nu am putut urmări tot. Era aproape imposibil. Am realizat totuși o imagine de ansamblu a muzicii actuale. O bună parte este exilată în
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
creația bacoviană pe care - fidel opțiunilor metodologice inițiale - le abordează în dinamica lor internă, interioară fenomenului literar, oricîte structuri și destructurări politice și sociale vor fi avut loc între primele poeme (de pe la 1900) pînă la ultimele, din preajma anilor '50: eminescian, neoromantic, simbolist pînă la 1916, bacovianismul se cristalizează - spune Mircea Scarlat - după 1916, anul apariției volumului Plumb. În analiza simbolismului lui Bacovia, criticul, care nu se sfiește să-și revizuiască unele păreri emise anterior, constată că se poate vorbi de "deplina
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
ordinul „texistenței“. În acest punct, poezia este una de o maximă originalitate, de o sensibilitate necontrafăcută, de o mare coerență cu sine. Defăimarea literaturii nu e deloc un gest avangardist, ci unul încărcat de o gravitate considerabilă, anulând facilitatea soluției neoromantice din alte texte ale volumului, de a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și poate la fel de trivială ca și lumea căreia i se opune: „ohe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ei”, consemnează: ,, Noua carte de poezie a Alinei Tăcu are un titlu de două ori provocator: ,,Ironiile plecării” (Editură Alfa, 2000) trimite, despărțindu-se, nu doar În nuanță, la celebra propoziție din veacul trecut ,,partir c’est mourir un peu”, neoromantic, putin romanțios, desigur, dar și la un anumit fel de a-si așeza ființă În lume, mai aproape de biografie și de modalitățile viețuirii. Alină Tăcu este o risipitoare, ilustrând În cealaltă zona, complementară, boema, pentru viața, aceasta nu e doar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dotat cu un inventar rudimentar și limitat de imagini, a pornit în cea mai îndrăzneață aventură a sa: aceea de a pune pe hârtie clasificând și de a clasifica desenând realitatea. Dacă mai era nevoie de așa ceva, iată că teza neoromantică susținută de Bachelard își găsește aici confirmarea deplină: imaginea precedă conceptul, imaginația vine înaintea gândirii. În acest decor primar al umanității-copil, întâlnim, sub forma componentelor de bază prin combinarea cărora se ajunge la a se putea "desena", practic orice concept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]