160 matches
-
noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla care face ceva să dă cu paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o cu totul altă factură decît primele Nopți: o tehnică subtilă a refrenului și a revenirilor lexicale se insinuează în corpul familiar al poeziei "ideologice", așa cum fuseseră concepute Nopțile; apare o muzică wagneriană, pînă atunci absentă. Temele obsesive (singurătatea poetului, nerecunoștința contemporanilor, consolarea supremă a artei) ies din șabloanele figurative de pînă atunci. în mod involuntar simbolic, poezia Excelsior, care dă și numele volumului, reușește să transforme vechile recriminări macedonskiene într-o muzică superioară, unde tema apare complet absorbită de melodia
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
oamenii se simțeau foarte bătrîni) de a-și aminti trecutul. Așa că Ghica s-a pus pe treabă și, destul de enervat de prezent, socotindu-se mai degrabă om al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Război Mondial și România de azi, punînd semnul egalității între Carol al II-lea și Traian Băsescu e de un ridicol exploziv. Nu mai puțin ridicolă e pretenția PNȚCD-ului de azi de a-i scoate pe ochi lui Patapievici nerecunoștința față de acest partid. Pe vremea cînd PNȚCD l-a propus pe Patapievici ca membru în Colegiul CNSAS era vorba de cu totul alt partid, care avea același nume, e adevărat, dar care ulterior s-a fracturat în mai multe penețecedeuri
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
în circumstanțe pe cât de banale pe atât de implacabile. Nici măcar în realitatea secundară construită de Ludmila Petrușevskaia nu se pot evita tarele realității propriu zise: mercantilismul doctorilor, brutalitatea bandelor de huligani, primejdia bolilor venerice, inegalitatea dintre sexe, promiscuitatea locuințelor comune, nerecunoștința copiilor, prostia și mai ales răutatea omenească. Scriitoarea le exacerbează efectele, împingându-le până la limita absurdului, acolo unde nevoia de răzbunare declanșează - real sau închipuit - o pedeapsă imanentă, frica obsesivă se materializează în dezastre apocaliptice, morții tranșează situații critice, duhurile
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
năvălit în Senat ca să-l ucidă era și Brutus, pe care îl iubea ca pe un copil, și-a acoperit fața cu mantia și a zis: „Și tu, fiul meu? În clipa aceea, mai mult îl durea pe marele roman nerecunoștința, iubirea călcată în picioare, decât suferința personală. O astfel de amărăciune trebuie să-I pricinuiască Mântuitorului și purtarea creștinilor, care, în loc să-I fie recunoscători, pentru că Mielul lui Dumnezeu i-a răscumpărat, Îl ucid din nou prin faptele lor! preot HORIA
Agenda2004-14-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282257_a_283586]
-
persoană aflată în diaspora (cu descurajantul și umilitorul labirint al corupției pe care trebuie să-l străbată cel în cauză), răspunde detractorilor mai vechi sau mai noi ai autoarei sau ai primelor două volume din jurnal. Și, mai ales, deplînge nerecunoștința României față de incomensurabilele servicii aduse de ea țării (,România e, deci, consecventă în purtarea ei față de mine. Și eu sînt în purtarea mea față de ea, dăruindu-i excepționala mea traducere (o spun fără jenă) și poeziile mele"). Însemnările din acest
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
1890, iar Kogălniceanu nu face o simplă figură retorică promițând să apeleze la Rege. La 24 februarie 1891, cu doar câteva luni înaintea morții ce va surveni la 20 iunie, liberalul Kogălniceanu se va înverșuna foarte tare împotriva exclusivismelor și nerecunoștinței guvernului conservator: ,Cum, domnilor? Când la 10 mai se va serba jubileul de 25 de ani, domniile-voastre uitați că noul edificiu al țărei care s-a inaugurat acum 25 de ani este făcut de țara întreagă cu cooperarea negreșit a
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
