8,131 matches
-
noastră sare. Din primul plânset de copil, din tot efortul vieții noastre, al timpului cărnii fitil, ne ridicăm încet spre astre ... Prin lacrimi calde și sudori a vieții toată suferință, zâmbim la soare și la flori, un zâmbet trist de neputință. Nevoia de-a ne-ntoarce-n neant lăsând în urmă alba humă, noi, fiecare un atlant, ne presurăm ca fina brumă, În timp ce scara o urcăm, pe raza ce-a fost coborâtă, și dintr-un minus ne-avântăm, spre-o altă
SCĂDEREA ADUNĂRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1458023191.html [Corola-blog/BlogPost/348549_a_349878]
-
infecteze cu boala de care suferă el. Sunt unii oameni care nu-și găsesc reazim în propriile lor coordonate de viață și, bătuți de vânturi în toate direcțiile, trebuie să găsească ceva pe care să se poată răzbuna. Roși de neputință și sufocați de invidie, luptă din răsputeri să se scuture de asemenea năpăstuiri și atunci, debusolați cum le este plămada, sar în extrema cealaltă, pun pe ei vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1438700937.html [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
dar promite-mi că nu mă dai de gol la Tina! Nu aș dori să știe că am mai spus cuiva ce problem avem. S-ar supăra rău. Am încredere și-ți spun căci simt că mă sufocă durerea și neputința Ingrid! Mi-a spuns Ilinca, izbucnind deodată într-un plâns cu suspine de mi se rupea sufletul de milă. Eram uimită de acea reacție a ei.Așa cum plângea, părea un copil neajutorat și eu simțeam că mi se sfâșie sufletul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465760048.html [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu alai. Visând mereu numai la tine Ca vrabia al său mălai. Eu știu că dincolo, abile M-așteptă nopți întunecate. Și vor dura chiar multe zile Să văd iubiri împerecheate. Am sentimentul neputinței De câte ori te văd pe tine. Și apuc calea pocăinței Ca mie să îmi fie bine. Te văd în vise tot mereu Cum mă atragi, m-ademenești. Golind pe însuși Dumnezeu De sentimentele firești. Aș vrea ca să mă lecuiesc Mergând pe
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473583524.html [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
păcat ! Mă-ncearcă sentiment cumplit Ca de curată nebunie. În care eu voi sta pitit Să-ți cercetez melancolie. Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu alai. Visând mereu numai la tine Ca vrabia al său mălai. Am sentimentul neputinței De câte ori te văd pe tine. Și apuc calea pocăinței Ca mie să îmi fie bine. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: CALEA POCĂINȚEI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473583524.html [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
făcliile lor”. Mitropolitul precizează că venirea Sfintei Lumini are loc în fiecare an. - La începutul sec. XI istoricul musulman al-Biruini notează: ,,În legătură cu Sâmbăta Învierii se spune o istorie ce uimește pe cercetătorii științelor naturale și al cărei fundament este cu neputință de descoperit. Dacă asupra fenomenului n-ar fi existat acordul venit din partea unor persoane cu concepții diferite și care relatează că el este fundamentat pe declarațiile martorilor oculari și a fost transmis de învățați deosebiți și de alți oameni în
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (I) de ION UNTARU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumina_sfantului_mormant_i_ion_untaru_1365825735.html [Corola-blog/BlogPost/345822_a_347151]
-
perfecțiunii. Nu și-a adjudecat domeniul poeziei ca o proprietate exclusivă. Nu a fost desăvârșit. A fost însă un autor genial. Iar geniilor li se pot mai ușor ierta greșelile. Iar celor care nu-l înțeleg li se pot îngădui neputințele. Dar de vină nu e Nichita. Păcatul trebuie căutat în ei. Dar oricine poate fi absolvit de păcate. Și niciodată nu e prea târziu. Sigur, nu toți ajungem la înălțimi, dar toți putem aspira la înălțimi, având șansa să trăim
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_mi_e_dor_de_nichita_ca_de_limba_romana_nicolae_baciut_nichita_stanescu_cu_coltul_inimii_editura_nico_targu.html [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când în noi odihnesc... liniștit, nepăsări... Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon, Ard un vis rătăcit...printre câte mai vin. Pe
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1453271426.html [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
toate - Spiritul ce înalță ternul cărnii lut, Singurul ce este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1473561656.html [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea. Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea lui: Eternitatea. Cluj Napoca 27
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
mânioase care se rostogoleau măturând tot ce le sta în cale, Ieșeau și gospodarii să stea de veghe la capătul podului, împreunând mâinile și rugându-se la Dumnezeu să abată necazul de la ei. Țin și acum minte senzația aceea de neputință a omului rămas dezarmat în fața viiturilor care puteau să măture totul în calea lor. Ce să ne facem noi când om vede că vine apa peste noi și ne ia totul la vale, se întrebau oamenii speriați. Cu timpul, începuseră
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
