225 matches
-
inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele mai magice din câte există: El Desdichado de Gérard de Nerval al cărui Început este: O tălmăcire, de valoare poetică egală a ultimei formule: „à la tour abolie” mi se părea imposibilă. „Abolir” Înseamnă „a desființa”, traducere aproximativă, fără valoare sugestivă; dealtminteri termenul francez nu are pe „a fi” În compoziția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mihail Sadoveanu, iar Adrian Marino scrie despre H. Sanielevici. La rubrică „Eseuri” își aduc contribuția Viorel Alecu (Vasile Conta), Virgiliu Angelli, adică Virgil Ierunca (Luigi Pirandello), Edgar Papu (Teresa de Ávila), Al. Claudian (Impresii din Franța), Șasa Până (Gérard de Nerval), I. Bunescu (Romain Rolland), Alf Adania (Bazele filosofice ale științei), Mihail Chirnoagă (Jurnalul lui Stendhal), Mircea Mancaș (Mistica și creație, Artă și reverie) ș.a. Călinescu și colaboratorii săi mai semnează și „Misterele castelului de Tristenburg”, rubrică de mare ecou. J.l.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
volum apare doar Mitologia Eddelor (scandinavă) (1922), mai mult o rezumare a legendelor cosmogonice nordice. Bun cunoscător al mai multor limbi, orientat în cultura universală, a transpus în românește câteva opere ale unor scriitori de primă mărime - Goethe, Gérard de Nerval, Tolstoi, Maupassant, O. Wilde - acțiune datorată și colaborării cu editorul G. Filip, ca redactor al colecției „Nuvela”, în cadrul căreia a mai semnat și cu pseudonime (Baldovin, Tugomir, Vana Umbră). Piesa Alt Heidelberg de W. Meyer-Förster, în traducerea lui, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
W. W. Iacobs, Taina puțului, București, f.a.; Lev Tolstoi, Prizonierul din Caucaz și alte povestiri, București, 1929, L. Tolstoi povestind copiilor, București, 1930; O. Wilde, Casa cu rodii, București, f.a.; J. W. Goethe, Povestea vulpoiului șiret, București, 1931; Gérard de Nerval, Mâna vrăjită, București, f.a. Repere bibliografice: I. C. Negruzzi, „Povestea lăcrămioarei”, AAR, partea administrativă, t. XXXI, 1908-1909; S.S. [Scarlat Struțeanu], „O istorie din alte vremuri”, ALA, 1921, 4; V. Rugă [Vintilă Russu-Șirianu], „O istorie din alte vremuri”, FLR, 1922, 9; N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
face stagii de specializare în Franța, Belgia și Elveția, unde susține și conferințe de specialitate. Este membră a Asociației de Literatură Comparată, face parte din Sociéte d’Histoire Littéraire de la France (corespondent pentru România al revistei acesteia), Société „Gérard de Nerval” (Franța) și Association Internationale de Sémiotique. A fost distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române (1990), Premiul revistei „Cronica” (1995) și cu titlul Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques al Republicii Franceze (1997). Colaborează la „Convorbiri literare”, „România literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
cu titlul Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques al Republicii Franceze (1997). Colaborează la „Convorbiri literare”, „România literară”, „Cronica”, „Ramuri”, „Caiete critice”, „Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Euresis”, „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza»”, „Cahiers Gérard de Nerval”, „Dialogue”, „Oeuvres et critique” (Franța), „Degrés” (Belgia). M. I. stăpânește principalele tehnici actuale de investigare a textului literar, cu deosebire pe acelea teoretizate în Franța. Volumele La Littérature, un modèle triadique (1995) și Literatura, un discurs mediat (1996) pornesc de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și totodată a raporturilor acesteia cu romantismul francez. Exegeta exemplifică cele două aspecte făcând o amplă paralelă între Eminescu și Gérard de Nerval, ambii situați într-o rețea literară specific romantică. Raportarea la context și la avantext constituie unul din principiile studiului, în tentativa de a afla punctele comune între biografiile, mediile culturale frecventate de cei doi și operele lor. Paralela respectă apartenența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
relations franco-roumaines (în colaborare), Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Grupul µ, Retorica poeziei, pref. trad., București, 1997; Jacques Montangero, Vis și cogniție, Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, Eminescu într-o lectură intertextuală, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu și Gérard de Nerval, L, 1991, 2; Ioan Holban, Eminescu și Nerval, CRC, 1992, 1; Gabriela Duda, Prințul Moldaviei și Prințul Aquitaniei, VR, 1992, 3-4; Mihaela Mârțu, Eminescu și intertextul romantic, AUI, literatură, t. XXXVII-XXXVIII, 1991-1992; Ioana Mărășescu, Eminescu și intertextul romantic, „Revue d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
