9,277 matches
-
și nuri de pe ecranele noastre - fie că e vorba de știri, reclame sau divertisment ca Academia vedetelor - nu e de natură să protejeze intimitatea vedetelor care se scaldă în ea. Granița dintre emisiunile de divertisment decente, cu perdea, și acele nesfîrșite ore în care singurul rîset îți este provocat de gîdilitura hormonilor e tot mai greu de distins. Gustul și nevoile telespectatorilor și ale cititorilor de ziare și reviste sunt, pînă la urmă, în mare măsură, rezultatul modelelor oferite de ceea ce
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce au încercat din răsputeri să probeze că „A este identic cu A”, dar n-au reușit cu nici un chip, membrii comisiei au găsit singuri ieșirea din impas: în loc să ne întrebăm la nesfârșit dacă securitatea a fost securitate iar un securist este un securist și să nu putem răspunde, mai bine să ne întrebăm dacă nu cumva securiștii n-au fost chiar victimele securiștilor. Și uite așa, pe nesimțite, am ajuns ca legea
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
sau imaginar sunt ușor de numărat și numai pe degetele unui ciung și că după granița naturală din vecinătatea numelor lui Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Petrașcu, Tonitza, Țuculescu, Ressu, Iser, Lucian Grigorescu etc. se întide o țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic, dacă pot să-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
cititorii este mai rapid și nu neapărat mai restrâns, însă girul critic autentic e deocamdată precar. La fel și șansele de afirmare. Sutele de mii de dolari încasați de Stephen King publicând pe net n-ar fi fost posibili fără nesfârșitele cozi de la librării. În rest, fiecare suport are avantajele și cititorii lui și nu văd cum s-ar produce, în acest sens, un transfer masiv, semnificant, în viitor. Bref, o astfel de discuție în termeni de incompatibilitate/concurență fatală între
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
căpăta de la Delia promisiunea de a merge împreună la cinema sau la plimbare prin cartierul Palermo. Aerul curat îi făcea bine, Mario văzu că avea tenul mai strălucitor și un mers hotărât. Păcat de întoarcerea pe înserat la laborator, de nesfârșita adâncire în gânduri mânuind balanța sau cleștișorul. Acum bomboanele o preocupau într-atât încât renunțase la lichioruri; acum nu-i mai dădea decât arareori să guste din invențiile ei. Părinților ei, niciodată; Mario bănuia fără temei că soții Mañara ar
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu se mișcă de la pian până când părinții veniră să le spună noapte bună, și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se scutura peste frunți/ fără elan purtînd din mit antic palori -/ nicicînd atît
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu au jucat și în “Unchiul Vanea”. Și aici, și în celălalt spectacol, regizorul a dublat veștmîntul comediei cu o țesătură de dramatism, de sfîșietoare tristețe. Nesfîrșită cît viața și cît moartea la un loc. Și salvează montarea de la varianta unui vodevil prăfuit. Este nevoie de comedii, de regizori inspirați, care să-i conducă pe actori spre spiritualitatea replicilor, care să salveze căderea în derizoriul ieftin și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
istoria culturii și/sau a literaturii), a înțeles, din experiență directă, tîlcul ascuns al unor evenimente, prea puțin și, adesea, incorect prezentate în presa vremii. Privită de aproape, prin prisma experiențelor concrete care au marcat-o, viața sa pare o nesfîrșită succesiune de ghinioane și episoade nefericite. Global, aceeași existență se prezintă ca șansa rarissimă a unui om care a văzut de aproape, cu propriii săi ochi, și a trăit pe propria-i piele toată zbuciumata istorie a României în ultima
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
micile contradicții țin de nuanță, niciodată de substanță). Pe parcursul dialogului, Dragoș Paul Aligică se transformă foarte rar și prea puțin convingător într-un foarte necesar, pentru dinamica discuției, avocat al diavolului, astfel că totul pare a se transforma într-un nesfîrșit schimb de replici între doi oameni care gîndesc (aproape) la fel și se completează reciproc. Din această perspectivă, finalul Introducerii este de-a dreptul lipsit de tact, sună aproape propagandistic, fapt ce ar putea influența negativ receptarea unei cărți altminteri
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
este specificitatea sa doctrinară, cine sînt principalii săi actori la noi și aiurea, care este rolul jucat de liberali în istoria României și, deloc în ultimul rînd, care sînt soluțiile liberale pentru problemele cu care se confruntă societatea românească în nesfîrșita perioadă de tranziție. O carte gravă, reflexivă, scrisă de doi oameni inteligenți, care demonstrează că politica românească poate oferi și altceva decît grobianism, trivialitate și glumițe grosiere rostite cu afectare din vîrful buzelor. Valeriu Stoica, Dragoș Paul Aligică, Provocări liberale
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
angajații lui Sârbu, aflați în contact nemijlocit cu „teritoriul” pe care Năstase îl vede doar prin luneta puștii de vânătoare, iar Iliescu nu-l mai vede deloc. Magia prezenței necontenite pe ecranele televizoarelor ține o vreme, dar nu durează la nesfârșit. Calculele făcute de specialiștii partidului spun una, realitatea arată cu totul altceva. În mecanismul de propagandă și dezinformare s-a produs o defecțiune: timing-ul ieșirii la rampă și al împărțirii cadourilor nu prea corespunde unui calendar eficient. Dacă acum
