166 matches
-
metalelor tranziționale se numesc generatori tipici de compușii coordinativi. Capacitatea ionilor metalici de a genera compuși coordinativi depinde de: Structura electronică Raza Sarcina Tăria ionică, ce depinde de sarcina și raza ionului metalic Capacitatea ionului metalic de a forma legături nepolare cu ajutorul liganzilor Factorii sterici, care pot facilita sa nu formarea compușilor coordinativi Liganzii Liganzii sunt ioni sau molecule neutre, capabili de a coordina direct un atom sau ion metalic central. Pentru ca o particulă să poată funcționa ca ligand ea trebuie
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
forțe de distanță medie care cuprind legăturile de hidrogen I.2.5.1. Legăturile de tip Van der Waals Legăturile de tip Van der Waals se stabilesc între atomi sau molecule fără afinitate chimică, cum sunt atomii gazelor rare, moleculele nepolare H2, X2, O2, N2, CO2, CH4, s.a. Forțele Van der Waals sunt de trei categori: 1. Forțe de orientare 2. Forțe de inducție 3. Forțe de dispersie Forțele de orientare se manifestă între molecule polare, care posedă dipoli permanenți, fiind
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
negative. în acest caz dipolii tind să se orienteze paralel, cu momentele dipolare coliniare, orientare ce este permanent deranjată de agitația termică în așa fel încât se stabilește o distribușțe statistică. Forțele de inducție se realizează între molecule polare și nepolare uneori acționând în același sens cu forțele de orientare. Moleculele polare pot induce un moment de dipol în molecule nepolare, și apoi cei doi dipoli, indus și inductor se atrag. Forțele Van der Waals de dispersie acționează între toate tipurile
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
agitația termică în așa fel încât se stabilește o distribușțe statistică. Forțele de inducție se realizează între molecule polare și nepolare uneori acționând în același sens cu forțele de orientare. Moleculele polare pot induce un moment de dipol în molecule nepolare, și apoi cei doi dipoli, indus și inductor se atrag. Forțele Van der Waals de dispersie acționează între toate tipurile de molecule; în cazul moleculelor nepolare este singurul tip de forțe atractive dintre molecule (de exemplu H2) Natura acestor forțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu forțele de orientare. Moleculele polare pot induce un moment de dipol în molecule nepolare, și apoi cei doi dipoli, indus și inductor se atrag. Forțele Van der Waals de dispersie acționează între toate tipurile de molecule; în cazul moleculelor nepolare este singurul tip de forțe atractive dintre molecule (de exemplu H2) Natura acestor forțe a fost elucidată de către London pe baza teoriilor mecanicii cuantice, de aceea mai sunt cunoscute și sub denumirea de forțe London. Aceste interacțiuni mai sunt denumite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic de punți de hidrogen (eventual
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic de punți de hidrogen (eventual realizânduse punți de hidrogen între apă și molecula dizolvată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de semn contrar, ceea ce face ca, în aceste stări structura să fie complexă. În stare topită sau în soluție, ionii se mișcă liberi, independenți. Substanțele cu legături ionice sunt solubile în dizolvanți polari (H2O, alcooli), greu sau insolubile în cei nepolari (hidrocarburi, eter). În stare topită soluțiile prezintă conductibilitate electrică, ionii fiind dirijați către electrodul de sarcină electrică conttrară. Natura legăturii ionice este determinată de mai mulți factori: energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, dimensiunile ionilor, valența ionilor, polarizabilitatea lor etc.
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
proprietăți deosebite față de cele din perioada 2. Mecanismul hibridizării de forma d, s, p este același ca în tipurile de hibridizare descrise mai sus. Substanțele formate din molecule covalente sunt insolubile sau greu solubile în solvenți polari, solubile în cei nepolari. Sunt lipsite de conductibilitate electrică. Între legătura ionică și cea covalentă există tenința de interacțiune. Astfel, sunt substanțe care prezintă proprietăți intermediare între cele ionice și covalente. Sunt cazuri în care electrovalența tinde să treacă în covalență -. Astfel, elementele care
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
să se țină seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare și nepolare Legătura covalentă nepolară, ideală este prezentă în moleculele formate din atomii identici, H2, Cl2 sau din atomii care au aceeași afinitate față de electronii, CH3-CH3. În cazul acestei legături, perechea de electroni este unifor distribuită între nucleele atomilor respectivi. Moleculele cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare și nepolare Legătura covalentă nepolară, ideală este prezentă în moleculele formate din atomii identici, H2, Cl2 sau din atomii care au aceeași afinitate față de electronii, CH3-CH3. În cazul acestei legături, perechea de electroni este unifor distribuită între nucleele atomilor respectivi. Moleculele cu astfel de legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
este prezentă în moleculele formate din atomii identici, H2, Cl2 sau din atomii care au aceeași afinitate față de electronii, CH3-CH3. În cazul acestei legături, perechea de electroni este unifor distribuită între nucleele atomilor respectivi. Moleculele cu astfel de legături sunt nepolare. În situația în care legătura covalentă se stabilește între atomi cu afinitate electronică diferită, perechea de electroni ai legăturii poate fi parțial atrasă spre atomul cu afinitate mai mare. În felul acesta, legătura covalentă este polară, atomii uniți printr-o
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
