237 matches
-
puțin grave, în funcție de context. De exemplu, încrederea reciprocă este mai de așteptat să fie necesară într-o căsnicie, în alpinism și în relația dintre client și avocat, decît în conversații întîmplătoare la colțul străzii. Diplomația poate fi descrisă de termenul "nesinceritate instituționalizată"; Sir John Masterman (1972:32) observă că "atunci cînd avem de-a face cu discuții diplomatice și zvonuri lansate de ambasade, ne găsim în centrul unui focar de minciuni". Nu trebuie să uităm nici definiția ironică dată de Sir
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Hrușciov și Eisenhower cu privire la așa-zisa doborîre a unui avion de patrulare U-2, cînd întreaga lume a văzut că Eisenhower mințise (cf. Rasberry 1981:61-62). Acest eveniment i-a ajutat pe cetățenii Statelor Unite să deschidă ochii mai bine asupra prezenței nesincerității în rîndul persoanelor sus-puse; în alte zone ale lumii, neîncrederea în veridicitatea afirmațiilor guvernului are un istoric mai lung. De exemplu, îmi amintesc zicala care era la modă în 1930, cînd Ministerul Francez de Externe se găsea în Quai d
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spun minciuni despre prezent sau trecut. (Phillips 1991) Parlamentarii, fie ei miniștri sau politicieni cu alte funcții, sînt uneori prinși cu minciuna cînd fac afirmații neadevărate asupra unor lucruri care s-au întîmplat în trecut, și atunci sînt acuzați de nesinceritate. Aceste acuzații au de obicei o tentă accentuată de indignare, pentru a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo din 1963
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
săi de breaslă (Drinker 1952); perspectiva majorității părea să coincidă cu aceea adoptată de către Peters (1987:2) care trage o linie de separație între sfera tribunalului și ceea ce se întîmplă dincolo de pereții acestuia. În sfera juridică există prevederi stricte împotriva nesincerității, în timp ce în negocieri, avocaților, ca tuturor celor care negociază, "li se interzice să mintă, însă în general sînt încurajați să înșele în alte moduri". Putem observa că îndatorirea menționată de Curtis se limitează la păstrarea și accentuarea aparențelor de veridicitate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asigura că persoanele chestionate dau răspunsuri sincere, atît prin formularea atentă a întrebărilor, cît și prin prezentarea acestora într-un context care favorizează cooperarea. Se folosesc tehnicile statistice sofisticate pentru a determina măsura în care rezultatele au fost distorsionate de nesinceritatea unor răspunsuri. În general, sinceritatea celor chestionați nu poate fi verificată; lipsește interacțiunea directă, prelungită în situații din viața de zi cu zi între cercetăror și persoana chestionată. Cu toate acestea există anumite dovezi că în interviurile directe răspunsurile date
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru știință cu colegii lor sociologi, și drept urmare și o atitudine care în general respinge nesinceritatea. În această privință, ambele tabere de cercetători, prin rolul lor profesional, diferă de politicieni, propagandiști, spioni, ofițeri de poliție și alte poziții sociale pe care le-am discutat în capitolele 2 și 3. Totuși, deși contrastul existent la nivel profesional
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
naționalități, decît despre popoarele etichetate cu atîta ușurință. Mai devreme, Herbert Spencer (1892:400-409) făcea afirmații asemănătoare cu privire la diversitatea minciunii pe glob. Nu există nici o dovadă care să argumenteze presupusa legătură pe care Topinard a făcut-o între înclinația spre nesinceritate și tipul de "rasă". Totuși, comentariile lui atrag atenția asupra variațiilor existente de la o cultură la alta în privința atitudinii față de minciună și a frecvenței acesteia din urmă. Deși în Occident, ca în multe alte culturi non-occidentale, înșelătoria și minciuna sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că termenul grecesc psema, pe care ea, ca și Friedl, îl traduce prin "minciună", nu implică nuanțele de imoralitate pe care acest cuvînt le are în limba engleză. Dîndu-și seama că ar putea fi mințiți, oamenii testau înclinația altora spre nesinceritate punînd întrebări la care cunoșteau deja răspunsul. Într-o societate rurală de acest gen, discreția și secretivitatea sînt virtuți, în special cînd e vorba de activitățile unei familii. Du Boulay (1974:189) povestește că a stat într-o casă în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce ar fi trebuit să rămînă un secret de familie. De aceea, copiii au învățat să răspundă la aceste întrebări prin minciuni. După cum observă du Boulay (1974:74), "copilul este inițiat în tainele minciunii încă de la o vîrstă fragedă, deoarece nesinceritatea este necesară pentru a păzi familia de curiozitatea și răutatea comunității". Apoi, mai există și minciuni spuse pentru că este absolut necesar, pentru a lua apărarea unui prieten sau unei rude. Du Boulay descrie o minciună pe care a spus-o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al XIX-lea. El sugerează existența minciunii de ambele părți, spunînd că "pentru un copil este ușor de simțit că adevărul nu este întotdeauna respectat în conversațiile dintre părinți sau servitori". El afirmă că nu există "nici o tendință ereditară spre