265 matches
-
manierismul solicită tineretul nostru din toate părțile, o asemenea lucrare face dreptate nu numai unui mare destin românesc, ci și ființei umane, prea des primejduită de propriii ei cronicari, literatorii.“ Capitolul IV, “ Pe drumul către steaua care a ars cândva nepotolit”-desigur se referă la “steaua” lui Radu Stanca-, autoarea întocmește o sinteză a lucrărilor personale, impresionante ca număr, valoare și volum, făcându-i cunoscută opera atât în țară cât și peste Atlantic. Capitolul V, “Radu Stanca (1920-1962)- In memoriam” adună
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
vină înapoi, să fiu puternic, plin de prospețime, gândul să aibă iarăși zglobie agerime, iar trupul să-l simt sprinten și vioi. Dau corpu-acesta care prea mult a obosit, o mantie de molii ciuruită, pe unul cu vigoarea în el nepotolită, arzând de patimi și dezlănțuit. Cer asta fiindcă-n mine simt sufletul la fel ca-n anii când de-abia plecam în lume, gata oricând ca altă menire să-și asume și să se-ndrepte spre-orice fel de țel. Am
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
și copist la teatru, unde îl cunoaște pe Ion Luca Caragiale. Între19-22 ani este student la Viena, la Facultatea de Filozofie și Drept, ca „auditor extraordinar”. Audiază cursuri ale diferitelor facultăți, frecventează cu mult interes biblioteca Universității, având o sete nepotolită de lectură. În acest oraș se împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe Veronica Micle. Se întoarce în țară și se înscrie la Universitatea din Berlin (22-24 ani). În această perioadă a avut o bogată corespondență cu Titu Maiorescu
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
scopul, de regulă, propria conservare. Totuși, pentru a-și atinge acest scop, ei caută să-i distrugă și să-i supună pe ceilalți, domnind astfel un război al fiecăruia cu ceilalți, pe baza adevărului brutal - „Homo homini lupus” - lăcomia sălbatică, nepotolită, ce transformă pe unii oameni în fiare - și care, cum am mai spus, naște pasiuni, concurență, dorință de glorie. Și interesantă este afirmația: „din moment ce nu dispun de o putere comună care să-i țină la respect, ei continuă să se
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]
-
vis, ne-ntoarcem în copii și se face că-i gonim pe înserate și se face că sunt caii vii sunet lung ne lunecă prin sânge - tropotul și coamele-n alai și se face că pământul plânge într-un dor nepotolit de cai și se face, se mai face că-n cetate adăstând câmpiile cât zarea dau năvală-n noi ca o dreptate caii dăruindu-ne iertarea --------------------------------------- Florentin Popescu, Obsesia păsărilor, colecția Opera Omnia, Poezie contemporană (Antologie completă de autor), Editura
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
simțăminte, o conștientă incursiune în metafizica subconștientului. De aici, adevărurile sacre, adevărurile universale, ca niște mărturii, cu semne de întrebare la început, monologuri conectate la Univers, răspunsurile fiind perpetue ape înspre atingerea segmentului de vârf, de unde acestea să curgă în nepotolite cascade poetice. Departe de zbor și dincolo de efectul scontat, renaște și sufletul Creatorului, o Pasăre Phoenix, cu aripile-i de cenușă, modele de dezinvoltură și devotament în fața creației. Scuturându-și penetul transfigurărilor materiale și gnoseologice, Pasărea Creației reînvie, ca un
PASĂREA CREAŢIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344057_a_345386]
-
Pentru de grijă-a să purtare Anda' pesko rakhimos Lasă la pronia înaltă, Mukălas-pe' ando ucho devlimos, De mulțumiri, de desfătare Parikerimatendar, gulimos Mai înainte el știa, Anglal vov jeanelas, Căci slăbiciunile ardeau Ka le bezăha thabonas În pieptul lui nepotolit. Ande lesko kolin bi-chailo'i. Viețuind în lume mare, Ande barea phuveate jivindoi, De slavă el s-a măgulit, Barimastar vo athavdino sas. În toate a făcut cercare, Savorănde zumav vo kărdeas Și cunoscându-le deșarte Thai chuche len jeanindoi
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
