832 matches
-
înghețarea" și reducerea graduală a stocurilor de arme nucleare și a mijloacelor de transportare a lor la țintă, interzicerea folosirii armelor nucleare și garantarea securității țărilor neposesoare de arme nucleare.28 Este important de reținut că aceste cerințe concrete de neproliferare verticală, vizând direct puterile nucleare, erau formulate în condițiile în care un prim proiect de tratat de neproliferare fusese avansat de Statele Unite în Comitet la 17 august 196529, urmat de un proiect sovietic, prezentat Adunării generale la 24 septembrie 196530
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
interzicerea folosirii armelor nucleare și garantarea securității țărilor neposesoare de arme nucleare.28 Este important de reținut că aceste cerințe concrete de neproliferare verticală, vizând direct puterile nucleare, erau formulate în condițiile în care un prim proiect de tratat de neproliferare fusese avansat de Statele Unite în Comitet la 17 august 196529, urmat de un proiect sovietic, prezentat Adunării generale la 24 septembrie 196530. Ele reflectau decepția produsă în rândul statelor nenucleare de proiectele de tratat propuse de cele două puteri nucleare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de tratat propuse de cele două puteri nucleare care ignorau complet cerința stabilirii unui echilibru echitabil de responsabilități și obligații între statele posesoare și cele neposesoare de arme nucleare. În același interval de timp, și-au definit pozițiile referitor la neproliferare, făcându-le publice, și alte state nedeținătoare de arme nucleare, având un potențial economic, științific, tehnologic și financiar de natură a le îngădui să producă relativ repede astfel de arme. Două exemple sunt edificatoare în această privință. Astfel, la 14
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
natură a le îngădui să producă relativ repede astfel de arme. Două exemple sunt edificatoare în această privință. Astfel, la 14 martie 1967, ministrul afacerilor externe al Japoniei a declarat în Dieta japoneză că țara sa sprijină obiectivele tratatului de neproliferare, făcând însă o serie de precizări. Între acestea figurau următoarele: tratatul trebuie să fie însoțit de eforturi ale puterilor nucleare în direcția dezarmării nucleare și a dezarmării generale; să nu stânjenească în nici un fel utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
realizările exploziilor nucleare în scopuri pașnice 31. Guvernul RF a Germaniei a transmis, la 7 aprilie 1967, statelor membre ale Comitetului celor 18 state pentru dezarmare, altor state, Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și Vaticanului un memorandum referitor la neproliferarea armelor nucleare. În memorandum se exprimau considerentele guvernului vest-german privind: a) legătura dintre acordul de neproliferare și efectuarea unor măsuri esențiale de dezarmare; b) destinderea în relațiile dintre statele participante la un asemenea acord; c) garantarea securității statelor neposesoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1967, statelor membre ale Comitetului celor 18 state pentru dezarmare, altor state, Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și Vaticanului un memorandum referitor la neproliferarea armelor nucleare. În memorandum se exprimau considerentele guvernului vest-german privind: a) legătura dintre acordul de neproliferare și efectuarea unor măsuri esențiale de dezarmare; b) destinderea în relațiile dintre statele participante la un asemenea acord; c) garantarea securității statelor neposesoare de arme nucleare; d) utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice; e) asigurarea egalității în cooperarea tuturor statelor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
esențiale de dezarmare; b) destinderea în relațiile dintre statele participante la un asemenea acord; c) garantarea securității statelor neposesoare de arme nucleare; d) utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice; e) asigurarea egalității în cooperarea tuturor statelor participante la tratatul de neproliferare 32. În cadrul ONU, fără a fi aprofundate, discuțiile relative la neproliferare în timpul celei de-a XXI sesiuni a Adunării generale, din 1966, s-au încheiat prin adoptarea a două rezoluții. Potrivit rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un asemenea acord; c) garantarea securității statelor neposesoare de arme nucleare; d) utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice; e) asigurarea egalității în cooperarea tuturor statelor participante la tratatul de neproliferare 32. În cadrul ONU, fără a fi aprofundate, discuțiile relative la neproliferare în timpul celei de-a XXI sesiuni a Adunării generale, din 1966, s-au încheiat prin adoptarea a două rezoluții. Potrivit rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de Uniunea Sovietică, Adunarea generală a adresat tuturor statelor un apel urgent