nesinceritate", apoi se întreabă de ce unii copii dovedesc în tribunal că sînt mincinoși desăvîrșiți. El explică (1902:198, 200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este percepută sinceritatea lor. Într-o carte despre jurnaliști și persoanele din lumea afacerilor, autorii remarcă: Este ușor să sugerezi că cineva minte cînd nu trebuie să te confrunți direct cu persoana respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ușor să sugerezi că cineva minte cînd nu trebuie să te confrunți direct cu persoana respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența unei atitudini diferite față de cunoscuți și necunoscuți nu implică neapărat o toleranță mai mare a minciunii în general. De exemplu, Albert (1972:100-101) pune în contrast populația Barundi, care aprecia anumite genuri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul 5, asociază minciuna statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul 5, asociază minciuna statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea ambelor părți, și a superiorilor și a subordonaților, în ierarhia Rundi. După cum spune Bailey (1991:66): Neadevărurile oferă arme celor slabi pentru a face față celor puternici, iar celor puternici pentru a modera antagonismul provocat în rîndul celor slabi de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse "pentru binele publicului", după cum le definește Bok, pot aparține unui conducător, ca în exemplul lui Platon, însă majoritatea provin din medii inferioare ale ierarhiei, și deși sînt îndreptate în ambele direcții, de cele mai multe ori au în vizor publicul larg. Nesinceritatea arătată de unii cercetători subiecților lor poate fi considerată minciună în cadrul relației de superioritate, deși statutul superior al cercetătorului este, de obicei, restrîns din punctul de vedere al conținutului și limitat în timp, la cel mult o oră sau două
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Dacă minți în legătură cu ceva, în cele din urmă trebuie să crezi în acea minciună, pentru a rămîne împăcat cu tine însuți. D4 și-a dat seama într-un tîrziu nu numai de faptul că soțul ei ajunsese să-i sesizeze nesinceritatea, ci și de faptul că el nu voia să admită că era mințit. În această situație soțul și soția, în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai tîrziu în acest capitol, minciuna a ajuns să caracterizeze viața de fiecare zi a lui D4: Începi printr-o minciună neînsemnată, apoi continui să fii nesincer pentru a o ascunde și pentru a preveni descoperirea adevărului, și toată această nesinceritate se acumulează, adăugîndu-se mereu un nou strat... ajungi pînă la urmă să-ți falsifici întreaga existență. Ea a fost victima a numeroase sentimente contradictorii și a avut motivenumeroase și diverse pentru a merge mai departe cu minciuna: Nu puteam suporta
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca multe altele semnalate de Werth și Flaherty, arată modul în care o femeie minte pentru a menține o relație pe care încă o prețuiește, în ciuda imperfecțiunii acesteia. În lipsa unei asemenea evaluări, n-ar avea nici un rost să continue cu nesinceritatea. O altă femeie care și-a mințit tatăl cu privire la orientarea ei spre lesbianism, a mărturisit: Este nevoie de mult efort pentru a minți. Trebuie să fii mereu în gardă, ceea ce e de-a dreptul obositor. (Werth și Flaherty 1986:303
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității textului. Formulîndu-și autobiografia în acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim singuri? Vom analiza problema meritelor sociale și a neajunsurilor minciunii în capitolul 11, însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceva, și poate e genul de impresie pe care o ai cînd celălalt este irascibil sau nu se simte în apele sale și se dă de gol în acest fel. O persoană care minte nu poate ascunde prea mult timp nesinceritatea sa. Putem ascunde multe lucruri, însă nu absolut totul, oricît de talentați am fi. (Werth și Flaherty 1986:297) R2 vorbește și despre reacția ei la aflarea înșelăciunii: Mi s-a făcut rău de la stomac, greață. Purtarea lui îmi dădea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelată, și drept urmare nu s-a confesat nimănui. Kovar (1974:148) susține că cei care se auto-amăgesc au nevoie de ajutorul celor din jur pentru a reuși, însă în acest caz este vorba de cineva care se mințea pe sine, nesinceritatea sa manifestîndu-se mai degrabă prin gînd decît cu voce tare, și astfel nu se conformează acestei generalizări. Îi era teamă oare că (1) soțul ei o înșela, sau (2) că se înșela singură refuzînd să accepte infidelitatea bărbatului? Poate ambele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul cercetării ei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acceptabil, dacă vor să se maturizeze pe deplin. După cum afirmă Lewis și colegii săi (1989:442): "Deși părinții își îndeamnă copiii să nu mintă, ei îi informează totuși în același timp, și în mod direct și în mod indirect, că nesinceritatea este uneori necesară în societate". Acești autori susțin că rezultatele cercetării psihologice experimentale de laborator asupra minciunilor spuse de copii în vîrstă de trei ani demonstrează rolul socializării în dezvoltarea abilității de a-și ascunde sentimentele. Poate acest lucru este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]