µ, Retorica poeziei, pref. trad., București, 1997; Jacques Montangero, Vis și cogniție, Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, Eminescu într-o lectură intertextuală, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu și Gérard de Nerval, L, 1991, 2; Ioan Holban, Eminescu și Nerval, CRC, 1992, 1; Gabriela Duda, Prințul Moldaviei și Prințul Aquitaniei, VR, 1992, 3-4; Mihaela Mârțu, Eminescu și intertextul romantic, AUI, literatură, t. XXXVII-XXXVIII, 1991-1992; Ioana Mărășescu, Eminescu și intertextul romantic, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1996, 6. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
de realitate, a lumii reale de aceea imaginară -, pierderea din vedere a totalității și complexității naturii umane prin favorizarea unei singure laturi a existenței. Spiritul exemplar al noii orientări, „în care vis și realitate se întâlnesc firesc”, este Gérard de Nerval, cel care căuta în chipul fiecărei femei întâlnite trăsăturile tremurătoare ale iubitei din vis: „În sensul care se obișnuiește să se dea cuvântului viață, cu Gérard de Nerval nu mai există nici miraculos, nici așa-numit real, cel mult minunatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
orientări, „în care vis și realitate se întâlnesc firesc”, este Gérard de Nerval, cel care căuta în chipul fiecărei femei întâlnite trăsăturile tremurătoare ale iubitei din vis: „În sensul care se obișnuiește să se dea cuvântului viață, cu Gérard de Nerval nu mai există nici miraculos, nici așa-numit real, cel mult minunatul dorinței, realitatea visului”. Faptul că Nerval era bănuit de schizofrenie nu schimbă cu nimic datele problemei. Dimpotrivă, tulburările nervoase sunt deschideri cognitive la care rațiunea obișnuită nu va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
fiecărei femei întâlnite trăsăturile tremurătoare ale iubitei din vis: „În sensul care se obișnuiește să se dea cuvântului viață, cu Gérard de Nerval nu mai există nici miraculos, nici așa-numit real, cel mult minunatul dorinței, realitatea visului”. Faptul că Nerval era bănuit de schizofrenie nu schimbă cu nimic datele problemei. Dimpotrivă, tulburările nervoase sunt deschideri cognitive la care rațiunea obișnuită nu va ajunge niciodată; astfel, depășirea limitelor vechii estetici, cu „literarul ei plat și pompos”, trebuie făcută prin impunerea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Krleza, La hotarele rațiunii, București, 1969 (în colaborare cu D. Radimac); Samuel Beckett, Așteptându-l pe Godot, București, 1970; Oskar Davico, Poezia, București, 1970 (în colaborare cu Dorin Gămulescu); Julien Gracq, Țărmul Syrtelor, pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Gérard de Nerval, Fiicele focului, București, 1974. Repere bibliografice: Virgil Teodorescu, „Drumețul incendiar”, „Meridian”, 1936, 10; Pericle Martinescu, „Drumețul incendiar”, SDM, 1936, 5; Paul Scorțescu, „Medium”, ORT, 1945, 8; Perpessicius, Opere, XI, 103-104; Vladimir Streinu, Suprarealismul - școală neliterară, „Semnalul”, 1946, 1280; Oarcăsu, Opinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
fiecare picătură de roua...”. Cum nimic nu a dispărut din memorie, lumea este metamorfozata acum - remarcă Horia Stamatu - „într-un fel de «euharistie cosmică»”. Sentimentul nostalgiei, profund, si suferințele exilatului, relevate și în pagini de jurnal (Călcând pe urmele lui Nerval și Verlaine), trezesc stări sfâșietoare și presimțiri încărcate de neliniște care, în ciuda aparentei frenezii, erau vizibile chiar si in versurile primului volum: „Murim în fiecare stea/lăsăm sămânța-n fiecare vulcan/cruce ruptă, troița Pacificul,/ cenușă aruncată-n vânt/în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
quantique, La Nature ș.a.), cartea pornește de la aceeași reverie a terțului secret inclus și a unității contrariilor și poate fi considerată și un „curs practic” de poietică, o cale de aproximare a mijloacelor de „captare” a ceea ce poeți romantici precum Nerval înțelegeau prin „poezie organică” sau „poezie transcendentală” ori poeți moderni precum Rimbaud prin „imperativul vizionarismului”. Drumul de acces spre poezie ar fi tot fizica cuantică, înțeleasă ca metafizică pornind de la premise științifice. Astfel, imaginarul poetic nu este altceva decât imaginarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
