525 matches
-
cu a ei. În august 1784, când regina era însărcinată, a cumpărat Castelul de la Saint-Cloud, un loc pe care l-a iubit dintotdeauna, de la ducele d'Orléans, tatăl ducelui de Chartres, căzut în dizgrație. Aceasta a fost o achiziție extrem de nepopulară, în special în rândul unelor facțiuni ale nobilimii, care deja o displăceau, dar, de asemenea, și a unui procent în creștere a populației care s-a simțit șocată de faptul că o regină franceză ar putea avea o reședință proprie
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
în putere și bogăție. Deși în primii săi ani la putere se afișa umil, spre sfârșitul domniei Annei el a devenit din ce în ce mai arogant. Acest comportament și execuția înspăimântătoare a fostului său protejat, ministrul de cabinet Artemy Volynsky, l-a făcut nepopular în rândul rușilor din toate clasele. Apartamente sale erau alăturate de cele ale împărătesei iar mobilierul, trăsurile și uniformele sale erau doar cu puțin mai costisitoare decât ale ei. Jumătate din mita destinată curții ruse a trecut prin cuferele sale
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
iar diamantele ducesei lui erau invidiate de prinți. Punctul culminant al carierei lui a avut loc atunci când, la dispariția liniei de Kettler, în iunie 1737, domeniile Courland l-au ales pe Biron ca duce al lor. El era aproape la fel de nepopular în Courland ca și în Rusia, însă voia împărătesei a fost lege în Courland iar sumele mari de bani introduse în Courland sub formă de facturi plătibile în Amsterdam la purtător i-a convins rapid pe alegători. Ducatul a fost
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
fie de către ducii de Amalfi. Amalfitanii au profitat de moartea lui Pandulf Cap de Fier din 981 pentru a prelua stăpânirea asupra Salerno de la Pandulf al II-lea, astfel încât Manso I de Amalfi a devenit principe. Acesta a fost însă nepopular, și Ioan, originar din Spoleto, a fost ales după alungarea amalfitanilor. Relațiile de discordie cu Amalfi au continuat până la finele principatului. Ioan al II-lea și-a stabilit propria dinastie, moment care anunța perioada finală de măreție a Principatului de
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
I al Norvegiei. Împreună cu amanta sa, Thunna, Eric l-a avut pe fiul nelegitim Svend, care mai târziu avea să ajungă regele Svend al III-lea al Danemarcei. Moartea lui Eric este prezentată de Arild Huitfeldt: Un conducător aspru și nepopular, Eric a murit la Urnehoved în 1137. Regele Eric a fost lovit de un nobil local, Sorte Plov. Conform legendei, Sorte Plov i-a cerut permisiunea de a se apropia de rege, cărând o suliță cu un bloc de lemn
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
devenea a treia componentă autonomă a unei Uniuni statale polono-lituaniene-rutene, cu regele Poloniei monarh al noii Rzeczpospolite. Ucraina urma să păstreze controlul asupra armatei, justiției și bugetului. Tratatul nu a intrat însă niciodată în vigoare, deoarece s-a dovedit foarte nepopular în rândul păturilor de jos ale societății ucrainene, în rândul cărora au izbucnit mai multe răscoale. În cele din urmă, Vihovski a renunțat la funcția de hatman și a emigrat în Polonia. A urmat perioada „Ruinei”, careacteriazată printr-un război
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
o soție țarului. La data de 17 ianuarie 1648, Morozov l-a căsătorit cu Maria Miloslavskaia, fiica ministrului de finanțe. Zece zile mai târziu Morozov a devenit cumnatul țarului după ce s-a căsătorit cu sora Mariei, Ana. Morozov era foarte nepopular; în general detestat de moscoviși a fost acuzat de vrăjitorie. În mai 1648 moscoviții s-au ridicat împotriva lui în ceea ce s-a numit Rebeliunea Sării; s-au adunat în fața Kremlinului și au cerut să le fie predați consilierii nepopulari
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
nepopular; în general detestat de moscoviși a fost acuzat de vrăjitorie. În mai 1648 moscoviții s-au ridicat împotriva lui în ceea ce s-a numit Rebeliunea Sării; s-au adunat în fața Kremlinului și au cerut să le fie predați consilierii nepopulari. Au dat foc caselor celor pe care voiau să-i linșeze iar focul s-a întins pe cuprinsul Moscovei provocând mari pagube. Tânărul țar a trebuit să-l demită pe Morozov și să-l exileze la mănăstirea Kirillo-Belozerski. Suferind de
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
sa până la moarte. Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment. După câteva confruntări pe linia Dunării, dar
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
