3,633 matches
-
în hohote și se eliberează. În Fapte vitejEști în București, copiii și adulții regăsesc ceva din multele frici, mai mici sau mai mari, pe care le-au trăit cândva, cu intensitatea unei avalanșe emoționale. Ceva din frica de a fi neputincios într-un întuneric care se lățește ca o pată de singurătate acaparantă. Ceva din frica de apa care pare fără început și fără sfârșit, o apă-lume de care corpul mic al copilului se simte amenințat. Creatorii spectacolului construiesc, cu ajutorul umbrelor
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
Român! Mai ales acum, când unii asudă să subțieze orele de limba română în școlile României, să „înghesuiască” și să „scurteze” istoria, să elimine latina, poate chiar și religia unui popor, primul născut creștin în Europa, prin Apostolul Andrei. Unii, neputincioși guvernanți, mereu împing în față, pentru a se scuza, în nimicnicia, în nemernicia, în micimea lor, Uniunea Europeană, acest șarpe Boa, care, încetul cu încetul, vrea să înghită totul. În acest punct multe ar fi de spus. Încetul cu încetul, Eminescu
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
se înscrie în P.C.R., dar asta înseamnă pentu el anularea independenței de spirit și a personalității lui de până atunci. Doctorul în filosofie de la University of Southen din California, autorul studiului Kalokagaton, începe să frecventeze cu prudență Biblioteca americană, asistă neputincios la dispariția Societății "Amicii Statelor Unite" și a Revistei româno-americane, unde fusese unul dintre cei mai însuflețiți colaboratori. Este pur și simplu derutat citind articolul lui Kamenev "contra artei burgheze", unde chiar și Picasso, deși luptător comunist, se vede pus la
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
de junghiuri, tu erai tusea de seară. Un fel de redingotă Armani printre borfașii în blugi Dracula Park. Tot îngerul se ridică și cade, tot omul vine și pleacă. Tot. Of! Vin încet - vin ca un murmur - dintr-o călătorie neputincioasă. Am rupt-o definitiv cu moș ion roată, unirea și agroturismul istoric. Strănepoții acestei minciuni corporatiste nu-mi mai pot pune bețe-n roate. Vin încet, vin ca o boare. Nici nu mă simțiți. Alunec razant cu paharul vostru conceptual
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
prăbușiri totale de speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți mi se spune: ce faci?, de ce stai degeaba?, fă bani, bani
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
lună tu ai alerga după infractori? Dacă ai fi pompier, te-ai aruncă în flăcări pentru 1000 de lei pe lună? Când oamenilor le este foame și mai mult decât atât, copiilor lor le este foame și ei îi privesc neputincioși, nu le mai pasă de uniformă, de legăminte, de principii.Si îi înțeleg, si sunt alături de ei. Și mă bucur că au avut curajul să iși urle nemulțumirea, știind că blaga va da cu ei de pământ. Și sper că
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu flori. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu Ester de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate.
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
angaja într-o aventură sau alta, într-o încercare sau alta, că ea nu va duce nicăieri, că nu-i va lăsa, din nou, în gură, decît gustul binecunoscut al cenușii. (îndrăznesc să emit ipoteza freudiană că tocmai această ciudă neputincioasă ar explica limbajul amoros frust, - atît de surprinzător pentru un om de delicatețea lui - în legătura cu diverse femei pe care le dorește, limbaj care a stîrnit indignarea multor spirite pudibonde, și nu numai...). Oricum ar fi, mi se pare
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Franceze, caracterizate prin rigoare, finețe și umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvânt are locul și funcția sa. Finețea este cea a gândirii: nuanța este privilegiată într-o gândire care încearcă să-și găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. În sfârșit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe ființa umană, dar o transcende. Pompiliu Crăciunescu a dezvăluit, prin scrierile sale deschizătoare de drumuri, potențialități care se vor concretiza cu siguranță în
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
împlinirea propriului său destin. țe și umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvânt are locul și funcția sa. Finețea este cea a gândirii: nuanța este privilegiată într-o gândire care încearcă să-și găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. În sfârșit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe ființa umană, dar o transcende. Pompiliu Crăciunescu a dezvăluit, prin scrierile sale deschizătoare de drumuri, potențialități care se vor concretiza cu siguranță în
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
deci o promisiune, ci o previziune. Dacă vreți, un mesaj Ťocultť", lansat într-un moment al încremenirii absolute, al lipsei totale de orizont. O schimbare majoră era desigur previzibilă, dar nimeni în stare să-i conceapă timpul și modul. Asistam neputincioși la un ŤApus de soareť grotesc, confruntînd mental ipotezele actului ultim: fatalitate biologică, demisie, complot? într-o asemenea atmosferă, de așteptare confuză și de tăcere apăsătoare, adîncirea în studiul trecutului devenea un izvor al reconfortării morale. Mai ales studiul unor
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
din subconștientul unui dictator nebun și trăit în mod real de 22 de milioane de oameni. O metaforă nu se poate substitui, desigur, analizei istorice profesioniste. Există însă perioade și momente față de care instrumentele obișnuite ale acesteia sînt și rămîn neputincioase, iar epoca anilor '80 ai României pare a fi, cel puțin pînă acum, una dintre cele care se încăpățînează să reziste examenului analitic. Să fie pentru că într-adevăr a fost o epocă în care dimensiunea politică fusese subordonată celei maladive
