415 matches
-
gură. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie și ciocăne și orice zi e-o mușcătură. Scrâșnind din dinți, tăcem din gură. Tăcem că lacătul pe ușe, tăcem că focul sub cenușe, tăcem... dar noaptea sub celule, vuiesc torente nesătule. Un zgomot bubuie departe, se darmă parcă ziduri sparte și parcă lanțuri cad în zgură. Noi așteptăm, tăcem din gură. METANIE Doamne, fă din umilință pod de aur, pod înalt. și din lacrima, velința, ca pe-un pat adânc și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai ești și cît mai sînt Vin' sufletul să-ți încînt C-o scrisoare din rărunchi Lunganco cu rochia-n scai Piciorul rupt la rotulă Cît mai dau și cît mai dai Din mînă iarbă la cai Inima mi-e nesătulă Lunganco cu rochia-n zări Piciorul cu julitură Cît mai sper și cît mai speri Scoate-mă din disperări Dă-mi ochi verzi și creață gură Sub un stog sau pe-arătură Că-s și eu om cu răbdări Prăjite
Lunganco cu rochia-n vînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10594_a_11919]
-
bun-simț. - Mergi la Constanța ? întreabă, abia trăgându-și sufletul. - Da,sigur,urcați ! Trecut de mult peste 60 ,poate chiar și de 70,cu geacă sport care-i accentuează destul de bine musculatura. Steluța înghite kilometri rând pe rând ,ca o femeie nesătulă și totul se scurge în tăcere,în luciul autostrăzii care nu-ncearcă să-și ascundă gropile, răsărite ca ciupercile după o iarnă nesuferită . Pe dreapta ,o prostituată tânără își etalează picioarele butucunoase ieșite vulgar de sub o fustă minionă ce nu
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre noi râuri repezi trec pe drum un ciot rătăcește purtat de ape haihui iubirea o încrustez în ăst lemn acum Referință Bibliografică: AM SCRIS PE UN CIOT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN
AM SCRIS PE UN CIOT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385043_a_386372]
-
aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre noi râuri repezi trec pe drum un ciot rătăcește purtat de ape haihui iubirea o încrustez în ăst lemn acum ... Citește mai mult AM SCRIS PE UN CIOTasearăam desprins gândurilede pe perețierau uscate
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
servi în tot felul de false investiții, asociații și ONG-uri antiromânești, în GDS-Soros și mai ales în mass-media. Ion Marcel Ilici Iliescu și-a plătit, din visteria statului, mercenarii să-i asigure continuarea președinției. Unul dintre ei, cel mai nesătul și avid, Adrian Năstase, ipocrit și arogant, ajuns prim-pazvangiu, a devastat țara, adunând averi dar și oprobriul românilor obișnuiți și cinstiți. A călcat în picioare istoria ardelenilor români prin reamenajarea, la Arad, a monumentului celor 13 generali ai lui
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
de efemerul trup de humă. Sunt liber ca păsările cerului. Ca îngerii, serafimii și heruvimii sunt de liber. Și mi-am dat seama că noi, oamenii, cât trăim pe Pământ, facem o mare greșeală: obsedați de păcătoșeniile în plan fizic, nesătui în cel material, uităm că, în fond, în plan spiritual, suntem perfecți. Nici n-avem cum să fim altfel, născuți fiind după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar..., ne luăm cu viața și nu vedem esențele... Mai e mult până
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
Este În stare să recitească aceleași cărți de sute de ori. Femeile pe care le-a iubit nu depășesc numărul poeților amintiți. CÎnd tace ore În șir Îmi spun: iar Își retrăiește În gînd scena cu pictorița aceea planturoasă și nesătulă care Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Astfel Încît misterioasele izvoare ale Conspirației (care, după doamna Șișmarev, ar fi fost scrisă În limba ebraică, de mîna lui Asher Ginsberg, iar după prințul Jevahov, la dictatul Necuratului), vor ieși, după atîția ani, la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește Delevski, au folosit-o În scopuri mîrșave - Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli sau Politica lui Machiavelli În secolul al nouăsprezecelea scrisă de un contemporan - este, fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să apeleze la ceea ce are el mai rău.“ Fraza aceasta constituia teza majorității nopților sale de nesomn și simțea că noaptea care venea avea să fie una dintre acelea. Mintea Începuse deja să-i țese variațiuni ale acestui principiu. Patimă nesătulă, gelozie violentă, dorința de a poseda, de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau chiar de o bășină, de care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la colțurile gurițelor nesătule, storcând încă în batiste năsucul din care curg bobițe apoase. „Greaua moștenire a comunismului”, adică metroul, digurile Dâmboviței, Casa Poporului, Transfăgărășanul, marile edificii ale producerii electricității și câte multe altele. Despre toate acestea se spune că sunt ale lui Dej
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
loc la masa ce se dorea a oferi prin a ei imaginară stare de sațietate încununarea efortului depus. Masa era goală dar curata cu o față de masă imaculat de albă, fără nimic pe ea, nici macar o muscă. Degetele avide și nesătule se perindau de-a lungul și de-a latul mesei într-o încercare dealtfel inutilă de a prinde ceva ce nu era. Discuțiile aprinse, hohotele de râs și zarva creată, oferi preț de câteva clipe bune o atmosferă destinsă în