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de Uniunea Sovietică, Adunarea generală a adresat tuturor statelor un apel urgent: a) de a lua toate măsurile necesare pentru a facilita încheierea cât mai repede cu putință a unui tratat de neproliferare a armelor nucleare în conformitate cu principiile prevăzute în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale și b) de a se abține de la orice acțiune care ar contribui la proliferarea armelor nucleare sau care ar putea crea obstacole în calea încheierii unui acord
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
armelor nucleare în conformitate cu principiile prevăzute în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale și b) de a se abține de la orice acțiune care ar contribui la proliferarea armelor nucleare sau care ar putea crea obstacole în calea încheierii unui acord de neproliferare. In termenii rezoluției 2153 A(XXI) din 17 decembrie 1966, prezentată de 47 de state, Adunarea generală chema Comitetul celor 18 state pentru dezarmare să examineze de urgență propunerea vizând acordarea de garanții de către puterile nucleare că nu vor folosi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu vor folosi armele nucleare contra statelor nenucleare pe al căror teritoriu nu sunt amplasate arme nucleare; cerea "tuturor statelor să respecte cu strictețe principiile enunțate" în rezoluția 2028 (xx); cerea Comitetului de dezarmare să acorde o înaltă prioritate chestiunii neproliferării armelor nucleare, "în conformitate cu mandatul definit în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
rezoluția 2028 (xx); cerea Comitetului de dezarmare să acorde o înaltă prioritate chestiunii neproliferării armelor nucleare, "în conformitate cu mandatul definit în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor nucleare atenției Marii Adunări Naționale (MAN) în cadrul unei sesiuni speciale consacrate dezbaterii politicii externe a țării
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dezarmare să acorde o înaltă prioritate chestiunii neproliferării armelor nucleare, "în conformitate cu mandatul definit în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor nucleare atenției Marii Adunări Naționale (MAN) în cadrul unei sesiuni speciale consacrate dezbaterii politicii externe a țării (24-26 iulie 1967). Dacă în aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor nucleare atenției Marii Adunări Naționale (MAN) în cadrul unei sesiuni speciale consacrate dezbaterii politicii externe a țării (24-26 iulie 1967). Dacă în aprilie 1964 noua orientare a politicii externe a fost stabilită printr-o hotărâre de partid, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
guvernului în problemele internaționale actuale" a fost prezentată de Nicolae Ceaușescu, secretar general al CC al PCR, fiind aprobată prin Hotărârea Marii Adunării Naționale din 26 iulie 1967.34 În principalele luări de cuvânt ce au urmat, diferitelor aspecte ale neproliferării (nediseminării) armelor nucleare le-au fost consacrate spații însemnate, avansându-se argumente de ordin politic, juridic, economic și științific în susținerea noii poziții a României privind această problemă. Elementele cheie referitoare la "nediseminarea nucleară" în viziunea României pot fi sintetizate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia, din ianuarie 1965. O mutație în conduita României: de la tăcerea deliberată la implicarea activă în negocieri Sesiunea MAN și Declarația adoptată reprezentau un semnal clar privind noul mod de acțiune a României în problema neproliferării armelor nucleare. Corespunzând unei etape noi, noua orientare marca renunțarea la "tăcerea autoimpusă" și participarea activă la dezbaterile și negocierile vizând încheierea tratatului de neproliferare. Ceea ce presupunea, desigur, o atitudine în egală măsură echilibrată și constructivă, pusă sub semnul exigenței
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Declarația adoptată reprezentau un semnal clar privind noul mod de acțiune a României în problema neproliferării armelor nucleare. Corespunzând unei etape noi, noua orientare marca renunțarea la "tăcerea autoimpusă" și participarea activă la dezbaterile și negocierile vizând încheierea tratatului de neproliferare. Ceea ce presupunea, desigur, o atitudine în egală măsură echilibrată și constructivă, pusă sub semnul exigenței și creativității. Cadrul instituțional de desfășurare a acestei activități îl reprezenta, în continuare, Comitetul celor 18 state pentru dezarmare. Delegației române participante la lucrările forumului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a acțiunilor, demersurilor și inițiativelor delegației române s-a dovedit convocarea șefului acesteia, în trei rânduri, la ședințe ale Prezidiului Permanent în cadrul cărora au fost supuse atenției stadiul lucrărilor Comitetului de dezarmare și direcțiile în care evoluează negocierile în chestiunea neproliferării nucleare. Două dintre acestea au avut loc în toamna anului 1967, iar cea de-a treia în februarie 1968. Din partea MAE a fost de fiecare dată prezent George Macovescu, prim adjunct al ministrului de externe, ministrul Corneliu Mănescu deținând în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
