158 matches
-
166. </ref>, ceea ce a produs o „surpriză penibilă” atât la nivelul cercurilor conducătoare, cât și În rândul opiniei publice din țară <ref id="94"> 94 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 91. </ref>. Acest act, „de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa” <ref id="95"> 95 D. Onciul, Din istoria României, București, 1913, p. 155.</ref>, consacra, printre altele, independența României (art. 5), Însă cu anumite condiții. Astfel, art. 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
vorbi de o viață duhovnicească fără să aducem această multiplă ignoranță la tribunalul judecății lui Hristos. Trebuie să tăiem în brazde și ultimul petec de lume semănat cu gândul slavei deșarte; tot ceea ce refuză economia iubirii divine sfârșește în gheena nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea căsniciei cu Dolores el susținea că după ce suferise destul de mult timp și fusese torturat destul de mult timp de diformitatea și nerecunoștința ei, o izgonise. Adevărul era însă altul. Dolores O’Toole își părăsise soțul pentru că O’Toole nu o putea satisface. Flann Napoleon O’Toole nu avea decât o jumătate de testicul. Pierduse restul într-o încăierare cu un câine. Penisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea mult timp și trebuia s-o facă. Poate că familiarizarea sa treptată cu felul de viață din K nu-i permitea să o vadă decât rareori pe călăuza lui de până atunci, dar asta nu era o scuză pentru nerecunoștință. Și poate că orașul K nu era locul potrivit... încă mai existau acele întrebări fără răspuns și acea perspectivă de struț asupra lucrurilor. — Trebuie să merg în oraș, spuse el. — Te însoțesc până la Drumul Pietruit, spuse Irina. Și eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tocmai în acel loc unde Angelica îl trezise cu o ploaie de flori, și de unde el fugise plin de dispreț pentru drăgălășenia ei. Amintindu-și această scenă el și-a dat seama de greșeala ce făcuse, și regretându-și amar nerecunoștința, a încălecat pe Bayard, cu gând să alerge în țara Angelicăi și să-i ceară iertare în genunchi. Dar acum să ne întoarcem puțin în urmă, către acel moment când paladinii, aflând de la Dudon că erau chemați de către Carol Magnul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a tras din deget și băgându-l în gură a dispărut pe dată din ochii cavalerului. Rogero privea în juru-i ca ieșit din minți, dar curând și-a amintit de inelul pe care i-l pusese în deget. Uimit de nerecunoștința cu care i se răsplăteau serviciile, el exclamă: -Ingrată frumusețe, acesta este deci răspunsul tău? Preferi să mă jefuiești de inel decât să-l primești în dar? Cu dragă inimă ți l-aș fi lăsat dacă mi l-ai fi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
te-afundă-n iad!" Aci se opri o clipă și spuse: ― Când a scris aceste versuri, Heliade s-a gândit și la suferințele lui, găsind oarecare similitudine între atitudinea lui mai mult decât binevoitorare față de un important poet al nostru și la nerecunoștința de mai târziu a acestuia. Știe cineva să-mi spună la cine face el aluzie? Dar nici unul dintre elevii "săviști" n-a scos o vorbă. Ah, cum aș mai fi răspuns eu, dar nu îndrăzneam... eram un străin, un intrus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai câte minciuni și mizerii aruncate-n spinarea celor care le fuseseră și mamă, și tată și-i iubiseră ca pe copiii lor și le-au purtat de grijă ca s-ajungă oameni în rândul lumii, ca să vezi tupeu și nerecunoștință. Ce dracu’ să mai zici? Să-i ia dracu’, plini de pretenții, au și ei nevoi și drepturi, da, să mănânce pe săturate, să crape-n ei și să se-mpopoțoneze, să se-mbrace-n ton cu moda ca să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le-a dat, pentru corpul frumos, pentru avere, aceste persoane au înțeles că totul vine de la Dumnezeu și ca atare deși au îmbătrânit arată (mai) frumos, au un corp armonios, iar alții nu, eventual au multe boli etc. De ce? Simplu: nerecunoștința se pedepsește. Mai ales în fața lui Dumnezeu. Amintiți-vă: vreți ceva mai mult de la Dumnezeu (în plan material sau în orice alt plan) - fiți întâi mulțumiți în mod sincer cu ce aveți, altfel, probabil nu veți primi mai mult niciodată
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă. Ei bine, cu vârsta, am observat că încep să ezit în fața refuzului. Primul semn l-am avut la moartea lui Alexandru Paleologu, când m-a tulburat teribil o replică a Gabrielei Adameșteanu: „Îți dai seama că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care să șterg cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt o victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și nu încerc s-o alung, deși îmi dau seama că e un sentiment de mâna a doua. Carnea și sângele meu mă scuipă. Vlăstarul crescut din sămânța mea s-a poticnit din creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câteva tranșe. Potrivit lui Lincoln, această reacție a avut loc pentru că "Japonia ar fi fost aspru criticată de Statele Unite, dacă nu ar fi făcut nimic". Americanii au etichetat drept parazitară "diplomația cecurilor" practicată de Japonia, în timp ce aceasta a acuzat SUA de nerecunoștință (Inoguchi, 1993, p. 253; Lincoln, 1993, p. 233; Sasae, 1994, p. 30). În conflictul din Golf, lipsa unei contribuții militare din partea japonezilor a dus la dispute cu SUA. Totuși, există și semne de tensiuni în relația SUA-Japonia, ce decurg din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici să dea ochii cu împăratul lor (într-adevăr, cum și-ar fi putut păzi credința față de împărat unii cărora le fusese dată în vileag nerecunoștința față de Cel de sus?). Ca atare, el a decretat că aceștia vor trebui să părăsească curtea împărătească și să plece cât mai departe; despre ceilalți, în schimb - pe care însuși adevărul îi dovedise vrednici de (dragostea lui) Dumnezeu - a socotit