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > O, TU MINĂ ZEITATE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O, TU MINĂ ZEITATE O, tu mină zeitate nesătulă Cu multe capete de galerii Tu îți devori fără vreo milă Ai pământului copii. Nu ții cont de sentimente, De ceea ce rămâne în urma ta Îți îngropi în sedimente, Pe cei ce te-au creat așa. Zeiță, tu ne dai doar
O, TU MINĂ ZEITATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361108_a_362437]
-
să-i faci, ca dragostea să i-o închini! Să vrei să vezi cum răsar, din primul vis zămislit, cioculeții hulubilor ei dornici de iubire, să vrei să o săruți toată, toată, să vrei să o alinți cu gura ta, nesătulă vreodată de ea, să-i simți gustul, miresmele și-aroma iubirii. Ca un nebun să o iubești! Să vrei să-i simți vibrația cu-a ta cum se unește, devenind una singură, minunată! Să-i simți tremurul sânilor cum se
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
a scurmat nicicând rugina În sufletul ce ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași sfântă rugăminte V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
clipa de iubit. ah, carnea ta că mierea-mbietoare ca aurul ți-s sânii, ademenitori, sunt robul lor din seara până-n zori și rob le-aș fi și-n viața următoare. din tine-ndestulat, nu-i loc de altă vrere, dar nesătula-mi pofta te simte și te cere. **** Iubindu-te nu știu cum trece timpul, În pas ușor sau poate-n trap nebun, Văd soare ce răsare și stele ce apun, Nu-mi simt schimbat în suflet anotimpul. De când te-am cunoscut e
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesătul, parcă-i viu Se aud încă voci prinse-n dărâmături. Unde sunteți părinti? Unde sunt frații mei? Strigă unul rănit și pierdut prin mulțimi, Parcă nu mai sunt sfinți, parcă nu mai sunt zei, Unii calcă-n altar și se
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
fost dat să facă o minuțioasa și tristă cunoștință cu realitățile condamnabile ale vremurilor sale. L-au îngretoșat discursurile găunoase ale unor politicieni atât autohtoni cât și venetici, teribil de asemănătoare cu cele ale unor parlamentari actuali, îmbuibați și paradoxal nesătui, în contrast cu starea de plâns a celor din clasele de jos, cu așa zisă talpă a țarii. Soluția ? Să apelăm la memorie și să ne reamintim ce zicea Eminescu mai întâi în cercurile pe care le frecvență, apoi și în publicații
DE CE NU ESTE IUBIT EMINESCU DE POLITICIENI CONTEMPORANI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363652_a_364981]
-
de seară Când cerul nopții-i plin de stele Și-n dulcele miros de viorele Răsună tainic semn în lemnul porții. Ce caldă-i mângâierea ce vine de la tine , Cum poftele lumești tu știi să mi le-astâmperi, Când diavoli nesătui și când prea candizi îngeri Sunt trupurile noastre de amoruri pline. Mă-mbraci cu gura ta, sărutul mi-e vesmântul Și inimile noastre aceleași ritmuri bat, Cum ar putea să fie iubirea un păcat Când fericire-i doar deznodământul. Cum
CE DULCE-I VORBA TA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364742_a_366071]
-
comandă, o am și-acum în sânge. De Felix-ul gigantic la care eu am fost Softistul cel mai tânăr, și-acuma doru-mi plânge. Programator sunt, doamnă, programe-am scris destul, Fortran, Cobol, Assiris, frumoasele limbaje, Azi par hieroglife. Atuncea, nesătul, Cu liniile sursă umpleam kilometraje. Programator sunt, doamnă, scriam așa duios Încât în tura-a treia, din sfârcuri de cometă Sugeam cafea amară și aduceam prinos Când îmi ieșea testarea, o largă piruetă. Programator sunt, doamnă, programator bătrân, Am învățat
PROGRAMATOR SUNT, DOAMNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349508_a_350837]
-
c-o cergă peste noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii. Ne încordăm mai tare în desele suspine Și gângurim molcom în noaptea înstelată, Și nesătul de somn trag țolul peste mine, Să nu aud izvorul cum urlă-n cataractă. Pe crestele înalte sunt umbre și lumină De Soare răvășite printre hățiș de brazi, Iar în curând coboară într-un acord de liră, În care tu
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă mai departe vei fi aici și mâine gustul de miere al verii e pe viață Referință Bibliografică: alb gustul de miere al ierbii / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă-n suflet flaute nesătule Ce-ar mai putea trezi tăceri destule ......................................... Și nu mă pot opri să nu țin pasul cu cântecul ce-mi descleștează glasul”. Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie reinventat. El și-a regizat propriul spectacol interior, amestecat cu feeria
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
paloare le dă timpul și umbre de negreala dar în aceste rime iubirea mea există și tu, rămâi prin ele, figură ancestrala Războaiele strivi-vor mărețele statui și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui cu focul ei vor arde a omenirii filă Doar măreția ta și a ta frumusețe vă dăinui, prin mine, prin până mea fierbinte prin rimele-mi fecunde, atât de îndrăznețe, până ce luminile cuvântului se vor sfârși, și-aducerile-aminte Până atunci trăi
SONET 55 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350245_a_351574]