previzibil vinovat - victimă. Și în acest caz ar fi ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Creator, dar ei au folosit această voință liberă spre neascultarea poruncii Sale. Astfel, primii oameni au călcat cu voie liberă și cu deplină știință porunca lui Dumnezeu, pierzând astfel darurile paradisiace din pricina mândriei, a neascultării, a lăcomiei, a nesupunerii, a nerecunoștinței. Călcând porunca și gustând din pom, omul a căzut din harul dumnezeiesc și a cunoscut binele din care a căzut și răul în care s-a prăbușit. Deși Sfinții Părinți numesc pe diavol ispititor, părinte al păcatului și mijlocitorul și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
dar ei au folosit această voință liberă spre neascultarea poruncii lui Dumnezeu. Astfel, primii oameni au călcat cu voie liberă și cu deplină știință porunca lui Dumnezeu, pierzând astfel darurile paradisiace din pricina mândriei, a neascultării, a lăcomiei, a nesupunerii, a nerecunoștinței. Ar fi trebuit ca, fie prin dorul de a trăi sădit de El în noi (căci de ce ne-a făcut vii, dacă n-ar fi iubit aceasta în chip deosebit?), fie că prin cunoștința că Acela știe mai bine ce
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
omului au, pe lîngă instincte, o memorie afectivă ieșită din comun, că nu uită niciodată mîna bună care i-a hrănit, dar în aceeași măsură, nu uită și, în felul lor, nu iartă, diferite acte de cruzime, de trădare și nerecunoștință care în societatea noastră umană sînt monedă curentă. Dar zburătoarele? Inofensivele, drăguțele, miniaturalele vrăbii care toată vremea țopăie, ciugulind nepăsătoare din înălțimi și din țărînă modesta lor hrană? Dar veselele rîndunele aducătoare de primăveri? Sau porumbeii, populație cu care piațetele
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
mult: pe care adesea nu o înțelege) decît în prea mică măsură. Pe cît de fidelă e reflectarea, pe atît de infidelă e recunoașterea. în vreme ce "antebelicii" sunt preamăriți, sau măcar arhi-discutați, figurile acestea centrale sunt plasate în umbră, ne-recunoașterea, nerecunoștința, chiar necunoașterea le însoțește, chiar și atunci cînd formal sunt lăudate. De ce? Parte din motive sunt mai lesne de înțeles și de iertat. O discontinuitate a carierei, fazele de tăcere și dispariție de care vorbeam le ascund statura întreagă, configurația
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
avea, nici vorbă, cîini de vînătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul cîinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Cîinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea cîinelui. Bietele animale n-au nici o vină pentru lipsa de talent și de gust a autorilor care i-au imortalizat fără a le conferi alura de personaje credibile. Scriitorii contemporani nu prea mai sînt dispuși să-i
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Turcia la San Stefano (Turcia), în 19 februarie 1878, fără prezența României: „Guvernul de la București a luat cunoștință de conținutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciu, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
-ul lui Vadim Tudor joacă la două capete, atacîndu-și fostul aliat din opoziție, dar părînd dispus să-l susțină la votul final. Ceea ce probabil că se va și întîmpla, deoarece PRM-ul are tot interesul să pozeze în victimă a nerecunoștinței partidului de guvernămînt. Strategia PRM-ului e una de autovictimizare, în calitatea sa de partid de opoziție care votează de partea puterii, pentru a sluji, chipurile, interesul național, dar care atacă necontenit vîrfurile partidului de guvernămînt și președinția. Ideea PRM
Bugetul ca piesă de teatru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15739_a_17064]
-
ajungem. Toți aceștia au fost inventați de patriarhul de la Cotroceni, încît se explică atitudinea paternalistă de toate felurile pe care dl Iliescu o are față de pupilii săi politici. Pe vremuri, mai năvalnic, fostul și actualul președinte vorbea pe șleau despre nerecunoștința unuia sau a altuia. Acum, ajuns la vîrsta înțelepciunii, dl Iliescu nu mai ia măsuri radicale împotriva apropiaților nerecunoscători, dar e limpede că îl privește pe dl Năstase ca pe un fiu obraznic pe care trebuie să-l pună periodic
