388 matches
-
căror victime nu reușesc să vadă infractorul. Într-o zi, când proprietarii hanului intră în camera străinului, găsesc hainele acestuia împrăștiate peste tot, dar nicio urmă a oaspetelui. Însă obiectele din cameră par a prinde viață, alungându-i pe vizitatorii nepoftiți. Chestionându-l ulterior pe străin despre acest lucru, d-na Hall află că acesta este invizibil. Femeia fuge, îngrozită, iar încercarea poliției de a-l prinde pe străin eșuează, deoarece acesta își aruncă toate hainele de pe el, rămânând complet invizibil
Omul invizibil () [Corola-website/Science/321335_a_322664]
-
a păstra o viziune imperfectă asupra lumii. Întâmplarea stranie prin care trec cei trei orientaliști europeni din India este atribuită de autor pătrunderii lor într-un loc sacru în care profesorul Suren Bose efectua un ritual tantric secret. Interferența musafirilor nepoftiți în spațiul unde urmau să se dezlănțuie forțe oculte și posibilitatea de a deranja ritualul sacru ar fi impus în această optică necesitatea azvârlirii lor într-un alt timp și într-un alt spațiu, prin folosirea puterilor oculte. Situația extraordinară
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării. De asemenea, în interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
pod de acces cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalți din piatră. Partea mobilă se putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea vizitatorii nepoftiți. Trecut și de partea fixă a podului, se ajunge în curtea interioară a cetății. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porți, apărate de soldați ce stăteau în camere de gardă, special
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Trapezunt, însă lupta cu acesta a durat cam un deceniu. În anul 1205, un general de-al lui David Mare Comnen, Synadenos, atacat Paphlagonia. Întrprinzând un marș fulgerător pe pantele munților Taurus, Theodor i-a ajuns din urmă pe oaspeții nepoftiți și a obținut o victorie asupra lor. Peste doi ani, David și fratele său, Alexios-copilandrii din Pont, cum erau ei numiți la Niceea, după ce au intrat în conflict de trei ori cu Laskaris, și-au pierdut toate pământurile de la vest
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
facă un popas în insula Cipru, pe țărmul căreia o parte din vase au naufragiat. Isaac Comnenul, un membru al familiei imperiale bizantine cu veleități de autocrator, de curând proclamat rege, neștiind ce atitudine să ia, a poruncit că străinii nepoftiți să fie închiși. Richard, sosind din urmă și aflând cele petrecute, debarcă gata de luptă, învinge trupele trimise de guvernator, iar pe acesta îl face prizonier. Stăpân pe insulă, Richard și-a folosit puterea pentru a se aproviziona din plin
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar impresia, din tonul și din mimica musafirei nepoftite, că există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă pregăteam să intru în baie... Aaaa, de aceea probabil n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au ridicat asupra românilor din acest ținut, cu foc și sabie, năvălind ca fiarele sălbatice, pe toată lungimea Nistrului, de la Cetatea Hotinului, până la Tighina, Cetatea Albă și Chilia și de aici la Dunăre și Marea cea Mare, pe care
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
știam eu, băietanul de atunci? Pentru mine totul părea un fel de aventură prelungită de vară și nu de puține ori se întâmpla ca din joacă să intru într-un “conflict” serios cu copiii gazdei, care vedeau în mine un nepoftit, care încearcă să le acapareze joaca. În prima perioadă după refugiul nostru, deoarece am plecat în mare grabă din localitatea de baștină unde am lăsat tot ce ne aparținea, acum după tot acel coșmar, ne-am trezit aici ca niște
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
de aranjat, ci doar de stabilit un raport de putere: ea îmi arăta ceva, eu trebuia să mă uit. Regulile fuseseră stabilite de mult: privirea trebuia agățată acolo, condusă în locul dorit, de unde, imediat ce se instala, pleca expulzată, ca un musafir nepoftit. Cezar mi-a simțit ezitarea. „Ro-robe? Alo?“ „Da. Zi mai departe.