910 matches
-
putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă acasă, preocupat la modul extrem de deranjant (pentru ea) de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de fotbal american și bea bere după bere, poate din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un zeu din propria viață; închinăm un cult (deseori și sub forma "culturii", adică a culturismului) propriului corp; lăcașul de cult contemporan este sala de gimnastică. Urmărim idealuri de împlinire personală vrând parcă să devenim "tot mai oameni" într-o nerostită definiție a umanului. Această religie a vieții lungi, a binelui personal, are drept principală caracteristică refuzul morții, respingere manifestată fie prin lupta împotrivă, fie prin uitarea ei. Acel "se moare" heideggerian, destul de actual, este o dovadă a inconsecvenței ce ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe care merg. Din bucurii și melancolii. Din ce am înțeles și din ce caut. Din extazul pe care continu să-l am privind luna plină. Mi se pare că vorbind despre asta, trebuie să-mi dezvălui intimitatea
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
în personaj. Stranietatea, neliniștea, raportul diferit cu Soția, cu Corul, de pildă, sînt accente majore care îi definesc personajul, interpretarea. B.mi se pare rolul care îi precizează, artistic, stilistic, identitatea, maturizarea. Personajul său este încărcat de dedesubturi, de paranteze nerostite, de priviri care te duc departe, departe. Noaptea este lungă. Dar cu lumină. Rugăciunea salvează.
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
moment unic. Muzica se revărsa și nimeni nu rostea nici un cuvînt. Eram toți trei într-o armonie perfectă... Am simțit atunci că vreau să păstrez și să prețuiesc acel moment pentru tot restul vieții, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fiul își asumă vinovăția. Încearcă izbăvirea scriind acest roman puternic și tulburător, țesut ca un giulgiu cenușiu cu care-și va înveli morții, discret recviem la despărțirea de ei. În acest fel, cuvântul scris își va lua revanșa față de cuvântul nerostit în toate ocaziile ratate, acum recuperate prin forța amintirii. Dincolo de viața lor anonim și rapid consumată, va rămâne evocarea ei, mai durabilă și mai iradiantă, prin forța și frumusețea cuvântului scris. Totuși, nu-l cunosc. Nu știu nimic despre el
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
adevăr, o nesecată sursă de iubire, ea a rămas invizibilă chiar și celor din imediata apropiere. "Cald și frig nu i-a fost nimănui lîngă dînsul" - avea să scrie Iorga la moartea sa, exprimînd un adevăr resimțit de mulți, dar nerostit din delicatețe, cîtă vreme Maiorescu era încă viu". Dacă s-a afirmat că junimistul i-a deprins pe tineri cu disciplina gîndirii, aceasta n-ar putea fi decît "o eroare": Dacă i-a învățat într-adevăr ceva, atunci i-a
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
Uniter. Cred că am avut o mare șansă să-mi consum impresiile și stările privind marea. Toate tensiunile din anul acesta, toate erorile impardonabile, desfășurarea enormă de vanități, deplasarea accentului de la ceea ce este esențial spre derizoriu, bîrfă și vulgaritate, lucrurile nerostite sau cele spuse fără măsură m-au atins și m-au durut ca niciodată. Faptul că un premiu, cel al criticii, de pildă, a dispărut complet din palmares fără să se rostească un cuvințel despre asta, este greu de îngurgitat
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
învingă mai întîi dorința de a nu se băga în conflicte care i-ar putea aduce numai bătaie de cap sau chiar pierderi de imagine, împiedicîndu-l să-și vadă de propriile sale proiecte. Același Liiceanu resimte, însă, și presiunea întrebărilor nerostite venite din partea celor care defilează alături de el. În clipa în care el s-a declarat proBăsescu e posibil să-și fi pierdut o parte dintre susținători care, poate, nu sînt și de partea președintelui suspendat. Liiceanu, ca scriitor de succes
Vai, Liiceanu e cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9695_a_11020]
-
vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în priviri: „De ce au vrut să vă omoare legionarii și cine-s aceia?” Pentru oamenii din comună, lucrurile acestea erau de neînțeles, ca multe altele de altfel... De
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul senin... „Aista nu-i tunet. Nu, nu. Aiestea-s tunuri” - au gândit ca niște cunoscători ce erau... Doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noapte bulibașa Iorgu Stănescu își amintea cu obidă că alergase cu ai săi, săptămâni și zile multe la număr, fiindcă fusese și el învălmășit de zvonul că oamenii legii umblă din șatră în șatră în căutarea unui lucru, a ceva nerostit pe care, din precauție, nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cuvintele Inei avură un rol benefic, așezându se ca un fel de balsam peste îndoielile Olgăi. Un timp își continuară drumul zăvorând cuvintele, doar privindu-se din când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
minute, pe un text de 10 pagini, cu numai 2-3actori... După 36 de ani de regie, tot nu-mi dispare teama de primele repetiții. Știu mereu ce vreau, dar niciodată, În amănunt. PÎnă la primul șnur Însă, am mari temeri, nerostite : o fi bine? N-oi fi prea temerar ?- cum mi se reproșa În deceniul nouă. N-oi fi prea cuminte? - cum mi se mai reproșează, după 2000. Am scris caiete de regie la Cehov cînd aveam 30 de ani. Predau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
visu' cu ochii. Ce-o mai vrea, domnule!?" "Ei, ce? Tot timpu' a fost cu foamea-n gât și a alergat după bani și după funcții. S-o schimba acu', la bătrânețe?" Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi, moș Dumitre! Ne lasă așa cu buza umflată?” Moș Dumitru a înțeles întrebarea nerostită: Da’ tu, Pâcule, crezi că ți-ai găsit proști? Dă-i drumul! Nu te preface că nu știi dincotro bate vântul! Văd eu că nu am spor s-o trag pe dreapta în seara asta... Așa că am să merg mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tăcere poate să spună atât de mult. Și, da, tăcerea poate fi totuna cu consternarea, numai că eu unul aș fi preferat să nu aflu nicicând filozofia asta. Pe deasupra tuturor mai plutea ceva, aș putea s-o numesc o întrebare nerostită, dacă o întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și se putea traduce aproximativ în forma asta: cum s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș fi vrut să-i spun să se liniștească, să-i arăt că Bau-Bau a pierit demult, că atunci când voi fi mare voi vrea să fiu ca el, cel mai mare învingător al Bau-Bailor, dar cuvintele se încăpățânau să rămână nerostite, era un vis ciudat, în care nu puteam vorbi, nu puteam face nimic, era de parcă nu eu l-aș fi visat pe el, ci el pe mine, cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreodată ce ispravă sexuală mă făcuse să ajung pe podul rutier Western Avenue? Când ședea lângă mine, trecând în revistă cu ochi ageri părțile vitale ce-i mai rămăseseră din anatomia soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un cuvânt. Într-o tăcere plină de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu o disperare smintită: Îl invit sus. Dacă nu-l sărut în noaptea asta, mor." S-au despărțit cuminte și ea s-a trezit a nimănui în casa goală și rece, obsedată și pustiită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oarecare apropiere între ei. Radu venise cu un buchet de flori și se arătase atent față de ea pe tot parcursul serii. La nici zece minute de la plecarea musafirilor, auzi soneria. Inima Luanei tresări. Cu speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi, îngrozită de pretextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare nespus de dificilă, fusese avertizată în acest sens de ezitările Carminei, de reținerile ei nerostite și-și mobilizase toată vlaga ca să constate că temerile ei sunt cu totul nejustificate și că de la bun început avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]