moleculele de CCl4, cei patru atomi de clor sunt dirijați în spațiu, în mod simetric (după vârfurile unui tetraedu regulat), deplasarea electronilor de legătură este simetrică iar valoarea dipolmomentului rezultant este nulă. În concluzie, toate moleculele cu structură simetrică sunt nepolare. Ca exemplu de astfel de molecule se pot da moleculele de HgCl2, HgBr2, HgI2 care au structură liniară. Polaritatea moleculelor substanțelor organice, respectiv sensul de polarizare, s-a stabilit în raport cu legătura H-C -, al cărui moment s-a considerat ca fiind
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
apare numai sub acțiunea unor factori externi moleculei are un caracter temporar și se numește polaritate dinamică. Acesta încetează odată cu îndepărtarea factorului care a provocat-o. Datorită mediului de reacție, în numeroase cazuri, polaritatea statică trece în polarizabilitate. O moleculă nepolară poate fi polarizată sub influența uneia polare, dipolmomentul indus va dispărea odată cu îndepărtarea moleculei polare. c) Legătura coordinativă. Molecule complexe Legătura coordinativă este numită și dipolară și nu se deosebește din punct de vedere fizic de legătura covalentă, ci poate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
hidrogen se reprezintă printr-o linie punctată.. Exemple: Formarea legăturilor de hidrogen explică asocierea moleculelor de apă, de acid fluorhidric, alcoolilor, acizilor organici. Legături și forțe Van der Waals Între molecule pot exista forțe de atracție, chiar în cazul moleculelor nepolare, nepolarizate și fără să existe legături de hidrogen. Aceste forțe au fost descoperite de către Van der Waals, iar explicația existenței lor a fost dată de London. Din punct de vedere electric, moleculele nu sunt stabile deoarece atomii componenți prezintă oscilații
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
un caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de tip dipol-dipol care stau la baza formării legăturilor de hidrogen. Aceste legături sunt determinate de atracția electrostatică pe care atomul de oxigen (încărcat negativ) dintr-o moleculă de apă o exercită asupra atomilor de H (încărcați electropozitiv) din molecula
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
dipol (legături foarte puternice deoarece foarte mare comparativ cu ). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 19) fig. 19. Organizarea compușilor nepolari în mediu apos Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată a apei
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
creșterea masei moleculare și sunt, în general, foarte ridicate. Solubilitatea în apă scade cu creșterea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili în apă, termenii superiori sunt insolubili. Insolubilitatea în apă caracterul hidrofob se datorează catenei lungi hidrocarbonate cu multe legături nepolare care anulează caracterul polar al grupării carboxil. Izomeria cistrans (stereoizomeria) caracterizează acizii grași nesaturați. În natură predomină izomerii "cis" care au o structură spațială ce determină o înclinare a lanțului alifatic de circa 300 C. Izomeria optică este mai rar
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului lor amfoter. În digestia
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
R (aciclic, ciclic), felul și numărul grupă rilor funcționale: 4.1.1.1. Aminoacizi aciclici Aminoacizi monoamino-monocarboxilici Acești aminoacizi au o singură grupare amino și o singură grupare carboxil având un caracter chimic neutru. Radicalul R este de natură alifatică nepolar, cu caracter hidrofor ceea ce imprimă o solubilitate redusă în apă: Aminoacizi mono-aminomonocarboxilici hidroxilați Acești aminoacizi sunt solubili în apă datorită prezenței în molecula lor a grupării hidroxil cu caracter hidrofil. Din această grupă fac parte: Acești aminoacizi conțin sulf în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Aminoacizii aromatici au ca reprezentanți: Aminoacizi heterociclici Catena laterală a acestor aminoacizi este formată dintr-un heterociclu cu azot (pirol, indol, imidazol): Aminoacizii proteinogeni mai pot fi clasificați în funcție de polaritatea radicalilor R în patru clase principale: a) aminoacizi cu radicali nepolari (hidrofobi): alanina, izoleucina, valina, metionina, prolina, fenilalanina, triptofan. Acești aminoacizi cu catene alifatice, aromatice, sau cu grupare tioeter prezintă solubilitate mică în apa. b) aminoacizi cu radicali polari neionici: glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
existența amfiionilor și în stare cristalină, prin crearea unei rețele stabilizată prin forțele de atracție electrostatice între grupările cu sarcini opuse ale acestora, asemănătoarea rețelelor cristaline ale sărurilor. Din aceleași considerente aminoacizii sunt ușor solubili în apă, iar în solvenții nepolari sunt puțin solubili sau chiar insolubili. Solubilitatea în apă este influențată și de natura radicalului R, de funcțiunile chimice grefate la aceasta, precum și pH-ul mediului biologic. Aminoacizii se comportă în soluție, în funcție de pH ul mediului, fie ca un acid
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
structură unități de tip azobenzen și de tip cinamat [285,286]. Compușii monomoleculari cu grupe azo și cinamat au constituit modele pentru caracterizarea polimerilor. Comportarea cromoforului azo “persistent”, sub acțiunea radiațiilor, se caracterizează prin transformarea reversibilă din configurația trans extinsă, nepolară și mai stabilă termodinamic, în configurația cis, compactă și polară Derivați ai hidroxiazobenzenului, substituiți în poziția para, cu una și respectiv două grupe cinamoil, au fost sintetizați prin reacția de esterificare activată, dintre hidroxiderivații azobenzenului și clorurile acizilor respectivi. 4-Metil-4
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
KCl, MgO; e) H2O, MgO, 8. Denumirea substanței care se prezintă sub formă de rețea moleculară este: a) iod; b) carbon; c) clorură de sodiu; d) siliciu; e) hidroxid de sodiu 9. Denumirea substanței care se dizolvă în benzen, solvent nepolar, este: a) iodură de potasiu; b) grafit; c) dioxid de siliciu; d) brom; e) hidroxid de sodiu 10. Moleculele asociate prin legături van der Waals, de dispersie: a) au duritate mare; b) se prezintă sub formă de rețele atomice; c
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]