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
recunoscători. Este pură și ușurătoare pentru suflet atunci când ea se naște de la sine ca un parfum involuntar al conștiinței libere, ca un dar regesc, ca un temei al dragostei omenești. Sufletele curate ajung cu greu să creadă în realitate, în nerecunoștință, iar apoi, când își dau seama de toată stricăciunea omenească, se ridică la o îngăduință care e ultima treaptă de dispreț. Recunoștința îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulțumire și un dar întors. Recunoștința este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dispreț. Recunoștința îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulțumire și un dar întors. Recunoștința este cea mai neînsemnată virtute, iar lipsa ei, cel mai mare viciu. Dacă oamenii vrednici nu sunt niciodată lipsiți de recunoștință, nerecunoștința este o slăbiciune atât de răspândită, încât, dacă ar fi să-i condamnăm pe toți nerecunoscătorii din lume, nu știm pe cine oare am mai ierta. Sunt destul de mulți aceia care, atunci când pot, se grăbesc să înapoieze o binefacere, ca să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
unii oameni ar fi să nu-ți fie recunoscători. Când ai îndrăgit și respectat multă vreme numele unui nefericit, când în tainițele ascunse ale gândului ai jurat soartei lui nefericite o credință de nezdruncinat, clipa în care ești răsplătit cu nerecunoștință, clipa în care te îndoiești de mărinimia oamenilor și ești îndemnat să renunți la fericirea atât de curată pe care o dă devotamentul este cumplit de amară. Îmbătrânești atunci dintr-o dată, cu cea mai tristă bătrânețe, aceea a experienței. Ai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
manifestă bunăvoința sinceră, fără consecințe fizice. Recunoștința este o obligație nemijlocită, prin legea morală, o datorie, una a cărei încălcare poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia manifestată să poată atrage un dușman. Despre emoții moția reprezintă un fenomen complex care realizează orientarea proceselor somato-psihice
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
una a cărei încălcare poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia manifestată să poată atrage un dușman. Despre emoții moția reprezintă un fenomen complex care realizează orientarea proceselor somato-psihice prin reacții organizate ca finali tate și semnificații. Condiție primordială a vieții, emoția este un mod
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în care noi mâncam mici în crâșma "La Cocoșatu". Synchronizität. 28 mai Singura iubire în care nu aștepți nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtășit, nici ecoul gesturilor tale în celălalt, nici un cuvânt de mărturisire sau încurajare și în care lipsa răspunsului, nerecunoștința și vexațiunea chiar, nu micșorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău. Ești gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea, nici vorbă, câini de vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul câinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea câinelui. Bietele animale n-au nici o vină pentru lipsa de talent și de gust a autorilor care i-au imortalizat fără a le conferi alura de personaje credibile. Scriitorii contemporani nu prea mai sunt dispuși să-i
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o poziție tranșantă nu putea să nu atragă reacții de dezaprobare, unele îndreptățite, judecând după contradicțiile care au marcat uneori opiniile filosofice, social-politice și religioase ale scriitorului 103. "Omul liniei drepte", cum îl numește G. Nivat, a primit acuzații de nerecunoștință, de orbire și egocentrism de la câțiva dintre cei care l-au cunoscut, precum fosta soție Natalia Reșetovskaia, de la Vladimir Lakșin sau Olga Carlisle 104. Desigur că toate acestea nu au legătură cu arta scriitorului și nu aduc nici un fel de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
față. GONERIL: -Mi bați pe oameni, Si șleahta-ți dezmățata face slugi din cei Mai buni ca ei. (Intra Albany) LEAR: Vai celui prea tîrziu căit! Șir, ai venit? Aceasta-i vrerea ta? Vorbește, dom'le! Pregătiți-mi caii! O, nerecunoștința! Tu, vrăjmaș Cu inima de piatră! Mai hidos, Atunci cînd te arăți într-un copil, Ca monstrul mării! ALBANY: Te rog, șir, mai blînd. LEAR (Către Goneril): Uliu afurisit, tu minți. Suita mea-i din înși aleși și rări, Ce
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]