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
ființa ta. Alergând frenetic o să mă-ntorc prin toate clipele și prin toate îmbrățișările: poate o să te găsesc undeva acolo, privind iubirea noastră liniștit, invizibil. Clipele ne mureau Clipele ne mureau în brațe, unele zbătându-se și plângând, altele tăcute, neputincioase sau resemnate. Ne rugam de ele să mai stea puțin, încă puțin, dar era prea puternică pânda care le dorea și care le smulgea sărutului nostru. Stăteam amândoi îmbrățișați în camera goală și pereții ne încercuiau și se clătinau ca
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
venit vremea pentru o schimbare în viața mea. Dar până acolo, până în acel moment de schimbare majoră a vieții mele iar mă lovesc de RĂBDARE.... În fiecare moment, mă loveam de răbdare, în fiecare moment când mă vedeam cât de neputincioasă sunt... mă loveam de răbdare... mă loveam... de neputința mea și atunci apelam din nou, iar și iar... la RĂBDARE și CREDINȚĂ... Știu cu toată ființa mea că acest lucru mă va ajuta, se va întâmpla... să-mi fie din ce în ce mai
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
rosturile, tradițiile, mentalitățile, macină totul, pulverizează și nu mai știm care este esența lucrurilor, a trăirilor, a însăși vieții, nu mai știm în cine și în ce să credem, nu mai știm pe ce piloni să ne construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
pragurile prietenilor și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul lui de reședință. Am fost chiar colegi de bancă. In ciuda vicisitudinilor, NICU strălucea printre elevi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mai noi ajung să se manifeste în toată splendoarea lor. Soția este atinsă tot mai des de atacuri de panică, devine cvasi-handicapată, nu mai poate ieși pe stradă, trebuie să fie însoțită chiar și în cabina de w.c. Doctorii ridică neputincioși din umeri, frustrările devin maxime, personajul trăiește disperarea unei permanente stări de alienare. Firește, referințele sale culturale sunt cu totul altele, coșmarul cotidian își găsește explicații în Freud și Jung, dar aceasta nu duce și la rezolvarea problemei. În final
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
a vieții de zi cu zi trăite în preajma unui bolnav, incapabil să ducă prin forțe proprii o existență normală. Sensul este însă complet schimbat. La Matei Călinescu scrisul are drept temei o imensă afectivitate, iubirea pentru cel în suferință, durerea neputincioasă de a ști cum va evolua boala, dar de a nu putea să i se opună, compasiunea pentru inocența cu care fiul său își înfrunta tragicul destin. Totul, în Portretul lui M, îndeamnă la înțelegere și participare. La personajul lui
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
unealta exclusivă a literaților, nu e perla stilistică a unei retorici ce-și face din elocvența artistică (deci neștiințifică) un merit exclusiv, ci metafora este o condiție esențială a matematicii. Cu marea deosebire însă că acolo unde cuvintele se dovedesc neputincioase, acolo simbolurile sînt menite a prelua conținutul intuitiv al gîndirii noastre. Un artist ale cărui metafore nu ia niciodată chipul cuvîntului, cam așa s-ar putea defini în zilele noastre matematicianul. Un alt amănunt este că efortul pe care ți
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
o ispită, o sminteală, o cauză a căderii altora, după cum, în același timp, luptă cu putere împotriva unor astfel de conduite ale celorlalți. Un bun creștin trebuie să înlăture din ținuta sa și din gândirea sa ce este rău și neputincios, iar cuvintele sale să fie ziditoare și mântuitoare. Cel ce luptă să-și controleze și să-și ordoneze moral gândurile și cuvintele, trebuie să-și supravegheze și ținuta trupească, îmbrăcămintea, pentru a nu fi pricină de sminteală, celor mai slabi
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
cuvintele sale să fie ziditoare și mântuitoare. Cel ce luptă să-și controleze și să-și ordoneze moral gândurile și cuvintele, trebuie să-și supravegheze și ținuta trupească, îmbrăcămintea, pentru a nu fi pricină de sminteală, celor mai slabi și neputincioși. De asemenea creștinul trebuie să fie modest, smerit și decent în îmbrăcăminte. Dacă hainele scumpe, luxul în îmbrăcăminte sunt expresii ale slavei deșarte, hainele provocatoare, indecente exprimă pofta și goana după plăcere trupească și constituie o cauză de sminteală și
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
note și indici de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 2, Edit. IBMBOR, București, 1997, p. 504. footnote>. Cu toate că avortul era oprit de lege, practica aceasta încălca legea. Din literatura timpului putem afla multe proteste zadarnice, neputincioase în a îndrepta decadența. La sfârșitul secolului al II-lea, Clement Alexandrinul amintește și condamnă această practică a timpului său, zicând: Se cuvine să fim cu grijă pentru că întreaga noastră viață se va scurge în chip firesc, dacă ne stăpânim
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
nota bene) în 1977, sublinia apăsat „lipsa de preocupare a fostelor regimuri politice pentru rezolvarea situației celor lipsiți de vedere“. Este adevărat că Regulamentul organic din 1831 prevedea înființarea „Caselor obștești făcătoare de bine“, care acordau ajutoare familiilor sărace și neputincioșilor“, fără ca nevăzătorii să constituie o categorie distinctă pentru care să fie reglementat în mod special modul de ajutorare. Cu toate acestea, Institutul de orbi din Cluj funcționa cu 45 de ani înainte de „instaurarea primului regim democratic“, în timp ce Așezământul de ocrotire
Agenda2004-7-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282060_a_283389]