ale Uniunii Sovietice colectivizarea atinsese proporții mult mai mari—în regiunea cursului inferior al Volgii, proporția gospodăriilor colectivizate atingea 83%—agricultura ucraineană a fost cea mai puternic afectată ca urmare a acestui proces. Campania de colectivizare s-a dovedit foarte nepopulară în rândul țăranilor ucraineni. În perioada în care colectivizarea mai era un proces voluntar, foarte puțini țărani se înscriseseră în colhozuri. Din acest motiv, regimul sovietic a început să supună țărănimea unor presiuni tot mai mari pentru acceptarea colectivizării agriculturii
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
locali din Laconia și reprezentantul oficial al guvernului, Kapodistrias a cerut sprijinul trupelor ruse, datorită faptului că cea mai mare parte a armatei elene era controlată de "capetanaioi" care participaseră la rebeliune. În 1831, conducerea lui Kapoistrias a devenit mai nepopulară, în special în rândurile locuitorilor peninsulei Mani și a negustorilor puternici și bogați din insulele Hydra, Spetses și Psara. Taxele vamale percepute de hydrioți erau principala sursă de venit a municipalităților, așa că acestea au refuzat să cedeze banii rezultați guvernului
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
regală franceză. Carol al II-lea nu a avut nici un copil legitim, însă a avut numeroși copii nelegitimi: Ducele de Buccleuch, Ducele de Grafton, Ducele de Sain Albans și Ducele de Richmond. Aceste conexiuni franceze și romano-catolice s-au dovedid nepopulare și a dus la căderea dinastiei Stuart, a cărei dușmani reciproci s-au identificat cu protestanismul și pentru că Iacob al al VII-lea a ofensat stabilirea anglicană prin propunerea de toleranță nu numai catolicilor, dar și protestanților. Glorioasa Revoluție Engleză
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
romani" să se ridice sub arme împotriva otomanilor. Generalul Makrygiannis își amintește de un prieten care îl întrebase: "Ce spui, romanul e departe? Trebuie să ne culcăm cu turcii și să ne trezim cu romanii?" "Grec (Γραικός)" era cel mai nepopular dintre cele trei denumiri, însă totuși a primit o atenție disproporționat de mare față de cât de folosit era. Adamantios Korais, un cunoscut clasicist grec, și-a justificat alegerea în 'Un dialog între doi greci": „Strămoșii noștri obișnuiau să-și zică
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
a socotit că obiectivele inițiale ale NPE au fost atinse și că este timpul să se meargă mai departe. S-a crezut că, în general, s-a inteționat ca NPE să fie doar o măsură intermediară, și ea a dovedit nepopulară în rândul marxiștilor duri din partidul bolșevic datorită compromisurilor făcute capitalismului. Ei spuneau că este o trădare a principiilor comuniste și credeau că va avea repercusiuni pe termen lung, așa că doreau o economie planificată pe scară largă. Pe de altă
Noua Politică Economică () [Corola-website/Science/298239_a_299568]
-
Criza constituținală rusă a început pe 21 septembrie, când președintele Rusiei, Boris Elțin, a dizolvat legislativul federal, Congresul Deputaților Poporului și Sovietul Suprem, care se opunea tendinței de consolidare a puterii prezidențiale și reformelor economice neoliberale nepopulare. Decretul prezidențial din 21 septembrie contravenea prevederilor Constituției în vigoare de pe vremea sovietică. Pe 15 octombrie, după încheierea crizei constituționale, Elțin a dispus organizarea unui referendum asupra proiectului noii constituții. Congresul a respins decretul și a vota în favoarea îndepărtării lui
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Elțin în cazul a mai multor inițiative prezidențiale. Conflictul a ajuns într-un punct culminant pe 9 decembrie, când parlamentul a refuzat să-l confirme pe Egor Gaidar, arhitectul reformelor neoliberale a "terapiei de șoc" de liberalizare a piețelor, foarte nepopulare în rândul rușilor, în funcția de prim-ministru. Parlamentul a refuzat să-l confirme pe Gaidar, cerând modificarea programului economic și, pe de altă parte, împuternicind Banca Centrală a Rusiei, (aflată sub control parlamentar), să continue acordarea de credite întreprinderilor
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
guvernele comuniste satelite motivau închiderea granițelor pentru a preveni un exod al creierelor. În Cuba, Mișcarea din 26 iulie a preluat puterea în ianuarie 1959, răsturnându-l pe președintele Fulgencio Batista, administrația Eisenhower refuzând să ajute cu arme acest regim nepopular. Datorită faptului că tânărul lider revoluționar cubanez Fidel Castro, a fost, încă din 1956, în contact permanent cu KGB, Cuba a început, din martie 1960, negocierile privind achizițiile de arme din Europa de Est. Relațiile diplomatice dintre Cuba și Statele Unite au mai
