299 matches
-
din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îmi spune el, punându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe ceafă - singurul loc unde știe că în mod garantat îmi trimite fiori în jos pe șira spinării. Mă sprijin de el, simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
viață de către un aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe. Din când În când, scotea câte un suspin adânc, Își scărpina bărbia nerasă și se plesnea peste picioare vânând țânțari. Se simțea vinovat. Toate problemele pe care le aveau acum erau din vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de șacali ce are de-a face cu o pradă mult dorită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ăsta a amețit-o mai mult decât altitudinea. Jina s-a așezat pe jos ca să-și scoată bocancii și cămașa udă de transpirație. Peria de păr și-o lăsase în cabana lui Ellis, dar, din fericire, Zach o prefera așa - nerasă, nepieptănată, în starea aceea în care aroma trupului ei nu se mai deosebea de cea a râului. Zach a plecat în explorare în timp ce ea s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri adânci, un om care impunea respect și care părea că respectă tot ce mișcă pe lângă el. Aș fi vrut să-i răspund, dar gura mea nu putea scoate niciun sunet. Dacă ar ști că am plecat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
microbuzul din marginea dreaptă a semicercului. Nu-mi explic de ce, dar În partea aceasta nu erau clienți și nici felinarele nu ardeau. Îmi spuseseră mie muncitorii ăia că individul e bine cunoscut aici. În lumina vineție, fața palidă, buhăită și nerasă a bucătarului ieșea bine În evidența. În timp ce-și ștergea mîinile de șorț, cu ochii pe jumătate Închiși și buza de jos răsfrîntă, Împărțea zîmbete În dreapta și-n stînga. — E cam răcoare. — Ce-ai zice de o ceșcuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-o ridicînd vocea. În loc să-mi răspundă, mi-l arătă din ochi pe mandatar. Ziarul căzu În mijlocul tejghelei și individul ridică ochii. CÎnd ni s-au Întîlnit privirile, le-am simțit fulgerarea. Vocea lui ascuțită nu se potrivea deloc cu barba nerasă. — Din păcate nu mai sînt locuri. Nu m-a mai băgat În seamă și-și coborî din nou ochii asupra ziarului. — Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber... — Poftim? răsună vocea sinistră a fetei. Își Îndepărtă radioul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Lepădatu. Moșneagul îl cercetă cu ochii mici și vioi. Străinul era trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului. Privea trist în gol cu doi ochi verzi, înfundați sub frunte și sub sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne albă; moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveam două mailuri! Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat, încremenită de speranță. Dar primul era de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Immac Mirosul! Arsurile! Crește la loc deja, dar țepoasă și... și... ca barba nerasă... Mă transform în bărbat. I-am sugerat să încerce s-o depileze. Al doilea mail era de la mama! Cu asta, era a doua oară în viață. Ce s-o fi întâmplat? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Labele picioarelor puțin cam mari, pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de stil, nici Mercedes la scară, Nu folosesc parfumuri din Paris, Apar neras și neglijent în public, Sălbatic sunt - o recunosc deschis . Da, doamnă, ce să fac, sunt un barbar, Dar gândul meu e drept și fără pată, Nu pot să neg nimic, ăsta sunt eu, Sunt derbedeu, dar mintea mi-e curată
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
se și cunoscuseră părinții lor. Popescu nu și-i văzuse niciodată pe ai săi, iar Grințu se despărțise de mama lui când avea 13 ani. La moartea ei, cineva, un unchi, Îl dusese să stea de vorbă cu un bărbat neras și prost Îmbrăcat care Începuse să plângă imediat ce a dat cu ochii de el. Își amintește că l-a scuipat și a fugit. Omul acela Îi era tată? Peste numai o săptămână unchiul Vergu Îl instala pe Grințu la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că putea să se Întâmple acest lucru o dată cu Anschluss-ul. Desigur că puțin Îi păsa băiatului de 15 ani de atunci de ce se Întâmpla cu Austria și probabil că nici soarta de acum a țărilor din Orientul Apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se pregătea să-l Întrebe ceva (ceva gen „matale ai fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat de o altă poveste decât cea de care interesul său este legat direct. Tânărul neras și cu bască simți că i-a surprins pe ceilalți și se grăbi să continue. „Când eram pă Salvare, l-am adus io de câteva ori la Spital și parcă știu că tot Bălan Îl chema pă buletin.“ O poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a început să se rărească, până ce, în cele din urmă, s-a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se în firele de păr ale bărbilor nerase. Erau... lacrimile dorului greu de stăpânit. Când au terminat de mâncat, căpitanul a ordonat: ― Pregătiți-vă de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc în separeu. Buzz întinse mâna. Cohen i-o ignoră, îl apucă pe după ceafă și îl sărută pe amândoi obrajii, zgâriindu-l cu barba nerasă de-o noapte. — Bătrâne, a trecut tare multă vreme de când nu ne-am văzut! Buzz se trase înapoi, izbit de mirosul puternic de apă de colonie. — Mult prea multă, bătrâne. Cum merge treaba? Cohen râse. — Merceria? Am acum și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i Încet părul... Erina... sunt aici... nu plec nicăieri... i-am Învins... Dar Erina nu se putea opri, Îi era rușine de această descătușare, dar nu avea ce face, Îi strângea umerii puternici și se ascundea sub gâtul lui aspru, neras de zile Întregi. Apoi Încetă brusc, cu un efort de voință, și spuse: - Să nu mă cerți... știu că sunt o proastă... dar am crezut... m-am gândit... mi-a fost teamă că... - Hei! se auzi vocea lui Alexandru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]