nouă oblăduire bună, Care va trona ca o nădejde-n mii de suflete profane, Numind-o cu grandoare, Primăvară. Visul părinților În vechea casă părintească, Timpu-l petreceam în jurul șemineului Și-mi aminteam o întâmplare, Ce mă umplea de-un dor nepotolit. În fața oglinzii privesc Și-o poartă a timpului mă-nvăluie, Arucându-mă-n negura vremii celei vechi. Mă face să-mi curgă lacrimi calde din izvoarele ochilor Și să mă prăpădesc de tristețea mirajului patern. O nălucire mă frământă pâna-n străfundu` sufletului Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
paralel și în momentele când mintea-mi hoinărește pe coordonatele acelei lumi fără seamăn, îmi cresc aripile din vise și e deasupra puterilor sufletului meu să nu mă avânt spre înălțimile sale și să-i sorb nemărginirea, stingându-mi setea nepotolită. Da, chiar așa cum a-ți auzit! Sunt dependentă de paranormal, nu cred că aș putea să mai suport viața asta prea normală, fără incursiunile în existența unei lumi paralele, în care mintea și gândurile să evadeze atunci când nu mai reușesc
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
rang mai însemnat în cadrul bisericii protestante, i s-ar fi cuvenit moartea prin ardere pe rug. Așa, însă, avuse parte de o moarte simplă, dar demnă de un bun credincios calvinist. La auzul acestei vești cutremurătoare, Julia izbucni în lacrimi nepotolite, încât nimic nu o putea alina sau opri din durere. Îl rugă pe tatăl ei să intervină măcar acum pe lângă municipalitate, ca trupul lui Hans să fie înmormântat într-un cimitir comunal. Îi aduse flori la mormânt, îi sădi un
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
nicicum. Iar tânărul îi era foarte recunoscător, nu-i ieșea din voie și era bucuros să se însoare cu ea!... Auzind aceste vești grele Mona se tulbură pe loc și se îngrozi. O apucă tremurul mâinilor, izbucni într-un plâns nepotolit. Se prăbuși pe un scaun și se tângui jalnic, cu multă amărăciune. Negustorul, văzându-și răzbunarea cât de bine funcționează, își salută gazdele și părăsi conacul. Mona rămăsese sfâșiată de durere. Striga, blestema, arunca lucrurile prin casă, în timp ce unchiul ei
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
două bețe/ Sprintene și ușurele/ Îmi ziceam că-s toboșar/ Și-ncropeam ritmuri cu ele. „În vacanță la bunici” „Buni, ce faci de mâncare/ Astăzi pentru prânzul mare/ O zeamă de baraboi/ Cum se face pe la noi”. „Prâsnelul” „Sfâr...prâsnel nepotolit/ De bunicul învârtit/ Să-i distrez pe nepoți/ Se-adunară-n juru-i toți”. „Vroia să știe” „Toți am fost copii odată/ Și-am făcut mici prostioare/ Știm că-n perioada dată/ Nu suntem îngeri sub soare”. În concluzie: Bunicii, împreună cu părinții sunt
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
a primit darul teologiei. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, cel care a adunat textele Părinților filocalici în colecția „Filocalia“, în limba greacă, la anul 1782, era cuprins de o adâncă iubire duhovnicească pentru Maica Domnului. Deci, sfinții au avut o dorință nepotolită de preamărire a împărătesei Cerurilor. Cu cât înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma în iubire manifestată în imne și cântări. Și tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
ne scăldăm în razele de lună sub teiul ce domol își ninge floarea unde cânta de dor privighetoarea. când scriu iubito mă lipesc de tine ca mângâierea ta să mă aline mireasma gurii tale să mă îmbete să-mi sature nepotolita sete. când scriu aud doar sunete profunde și-n primăvară albăstrimi de unde și văd cum chipul tău din nou răsare să-mi fie singur dor și alinare. luni, 15 aprilie 2013 Referință Bibliografică: când scriu / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
CÂND SCRIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345900_a_347229]
-
-ntreb, de Eminescu azi cine se mai teme? Mă-ntreb știind răspunsul durut din întrebare. Lăsați-l să se nască, e dreptul lui acum, Precum în Munți se naște ecoul din ecou, Nimic din Eminescu azi nu mai e postum, Nepotolit cuvântul cel scris e-atât de nou! LUMEA ASTA Întotdeauna lacrima-i sărată Și atunci când plânsul nu-i amar, Tot mai multă lume-i supărată Ori e fericită în zadar... Bolnavi înspre uitare se duc anii, În urma noastră mai rămân