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
telegramă că ostilitatea față de politica sionistă din Palestina este în creștere în ambele camere al parlamentului. El mai afirma că este tot mai greu să fie combătute opoziția contribuabililor britanici împovărați de taxe față de impunerea în Palestina a unei politici nepopulare. John Evelyn Shuckburgh, funcționar al noului departament al Orientului Mijlociu al ministerului de externe, a descoperit la un moment dat că toată corespondența de până la emiterea declarației Balfour nu este de găsit în arhivele Colonial Office, deși actele Foreign Office
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
dau totuși vinuri de deoarece vinurile obținute de țărani concurau pe cele nobile, scăzând prețul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii în perioada interbelică, au făcut ca Parlamentul să adopte o lege nepopulara privind îngrădirea plantarii de vite de vie hibride producătoare direct. În 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producători direcți și 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. În schimb, suprafața viilor cu specii nobile
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
război Bulgariei. Deși Bulgaria, în alianță cu Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman, a cucerit mai multe victorii împotriva Serbiei și României, ocupând cea mai mare parte a Macedoniei de la sârbi și Dobrogea de la români, războiul a devenit în scurtă vreme nepopular în rândul populației țării, care suferea mari greutăți economice și nu erau de acord să lupte alături de musulmani împotriva fraților ortodocși. Liderul Partidului Agrar, Alexandur Stamboliski, a fost închis pentru atitudinea sa deschisă împotriva războiului. Revoluția rusă din februarie 1917
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
cereri și a respins și pretențiile unora dintre membrii familiei imperiale, (prinții Mikasa și Higashikuni) sau a unor intelectuali influențui precum Tatsuji Miyoshi, care cereau abdicarea lui Hirohito, afirmând că punerea sub acuzare sau abdicarea împăratului ar fi fost foarte nepopulare în rândul japonezilor. Până la sfârșitul anului 1945, în Japonia fuseseră cantonați peste 350.000 de soldați SUA. La începutul anului 1946, au început să sosească trupe de schimb, care au fost încadrate în rândurile Armatei a 8-a americană, aflată
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
i s-a alăturat. La fel și Ioan de Bourbon și Ioan de Armagnac. Nu numai marii seniori erau nemulțumiți. Presiunea fiscală generată de cumpărarea orașelor din Somme în schimbul a 400,000 scuzi, îl făcuse pe rege să ia măsuri nepopulare față de unele categorii sociale. Ludovic a pretins, de pildă, clerului să-i acorde împrumuturi și a dispus inventarierea bunurilor bisericești, de asemenea a tăiat din privilegiile Universității și ale corpului de arcași și arbaletrieri ai Parisului. A suprimat și Pragmatica
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
a câștigat. Coloana sonoră a lui Shore pentru "Cele două turnuri" a fost neeligibilă pentru nominalizare datorită unei reguli noi prin care coloanele sonore care conțineau teme ale unui film anterior erau neeligibile pentru competiție. Această regulă a fost foarte nepopulară deorece, dacă era introdusă mai demult, alte coloane sonore ale unor sequel-uri (cum ar fi "Războiul stelelor" sau "Indiana Jones") nu ar fi fost nici ele eligibile. Drept rezultat această regulă a fost eliminată după numai un an. Totuși, Shore
Howard Shore () [Corola-website/Science/326300_a_327629]
-
Contele Elector de Saxonia. Toate proprietățile și titlurile sale din Țările de Jos au fost confiscate de regele Spaniei, iar el a fost etichetat ca proscris. În 1568, Wilhelm s-a întors pentru a încerca să-l determine pe foarte nepopularul duce de Alba să părăsească orașul Bruxelles. În acest gest, nu a văzut un act de trădare față de rege (Filip II), ci o cale de a se împăca cu regele Spaniei. Acțiunile lui Wilhelm, de a îndepărta consilieri neinformați, precum
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
definit frontierele lor din Africa de-a lungul rârilor Zambezi și Congo și un altul semnat la 14 octombrie 1899, care a confirmat tratatele coloniale din secolul al XVII-lea) au stabilizat situația din Africa. Aceste acorduri au fost totuși nepopulare în Portugalia, unde au fost văzute ca fiind în defavoarea țării. Pe plan intern, Portugalia a fost declarată în faliment de două ori: la 14 iunie 1892 și la 10 mai 1902, lucru care a provocat tulburări industriale, antagonism socialist și
Carlos I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322057_a_323386]