183 matches
-
figuri desenate prin coordonare la distanță, dar de la nivelul solului, nu de la mare altitudine. Sagan nu are predilecție visătoare și nici febleți estetice. Posedă un intelect lucid de o răceală draconică, ale cărui lămuriri lasă impresia unei săli aerisite și neprimitoare, grație voinței de a lichida problemele prin explicații scientiste. Nici urmă de înfiorare cosmică în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
nu și-au interiorizat cunoștințele și care, în loc să scrie dinăuntru, fac figura unor colportori docți care vehiculează informații exterioare. De aceea, majoritatea lucrărilor de acest fel, cu toate că ți se impun prin temeinicia științei și prin cimentarea argumentelor, sînt reci și neprimitoare. O galimatie de carcasă etanșă la radiații afective le ticsește paginile și o răceala asiduă de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
rafturile bibliotecilor, alcătuiesc marea groapă comună a rebuturilor livrești. Cartea lui Cristian Ciocan nu intră în această categorie. Ea este o mostră de competență analitică ce trece dincolo de crusta lexicală a cuvintelor neamțului. Iar dacă acum ocolim sintagmele pietroase și neprimitoare ale jargonului lui Heidegger și încercăm să-i înfățișăm ideile în cuvinte simple, atunci putem detecta două idei surprinzătoare pe care fenomenologul le formulează în privința morții. Prima idee este că fenomenul acesta atît de macabru e intransmisibil. La oricîte decese
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
ușor să faci un copil să zâmbească. Dar cum să faci să zâmbească un copil cu probleme de sănătate, care trebuie să meargă la tratament departe de casă, să aștepte pe culoarele spitalului și să locuiască în încăperi necunocute și neprimitoare? Fundația pentru copii Ronald McDonald a ales Timișoara pentru a construi cea de a doua Casă Ronald McDonald din România, care oferă cazare temporară gratuită familiilor din provincie ale căror copii se află sub tratament spitalicesc. În România mai există
Agenda2006-10-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284827_a_286156]
-
adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a criticii", adică evită discuțiile asupra obiectului și metodelor criticii. "Anestetică" și "afilosofică", critica franceză își relevă în schimb cu prisosință latura moralistă. în centrul său se
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
și felia de existență pe care o percepeai cu ajutorul lui. Pentru majoritatea dintre noi, matematica seamănă cu celălalt tărîm, tărîmul de dincolo, un tărîm inaccesibil ce îți dă fiori prin neputința de a-i intui rosturile, un tărîm rece și neprimitor, a cărui atotoputernicie rămîne neclintită în fața ignoranței noastre. E zona umbrelor, a mirajelor numerice, a fantomelor cu nume de funcții derivate, integrale și calcul infinezimal. O lume din care așteptăm ca cineva să ne dea semne pentru a ne ajuta
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
identității) care traversează durata cîtorva ani (de la cele dintîi semne ale intrării în pubertate pînă în primul an de studenție) și străbate două medii: orășelul de provincie și campus-ul universitar (aici, mai ales în varianta căminului studențesc insalubru și neprimitor). Adolescentă neîndemînatică, neatentă și aparent absentă, însă foarte prezentă în sine (acolo unde există un clocot de vitalitate reținut de barajul timidității), Letiția Branea provine dintr-o familie marginalizată, marcată de greșeli istorice asupra cărora eroina nu stăruie pentru că "nu
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
care nu se afla nimeni. Va fi fost probabil o antecameră. Am fost poftit să aștept. Pe pereți atârnau diverse tablouri, în jurul unui birou pe care se aflau câteva mici statuete. Domnea o atmosferă rece, ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al cerului. După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
urbe, lipsită cum e de înlesniri edilitare: drumurile nu sînt pavate, canalizarea e inexistentă, nu există apa curentă, electricitatea e o utopie și nici o cale ferată nu ajunge pînă aici. Într-un cuvînt, Balcicul e un tîrg barbar, rudimentar și neprimitor, numărînd la recensămîntul din 1930 puțin peste 6300 de locuitori, dintre care 1000 s`nt români. Un loc fără edificii, îngropat în calcarul țărmului. Dar micimea edilitară e suplinită de trei amănunte providențiale: primul stă în timbrul luminos al împrejurimilor
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
săptămînă am sosit, după un zbor de două zile, aici: în Dunedin, oraș universitar care e situat în sudul extrem al Noii Zeelande și destul de aproape de capătul lumii. Ceva mai "la vale" se face totul mai sărăcăcios, mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și mai important oraș al țării. Dar, în fond, ce înseamnă asta? Noua Zeelandă a fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului al XIX
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi de poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă, / Aici n-ar sta nici o iubită. / Stau triste negrele tablouri, / Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