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Voi sfărâma clepsidra, secunda voi opri In infinit să piară, căci sufletul mi-e dornic. Știu că se grăbește, dar timpul... va mai sta Căci i-am ascuns secunda în clipele de șoapte. Cu foame... de iubire și-un dor nepotolit Vom fi uniți prin patimi incendiate-n noapte. © D. Theiss Referință Bibliografică: Cu foame... de iubire / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate
CU FOAME... DE IUBIRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376829_a_378158]
-
Adevărul nu ucide crima. Toate crimele lenei și oboselilor noastre viclene - acum de-abia se-nfiripă și-urmează. ...Doar mi-a dat mie (El, Centrul) sprijin de nădăjduire a vieții adevărate. Și miez al uitării de-uitare. Cât chin, cât nepotolit (de nimic și de nimeni!) chin este în Tine, Dumnezeul uimirilor mele, care, precum călăii cei mai răi, mă sfâșie, mă împart către neuimirile semenilor mei - uitați, în astă lume, dumnezei...! ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
să menționăm aici meritele funciare ale sopranei HARICLEEA DARCLÉE în ceea ce privește construcția definitivă a marii arte lirice a lumii, atunci trebuie spus că ele se confundă intim, până la ultima particulă de materie și de antimaterie așezate la un loc, cu brâncușiana nepotolită „ieșire din Eu”, un exercițiu aspirațional complex și unic de a atinge cu palmele, în cazul sculptorului, și cu glasul, în cazul interpretei de operă, esența intrinsecă a lucrurilor și starea lor aparte de a fi, structura interioară greu perceptibilă
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
arhitecturală sui-generis, pe lângă fluidul tainic al muzicii văzute ca o „expresie pură a unei stări de suflet” de către GEORGE ENESCU, noblețea aceea curgătoare și mitică, aidoma simbiozei nemaiîntâlnite dintre fizionomia calmă a pustiului galben și modulația vijelioasă a unui fluviu nepotolit. Căci „muzica este un grai izvorât din inimă și menit s-aducă dragoste și-nfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite”, spunea același compozitor român în cadrul Discursului de recepție rostit în Ședința Academiei Române, în anul 1933
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
a primit darul teologiei. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, cel care a adunat textele Părinților filocalici în colecția „Filocalia“, în limba greacă, la anul 1782, era cuprins de o adâncă iubire duhovnicească pentru Maica Domnului. Deci, sfinții au avut o dorință nepotolită de preamărire a împărătesei Cerurilor. Cu cât înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma în iubire manifestată în imne și cântări. Și tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
una dintre concluziile cărții pe care o avem în atenție: „Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă” (p. 52). Dar concluzia este incompletă: ce se întâmplă cu însetarea după topirea în neființă, pe care o întâlnim în budism? Pentru a înțelege specificul acestei „topiri”, este necesară o comparație. În creștinism împlinirea
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
semi-complezență, dar nu și citind cartea de față. Ca de la femeie la femeie, criticul Flavia Cozma scrie : « Contemplând lumea cu ochiul “plin de iubire” al poetului, această colecție de poezie este la fel de captivantă și fascinantă pe cât este de insistent și nepotolit de angajantă, angajată și atrăgătoare, emoționantă, fermecătoare și o adevarată reușită. » Și , cu autoritatea sa overpowering (atotputernică, n.trad) academicianul, criticul și istoricul literar binecunoscutul Constantin Ciopraga scrie : « O scriitoare talentată, strălucitoare, cu har, inovativă , originală( ... =) la care subscriu cu
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
prin alba poartă, apare și volumul Ion Șiugariu, Paradisul peregrinar, Colecția „Meșterul Manole“, București, Martie 1942, despre care s-a scris: Nicolae Roșu, în „Gândirea”: „În aceste versuri se definește toată poesia d-lui Ion Șiugariu. Avânturile, mirajele, ispitele, năzuințele, nepotolita sete de evadare în spații metafizice, fulgurata întruchipare într’o identitate umanistă, duc poesia d-lui Ion Șiugariu către o dumnezeească desprindere a omului de humă. Desigur, un temperament poetic de un remarcabil dinamism, și nu mai puțin, o trudnică
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]