informare decât pentru obținerea unor aprobări prealabile prezentării lor în ședințele plenare oficiale ale Comitetului. Sub raport tactic, schema aplicată a prezentat următorea configurare: * 8 august 1967: intervenția prin care a fost prezentată în toată amplitutdinea ei poziția României cu privire la neproliferarea armelor nucleare și principalele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească tratatul în curs de negociere 35. S-a subliniat că, în viziunea României, tratatul de neproliferare trebuie să îndeplinească patru condiții principale: a) să facă parte integrantă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
intervenția prin care a fost prezentată în toată amplitutdinea ei poziția României cu privire la neproliferarea armelor nucleare și principalele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească tratatul în curs de negociere 35. S-a subliniat că, în viziunea României, tratatul de neproliferare trebuie să îndeplinească patru condiții principale: a) să facă parte integrantă dintr-un sistem de măsuri menite să conducă la eliminarea armelor nucleare; b) să ofere garanții egale de securitate pentru toate statele, mari sau mici, nucleare sau nenucleare; c
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
se supună în aceeași măsură toate țările și care să nu lase portițe pentru intervenția în treburile interne ale statelor (ENDC/PV.320, 8 august 1967, p 35); * 28 septembrie 1967: intervenția consacrată analizei critice a proiectului de Tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare prezentat la 24 august de delegațiile Statelor Unite și Uniunii Sovietice sub forma a două texte separate, dar cu un conținut identic 36; * 19 octombrie 1967: intervenția de prezentare oficială, din însărcinarea guvernului român, a unui "Document de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și Uniunii Sovietice sub forma a două texte separate, dar cu un conținut identic 36; * 19 octombrie 1967: intervenția de prezentare oficială, din însărcinarea guvernului român, a unui "Document de lucru conținând modificări și adăugiri la proiectul de tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare", distribuit în aceeași zi ca document oficial al Comitetului 37. Documentul conținea 34 de amendamente și modificări axate pe satisfacerea celor patru cerințe principale pe care trebuia să le îndeplinească un tratat de neproliferare; * 26 octombrie, 2 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
proiectul de tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare", distribuit în aceeași zi ca document oficial al Comitetului 37. Documentul conținea 34 de amendamente și modificări axate pe satisfacerea celor patru cerințe principale pe care trebuia să le îndeplinească un tratat de neproliferare; * 26 octombrie, 2 noiembrie și 16 noiembrie 1967: intervenții dedicate prezentării argumentate a principalelor aspecte abordate de documentul de lucru românesc 38. De notat că, în mod deliberat, documentul de lucru distribuit de delegația română a fost încadrat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
variante ale proiectului de tratat în cursul negocierilor din 1968. Comitetul celor 18 state pentru dezarmare, a cărui activitate a fost întreruptă la 7 decembrie 1967, și-a reluat lucrările la 18 ianuarie 1968. Consacrate în exclusivitate finalizării tratatului de neproliferare, acestea s-au încheiat la 14 martie 1968 fără a fi reușit să atingă obiectivul țintit, dar apropiindu-se semnificativ de el. În ședința din 18 ianuarie a Comitetului, delegațiile americană și sovietică au prezentat proiectele identice, dar separate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de lucru înaintate de delegațiile Italiei (20 februarie) și Nigeriei (28 februarie și 14 martie), precum și un Memorandum al guvernului R.F. a Germaniei (6 martie). * 17 februarie: într-o cuvântare rostită la Ploiești, Nicolae Ceaușescu reafirma poziția României în problema neproliferării, reiterând ansamblul cerințelor formulate anterior.40 Reafirmarea publică a punctului de vedere românesc reprezenta un semnal transmis celorlalți aliați în ajunul reuniunii Pactului de la Varșovia, programată pentru începutul lunii martie, în capitala Bulgariei. * 7 martie: Comunicatul Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]