rîde Cu-aceleași buze ca și ale mele Singurele din lume Singurele din lume Care oricînd de acum încolo Vor putea spune despre mine A murit tata Vîrste M-am îndreptat spre vîrstele mele Precum spre niște orașe Tot mai neprimitoare Am fost mereu întîmpinat cu invidie Și dat în cele din urmă afară Cu pietre Rănile mi le-am dus mai departe Nefericit și singur mereu La urmă am întrebat De ce Pentru ce Iar cineva Parcă abia așteptînd Mi-a
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
descrie subsemnata, în unele cronici, atmosfera din sală (de ce? simplu: pentru că e mai interesantă, uneori, decît cea de pe ecran!), am să spun că am văzut filmul la două-trei zile după premieră, la Scala, într-o dimineață, într-o sală înghețată, neprimitoare și goală, în care un individ răspundea cu o voce răsunătoare la mobil, în timpul filmului, rezolva chestiuni de serviciu, degajat și tare, fără ca nimeni să-i spună "dă-te mai încolo"; nici n-ar fi avut cine să-i spună
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
internațional, de la Budapesta, ar trebui să sosească la 20.30. Se anunță o întîrziere de patruzeci de minute. Mă îmbrățișez și-mi iau rămas bun de la șoferul care se întoarce, grabnic, la Sibiu. Singură în holul unei gări incredibil de neprimitoare. Sînt împodobită ca un pom de Crăciun. Nu mișc. Am stat mai bine de o oră în picioare, paralizată de frig și îndelung studiată de privirile trecătorilor. Făceam parte deja din décor. Un aurolac a încercat să lege niște vorbe
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
grav rănit îi cere apă, dar Moss nu are apă la el și o logică simplă îl face să se gîndească la singurul supraviețuitor al pistoliadei. Îl găsește sub un pom, unul dintre cei doi car cresc solitar pe solul neprimitor, împreună cu o valiză cu 2 milioane de dolari pe care nu ezită să și-o însușească. Greșeala care declanșează întreaga poveste ține de faptul că Moss într-un acces de umanitate pe care singur îl decretează drept prostie se decide
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
cel mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica care acceptă și respinge se referă doar la partea din lume stăpînită de eu, o parte mică, limitată de propria ei spaimă de a cunoaște o realitate neprimitoare. Eul preferă "fictivul", o înfățișare a gîndirii care pare a ordona totul, chiar imposibilul. Fictivizarea este o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
închizi ochii și să-ți imaginezi cum zboară dându-se peste cap un car sau altul!... Dar cărăușii, cu chipurile de piatră, struneau boii, strângeau frânele și totul părea firesc și la locul lui... După ce au trecut de aceste locuri neprimitoare, au ajuns cu ușurință la Lutărie. Pe chipul cărăușilor a reapărut lumina. Alecu Slobodă s-a apropiat de Gheorghe Amnar și i-a șoptit: S-o scoborât milităria din pod, băiete. Ai auzit ce i-a spus Hliboceanu lui Iordache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic, se mulțumi să stea în această (neprimitoare) casă; de o lună de zile, astfel, Victor se bucură de prezența lui, după un incident în niște lupte din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie să încerc. Însă orașul e neprimitor cu mine. Oriunde mă duc, mandarina mea cu accent de Shan-dong stârnește râsul. Nu sunt sunată înapoi după nici o audiție. După două luni, sunt complet falită. Nimeni nu vrea să-mi împrumute bani. Nimeni nu crede că voi avea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aici devine viziunea poetei cu adevărat interesantă), cartea nu mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un ungher, o ascunzătoare, un ultim refugiu. „Ultima patrie“ a cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț nu descrie acest refugiu ca pe un tărâm promis, ca pe un El Dorado al imaginației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
umilă și nepăzită de riscuri, neplăcută ca orice corvoadă. În lipsa unei realități mai acceptabile, viața trebuie stoarsă din cărți cu un sentiment de nelegitimitate și vină: „sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur“. A fura viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
-l apere de vânt și să mențină temperatura din jur constantă. Așezat într-o mică groapă în nisip, în cortul improvizat, dar rezistent, este în stare să aștepte să treacă orele cele mai călduroase ale amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
idealităței și al adevărului natural, atuncea trebuie să fi satisfăcut natura și această pretențiune atâta cât fizionomia reprezintatorului să nu contrazică absolut espresiunei de idealitate. Ce cerc mic de figuri îi va rămânea actorului a cărui fizionomie [e] (inacce[sibilă]) neprimitoare pentru espresiunea spirituală și cât [de] rar îl mână un talent specific tocmai la reprezintarea unor astfel de tipuri, la cari să poată întrebuința (artistice) ca artist o structură de obraz în care prevalează espresiunea simțuală. Fizionomia ordinară, în privința arhitectonică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]