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină un dialog eu-tu în care cititorul/ascultătorul ar trebui să fie beneficiarul energiei micilor
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
de încântare ar avea germanul sau francezul când mă vede poposind pe gazonul lui, dormind în curtea lui din spate, apoi cerșind, pentru ca la urmă să încep să-i cotrobăi prin frigider? Personal, sunt uimit de toleranța occidentală, supusă unui nesfârșit val de imigranți. Mai întâi cei din colonii (pe care și-i binemerită, de altfel!), apoi cei din Estul Europei, sau, mai precis, dintr-o anumită zonă a Europei Răsăritene: România, Bulgaria, Albania. Sunt uimit chiar de îngăduința arătată doamnei
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
cuprins în volumul de față, Take Ionescu, Ionel Brătianu și generalul Averescu: „D. Take seamănă cu actorul care-ți pregătește reprezentația de adio. Acum el convorbește din belșug în toate direcțiile, zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste et seul dans sa gloire, aciuește numele său de
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
de documente! Alta e instituția care ține cu ghearele și dinții de informații pentru a le folosi în scopuri obscure. După straniul principiu îmbrățișat în comentariul său din 28 august 2003 — „teoretic, se poate greși” —, ar trebui să stăm la nesfârșit cu brațele încrucișate, să ne izolăm în creierii munților sau pe domoalele plaiuri ale Orăștiei, eventual chiar în spațiul sacru al Sarmizegetusei, unde amintirea strămoșilor ne apără de orice fel de alunecare în păcat. Dacă directorul „Evenimentului zilei” chiar are
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Puteți citi romanul Câmpuri Magnetice la www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea Martin și cu Mihai Zamfir, formați un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi” bucureșteni. Se pare că Mihai Zamfir vă depășește
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
adept al tot ce este definitoriu emblematic statuarei omenești, Aron Cotruș stimulează, retează prin ricoșeu, izbucnește pe detalii și reconstituie în perspectiva analogiilor cu firea: „Ca o iubită care pleacă pentru totdeauna/ și uită să se uite/ încă-odată înapoi.” Dimensiunea nesfârșitului este cuprinsă în două versuri ale poeziei Pusta, dar semnificația estetică a întregii poezii depășește imitația naturii, ca și în formele și alcătuirile sculptural coloristice din poezia Bivolii, considerată antologică. S-ar putea spune că poezia lui Aron Cotruș este
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
un nunc al poemelor, un moment unic, trăit și „tradus” în limbajul propriu al poetului. După Bollack, Szondi a procedat corect și în spiritul lui Celan, - care a combătut ideea de atemporalitate a poemului, deși i-a recunoscut năzuința spre „nesfîrșit” - cînd a trimis la experiența care i-a inspirat acestuia radicalitatea mărturiei. Evenimentul inițial și originar din care s-a ivit poezia lui Celan poartă după Jean Bollack un singur nume: Auschwitz. „Despre orice ar fi vorbit, Celan vorbea și
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
love, (el este căsătorit și nu are intenția de a divorța, ea, deși îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor, așa cum este pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai) simte nimic, el trăiește o angoasă perpetuă: „Nu mai cred în
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor, așa cum este pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai) simte nimic, el trăiește o angoasă perpetuă: „Nu mai cred în nimeni. E îngrozitor să nu mai crezi în cineva. Lumea din jurul meu e
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
p. 32). Cel mai nou episod din serialul narativ al lui Stelian Țurlea este o poveste de dragoste după chipul și asemănarea tranziției românești. O relație bolnavă între doi oameni obosiți de goana zilnică pentru supraviețuire, mutilați sufletește de șirul nesfîrșit de umilințe și dezamăgiri cărora trebuie să le facă față la tot pasul. O poveste obișnuită care, pe ici pe colo (prin punctele esențiale?), seamănă cu a fiecăruia dintre noi. Este imposibil ca citind romanul lui Stelian Țurlea să nu
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
un romantism românesc și a realizat o viziune magică românească. Autorul Istoriei credințelor religioase leagă într-un unic nod demersurile istorice ale lui Hașdeu cu cele spiritualiste, oferind ipoteza unui mistic naționalist: "Valorificarea istoriei, înțeleasă că pragul de unde încep un nesfîrșit număr de «forme» care duc una prin altă, la ultima perfecțiune: Dumnezeu concepția această magică a existenței și a omului, nu a realizat-o nici un roman din secolul XIX. Iată-l așadar, pe Hașdeu, remarcă Ovidiu Pecican, anexat dreptei naționaliste
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și Iubirea îngerilor, dar fără ultimele 4 versuri, La valse des fleurs, pe care aș transcrie-o toată, dar spațiul e pe terminate, dar și Când ne spuneam, elegiacă, de-o nesfârșită eleganță, "Îmi suspendai grădinile de jad/ Cu fructe-n rai și rădăcini în iad", dar și... atât. ( Dona Alex)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]