care poate exista ca o carte separată, vizează contextualizarea modului eminescian de sensibilitate artistică. În literatura și filosofia universală în general și, în special, în paradigma postromantică reprezentată de Swinburne, D. G. Rosetti, W. H. Pater, Th. Gautier, G. de Nerval, Charles Baudelaire ș.a. Cu alte cuvinte, autoarea operează o dislocare a poetului nostru din paradigma pură a romantismului european, unde a fost plasat de majoritatea cercetătorilor, spre a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
culmea Romantismului" scrie în revista "Athenäum" la 1800 Friedrich Schlegel. Numai că acest Orient al libertății și dragostei era doar o fantasmă europeană și nu avea mai nimic de a face cu realitatea. De altfel unii călători (ca Gérard de Nerval și Alecsandri) au reușit să se lepede de imaginile contrafăcute aduse din Europa, și să vadă Cairo, respectiv Tangerul așa cum erau în realitate, vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
pentru colectarea de fonduri destinate întreținerii rețelei rutiere. Dacă la sfârșitul secolului al XVII-lea diligența mergea, în medie, cu 3,4 km pe oră, în 1830 „prindea“ 9,5 km, o viteză care i-a inspirat poetului Gerard de Nerval (1808-1855), atunci la modă, următoarele versuri: „Iată ce văzui: - copaci în drumul meu/Fugeau, ca o armată în derută; Și, sub mine, ca mișcat de vânturi răzvrătite,/Pământul rostogolea valuri de bulgări și pietre. Și munții îmbătați se clătinau; râul
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
sau, pre limba veche, "risipele") acestea implică turle, foișoare și donjonuri, creneluri și "breteșe" ("mari" și "mici"1), se înțelege de la sine că Mateiu e și poetul turnurilor înseși, al unora, desigur, în ruină, - ca unul care,-n felul lui Nerval, se vrea, și el, pesemne, un Prinț de Aquitania "a la tour abolie"! O spune, de altminteri, singur într-o Mărturisire de trei strofe, poemă de sorginte simbolistă, dar de croi preeminescian, anume: "Sufleu-mi e-un turn de piatră
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
firește, "în ruină"), "curți vechi" (!) cu "tăinuite cule", "înalte foișoare" și "turnuri părăsite", ca și "castelul" din Remember, în risipă, - este, ziceam, aceasta recuzita și, mai ales, vocația lui Mateiu; că-ruia, asemenea (s-o spunem pentru a doua oară) lui Nerval (sau cutărei "fille du feu" a lui, "șquiț aimait les ruines des vieux châteaux, les temples écroulés aux colonnes festonées de lierre..."), îi erau dragi, cu precădere, "ruinurile vechilor castele" sau anticele "capiști năruite, cu stâlpi tiviți cu iederi" (și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Giordano Cele șapte capitole ale cărții lui Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime (La solitudine dei numeri primi, Mondadori, 2008), având fiecare indicat anul revelant pentru cei doi protagoniști, sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
sunt precedate de o remarcă citată din Sylvie (1853) de Gérard de Nerval privind ridicolul modei trecute. Și eroina debutantului Paolo Giordano îmbracă la un moment dat rochia de mireasă a mamei, trădând prin gest și comentariu, asemenea eroinei lui Nerval, aceeași reacție de atracție-respingere. Relevarea ambivalenței își are rostul ei în ambele opere concentrate asupra psihologiei personajelor. Volumul lui Giordano, câștigător al râvnitului premiu Strega, surprinzător de bine construit și scris, având în vedere vârsta și profesiunea autorului (fizicianul torinez
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Musset și alții (inclusiv Victor Hugo) se numărau printre stâlpii acestei organizații. Nu peste mult, Hugo și Sainte-Beuve vor fonda, în salonul celui dintâi, un nou cerc de lectură, căruia i se vor asocia alți tineri autori (Mérimée, Gérard de Nerval, Gautier). Există, în compensație, și acte violente de desolidarizare. Cauzele variază de la caz la caz. Generic vorbind însă, dezacordurile sunt de cele mai multe ori provocate de anumite incompatibilități. De gust, de sensibilitate, de nivel cultural. Cu alte cuvinte, de interpretare. Se
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care nu se poate dispensa de curiozitatea pentru originea lor. Bruionul sau ciorna
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
resimțite față de un nivel de viață, cel mai adesea, refuzat. Campionul freneziei evocatoare rămâne Baudelaire. Dacă aceste ființe volatile, prizoniere în flacoane subțiri și gracile, reușeau să "însuflețească materia", acest lucru se datora și poeților. Huysmans, Edmond de Goncourt, Verlaine, Nerval completează strălucit lista deschisă de Baudelaire. Una din explicațiile fenomenului ar putea fi echivalența între femeie, dragoste, miros, atracție. Dacă ea (femeia) era fatală sau ingenuă, nu mai avea importanță, exaltarea era proporțională cu natura receptorului. In 1837, Balzac, urmărit
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]