decât cu cea de pe Pământ. Iar ceea ce i se întâmpla acum însemna un fel de misiune, pentru că simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor (...) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. (...) Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin by http://uzp.org.ro/o-carte-pentru-nobel-ispita-izbavirii-de-mihai-sin/ [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor (...) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. (...) Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug, sau spânzurați, sau torturați, în chinuri fioroase. Sistemul nu a cedat niciodată în fața criticilor lui, în fața celor
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin by http://uzp.org.ro/o-carte-pentru-nobel-ispita-izbavirii-de-mihai-sin/ [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
să spună că e perfectibil. Au fost eliminați, cum se spune astăzi, «scurt», fără multe vorbe. Dar în România mulți creatori trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin by http://uzp.org.ro/o-carte-pentru-nobel-ispita-izbavirii-de-mihai-sin/ [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care fiecare scapă cum poate, iar unii nu scapă deloc.” „În definitiv -mărturisea scriitorul Mihai Sin -, fiecare dintre noi asta căutăm o
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin by http://uzp.org.ro/o-carte-pentru-nobel-ispita-izbavirii-de-mihai-sin/ [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
scopul, lecția pe care trebuie să o înveți. Vrei să afli, încerci să te întorci în tine, la acel punct în care toate deciziile luate au un sens, o explicație... dar te izbești de ziduri peste care ți-e cu neputință să te cațeri. Constați, dezamăgit, din nou, că ești blocat în tine însuți, sau că entitățile superioare nu îți dau acces înlăuntrul tău. Ți-au parolat memoria, ți-au parolat viața. Poate e spre binele tău, poate încă nu ai
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/paparuz_adrian_1458128743.html [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
m-ascund când clipa doare, Mă fac mai mic, mai mic și cer, puțină-nviorare, Ascult tăcut un ciripit și parcă tot mai tare, Îmi văd întregul meu avut, durere și sudoare. N-aș vrea să plâng sub baldachin, răpus de neputință, Nu vreau, nu pot să mă prefac că am doar biruință, Sunt încercări la orice pas și chiar de am credință, Sunt doborât ades și zac cu-ntreaga mea ființă. Și cui să cer un ajutor, când toți, toți au
ISUS, MEDIC CERESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1427694605.html [Corola-blog/BlogPost/341007_a_342336]
-
oamenilor se aseamănă și, noi păsările ne asemănăm. - Da, dar tu ești o pasăre deosebită, și pregătește-te că într-o zi vei pleca departe. - Și frățiorii mei ? - Ei vor rămâne aici, cu viața lor obișnuită, cu grijile, preocupările și neputințele lor. - Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac? - Tu...trebuie să ai foarte multă răbdare, și să aștepți clipa cea mare... - Tăcută, nedumerită și îngândurată, pasărea se uită îndelung la băiețel și cu ochii plini de lacrimi se întoarse
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
zisei societăți civile, de masoni, de maghiari (UDMR, Tokes), germani (Johannis), țigani romi (Vanghelie), armeni (Vosgasian), evrei (Roman, Ungureanu), greci (Tariceanu) etc., care trag cu toții targă pe uscat. Toată lumea vede că împăratul este gol. Nimeni nu intervine și senzația de neputința e generală. Asta l-a făcut pe acad. Florin Constantiniu să remarce public că acuma este mai rău decât sub Stalin și nimeni nu l-a contazis. Ideea, proiectul emancipării naționale și sociale aparține Școlii Ardelene (1791, 1848), fapta unității
IDEEA, FAPTA ŞI ORIENTAREA NAŢIONALĂ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 by http://confluente.ro/Viorel_roman_scoala_ardeleana_si_ce_viorel_roman_1336724441.html [Corola-blog/BlogPost/354422_a_355751]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_dumitru_popescu_.html [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
pe omul tău și-ți voi arăta pe Dumnezeul meu”. În fiecare epocă, oamenii lui Iisus Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției și a morții naturii noastre umane plină de neputințe, n-au încercat (și chiar dacă au făcut-o, au regretat ulterior) să prezinte în fața lui Dumnezeu „autojustificarea” ori „auto-îndreptățirea lor” lor sau „dreptul” ori „libertatea” lor. Însă mulți alți oameni, mai cu seamă din ziua de azi, trăiesc în mod
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465290090.html [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO by http://confluente.ro/In_memoriam_preacuviosul_parinte_pe_stelian_gombos_1340870789.html [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
voluntar ca un adevăr al existenței, a faptului că omul se simte dator sieși cu propria-i renaștere... Înaintând pe calea imposibilului ce devine posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când se despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1488764634.html [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
văd nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză... *** nu
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1456337964.html [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]