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
ale noii puteri de la București (Cucerirea răspunderii interioare, asumarea unei responsabilități colective - la care visează Paler - sau ucenicia reală a libertății par a rămâne de domeniul visului sau al... cehilor - J3, 33). În același timp, a fost dezamăgită de surprinzătoarea nerecunoștință a celor pentru care luptase atâta vreme, odinioară plini de aprecieri ditirambice la adresa ei ( Nu ingratitudinea mă miră (nu mai au nevoie de noi să-i apărăm, lansăm etc.), ci schimbarea atât de rapidă și de uluitoare la față - J3
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
rămase libere în Legislativ, a explicat Renate Weber, precizând că astfel Partidul Mișcarea Populară va avea dreptul să candideze la scrutinul parțial din 25 mai. Chirieac: Băsescu e nerecunoscător „Dacă lucrurile stau așa, mie mi se pare ieșită din comun nerecunoștința dlui Băsescu, care trebuie să iasă să spună 'Sărut-mâna, boierule' cui a dat Ordonanța”, a comentat analistul politic Bogdan Chirieac. Prezentă în platou, social-democrata Ecaterina Andronescu l-a contactat pe Eugen Nicolicea, inițiatorul Ordonanței, și a declarat că OUG 12
Weber: „EBa va candida pentru un loc de senator pe 25 mai. Ponta a dat OUG prin care permite PMP să candideze” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31185_a_32510]
-
fi strânse în volum, s-au publicat în foileton, în șapte numere (până în iulie 1934) din Revista Fundațiilor Regale. Cel ce semnează colonel este, de fapt, în anii revoluției, maior, și va ajunge greu polcovnic, ceea ce, alături de alte probe de nerecunoștință, îl va face destul de înțepat în păreri. Deși nu e boier de prima mână, Lăcusteanu simpatizează cu arhondologia, cu cinurile în contra cărora se ridică pașoptiștii. Însă cronica revoluției și a aranjamentelor ulterioare, deschisă prea puțin măgulitor („În anul 1847 se
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici să dea ochii cu împăratul lor (într-adevăr, cum și-ar fi putut păzi credința față de împărat unii cărora le fusese dată în vileag nerecunoștința față de Cel de sus?). Ca atare, el a decretat că aceștia vor trebui să părăsească curtea împărătească și să plece cât mai departe; despre ceilalți, în schimb - pe care însuși adevărul îi dovedise vrednici de (dragostea lui) Dumnezeu - a socotit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă. Ei bine, cu vârsta, am observat că încep să ezit în fața refuzului. Primul semn l-am avut la moartea lui Alexandru Paleologu, când m-a tulburat teribil o replică a Gabrielei Adameșteanu: „Îți dai seama că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai câte minciuni și mizerii aruncate-n spinarea celor care le fuseseră și mamă, și tată și-i iubiseră ca pe copiii lor și le-au purtat de grijă ca s-ajungă oameni în rândul lumii, ca să vezi tupeu și nerecunoștință. Ce dracu’ să mai zici? Să-i ia dracu’, plini de pretenții, au și ei nevoi și drepturi, da, să mănânce pe săturate, să crape-n ei și să se-mpopoțoneze, să se-mbrace-n ton cu moda ca să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care să șterg cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt o victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și nu încerc s-o alung, deși îmi dau seama că e un sentiment de mâna a doua. Carnea și sângele meu mă scuipă. Vlăstarul crescut din sămânța mea s-a poticnit din creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Fiecare bulgăre de foc pe care-1 primești în față ți-o scurtează cu un segment. Este viața ta, așa cum pe tărâmul nostru nu o poți vedea niciodată, căci aici nu știi niciodată cât de adânc ești rănit de gloanțe, de nerecunoștință 252 sau de o iubire pierdută. Nici cât de lung e segmentul care ți-a mai rămas. Uimitor peste măsură e că ființele din computer, între care tu însuți când ajungi un game junkie, își pot și redobândi, la fel de grotesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]