“ Abia așteptam să închidă. „Băi-băi, fii atent: fiecare bi-bilet are-o serie, da? Ei a-adună biletele și ba-bagă toate seriile la centru, într-un ca-calculator. Du-după șapte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pariu ce-i în frigider. Aflam de la ușă când trebuie schimbată apa la flori. Când Maria îmi gătea, sâmbăta sau duminica, îi explicam de pe hol ce se rumenea în cuptor. Cu musafirii mergea și mai simplu, mai ales cu ăia nepoftiți. Nu puteai să mă păcălești: simțeam de la o poștă dacă fusese cineva străin în casă, după aer, haine, adânciturile fotoliilor, mirosul și consistența prosoapelor. Era suficientă o deplasare neprevăzută a moleculelor de aer, ca spațiul să fie iremediabil perturbat; de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte; alții, că ar fi fost pedepsiți musafirii nepoftiți sau clienții care întârziaseră cu exemplarele împrumutate sau nu-și onoraseră contractul mental). Dacă aveai norocul să primești bilet de intrare, trebuia să stai smirnă, în dreptul numărului indicat pe tăbliță. Bibliotecarele îți transportau cărțile cu niște căruțuri înalte de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comanda, butoanele potrivite pe care să apese. M-am întrebat dacă să-l detest sau să-i mulțumesc: o simplă clătinare din cap și Nicolae Ceaușescu intrase în viețile noastre pentru două decenii și jumătate, ca un musafir viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea eram legați de-un petic de hârtie semnat de omulețul ăsta buflei, cârlionțat, care juca șeptic cu nevastă-sa, pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că se alătură imensei oștiri otomane, Moldova avea la vest un vecin care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
omori ca să mă Înveselești. Ștefănel nu răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la fel? - Asta Încerc și acuma. Dar nu-mi reușește. La ce naiba te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și scrie limba sa pentru sine, nu pentru străini. Când limba, în urma dezvălirii ei firești, va cuprinde în comoara ei scrieri însemnate prin știință sau prin frumusețe, atunci străinul ce va avea [2de]2 nevoie de dânsa va învăța-o nepoftit de nimene. A crede însă că un popor de peste zece milioane de suflete au fost compus numai din nătângi și că n-au avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi apoi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care o au vechiturile azvârlite, care atrag șobolanii, iar pereții erau acoperiți cu o pojghiță albă de marnă sau de fungus. Acolo ne-am culcat, în aceste gunoaie. Mi-am închis paltonul, ca să mă apăr de frig și de musafiri nepoftiți, și m-am întins. La început era o grămadă de loc. Dar până la mijlocul nopții au continuat să intre alții, dând deoparte ușa vagonului, trecând pe lângă noi, discutând unde să se așeze. I-am auzit intrând, târșâindu-și picioarele pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sa era nouă în mai multe privințe: erau alte lucruri mai noi decât cămașa, sau decât inelul de pe deget, decât butonii cu pietricele de la manșete, sau chiar kilogramele în plus, starea de neliniște pe care i-o dădea un gând nepoftit ce i se putea citi pe față între reprezentații. Era sarcina pe care și-o trasase de a realiza lucruri brave dintr-o profundă stare de nefericire, asta era. Într-un fel, îi făcea să plătească și pentru acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi vine greu să-l recunoască pe tînărul asistent în compania căruia fata ei a plecat spre Operă, în vreme ce ea, cu același mers maiestuos, s-a întors spre musafirul nepoftit: Te-ascult, tovarășe! a pufnit superioară, revenind în fața flăcăului, tresărind o clipă cînd ușa de la intrare s-a auzit închisă cu zgomot. Chiar ai de gînd să-l aștepți pe soțul meu la poartă? Da, doamnă! Așteaptă-l. Numai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vizita lui, motivată de curiozitate, era, cel puțin în parte, și profesională. Nu i se părea imposibil să fie cândva, cine știe în ce fel, de ajutor acestei femei interesante. Nu-i păsa că riscă să treacă drept un dobitoc nepoftit. Era de părere că mai curând greșesc oamenii care nu încearcă, decât cei care insistă prea mult. Răspunse la remarca Stellei: — Știu că nu ești invalidă și am trecut pe aici doar ca să te văd și să fiu văzut, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor, nu ar fi putut gândi nimic nefiresc. Nu-i văzusem până atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-ar cuveni să aibă Încă un nume. — Am fost trimis cu o misiune importantă, răspunse. Fiindcă, de cîteva zile, maiorul Începuse să-și Împacheteze lucrurile, toată casa era În dezordine, așa Încît se văzu nevoit să-și invite musafirul nepoftit În bucătărie, unde spațiul strîmt făcea ca dezordinea să pară mai mică. Idee ce se dovedi cît se poate de inspirată, căci, În primul rînd, lui Pablo Îi era foame. În timp ce mînca, Îi mărturisi maiorului că, la colțul străzii, Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
țoale ponosite și bătaie. Poate și din pricina copilăriei lui, una din vorbele pe care le zice mereu e aia cu „două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]