485 matches
-
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,/ din greul ființei să mi-l urnească,/ din somn, din starea dumnezeiască”. Sunt file de toate soiurile, bătute, cale de jumătate de veac, de vântul lui martie. Lui, iernatic încă și promițând adieri calde, nestatornic și năbădăios, îi dedică Arghezi, în ‘36, o carte, numită chiar . Iată, blând descântec al copilăriei adormite, un sfârșit de poem: „Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,/ Mută-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul pălmii drepte
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
acum a exterminării mele, înfiripă din nou toate câte au murit. Propria-mi profeție este memoria mea: Speranța de a fi ceea ce deja am fost. Din Memorias de poco tiempo (1954) Summa vitae Din tot ce am iubit în zile nestatornice îmi mai rămân doar urme, hățișuri, conjecturi, semne îndoielnice, vagi informații: de exemplu, ploaia prin ferestruica unei mansarde triste din Paris, umbra trandafirie a flamboianților împodobind cu dungi casa părintească din Camagüey, acele taciturne rămășițe din Babilonia alături de somptuoasele mlaștini
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
2015 Toate Articolele Autorului EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (cap 1) AMINTIRILE UNUI COPIL La început am zărit o lumină, ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimba în fel de fel de culori și nuanțe. Nestatornic, albul acela se transforma cănd în gry cenușiu înverzit pe la capete, cănd se păta în șuvițe intense portocalii spre a reveni la albul inițial dar mult mai intens și agresiv ca în final sa rămână o ceață roșiatică prin care
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Omul, la fel, se slujește mai adesea de mâna dreaptă decât de cea stângă, din care motiv instrumentele și aparatele lui, scările, zăvoarele, arcurile de la ceas etc. sunt făcute în așa fel încât să se învârtească de la dreapta la stânga. Însă, nestatornică fiind - să nu uităm că substantivul e, totuși, de genul feminin - natura mai scapă și ea caii, și astfel apar, în cazuri deosebit de rare, scoici care se încolăcesc spre dreapta - prețuite aproape la echivalentul greutății lor în aur - sau, mai
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
pământul sângeriu, petalele ce mor, după o noapte de iubire? Ai putea fi vântul, veșnic schimbător, îndrăgostit de tot și de nimic, un dulce visător și rece și-arzător, însă, rămâne doar un nonșalant amic. Și dacă ești doar vântul, nestatornic și golit de sentimente, de ce te doare, când rece e sărutul, de ce refugiul îl găsești, în lacrimi și regrete. Și dacă ești doar puf de păpădie, doar fumul de țigară solitar, doar macul cu petala-i purpurie, de ce ești trist
SUFLET TRIST de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385104_a_386433]
-
ce m-ntristează Și de lacrimi tot cuprins. Departe ești, te-oi mai vedea ? Mă pierd în gânduri până-n zori Te țin sub pernă tot aievea, Și doruri îngropate în fiori. Doresc să-mi fii mereu aici, Ochi de apă nestatornic. Să plângi, să mă iubești, să râzi Toată taina s-o descoperi. Referință Bibliografică: Tu ești precum o rază / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța
TU EȘTI PRECUM O RAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384502_a_385831]
-
răstoarnă. Te-așez ades într-o retină și-n samovarul plin cu ceai. Și plâng dar tu n-ai nicio vină și nici nu știi în care rai, M-am exilat din neglijență, Și am rămas să mă consume, O nestatornică prezență a unui greier fără nume. Te-așez pe umărul cel stâng, Când din copac aleg un măr, Și mușc din el acerb și plâng, Când sunt orbită de-adevăr. În fum de smirnă mai stau trează sperând că ai
ACEEAȘI VINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382430_a_383759]
-
de sine înaintea celorlalți și față de Dumnezeu se tămăduiește prin renunțarea încetul cu încetul la manifestările ei pătimașe prin trezvie lăuntrică și prin ferirea de oamenii care se află sub stăpânirea acestei patimi. Aducerea aminte că toate cele omenești sunt nestatornice, mărirea și bogăția trec, omul însuși este slab și neputincios, supus în această lume bolii, bătrâneții și morții și că fără Dumnezeu nu este decât cenușă și fum (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Fapte, 30, 3). De asemenea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
blestemat, războiul, când nimeni și nimic n-a mai oprit omul să-și manifeste latura întunecată a naturii sale , când răul distrugător îngenunchiase lumea, însă nu și umanitatea ce , până la urmă , a impus pacea în condițiile aceleeași Istorii - repetitivă, dublicitară, nestatornică, frivolă ! Poate de aceea trebuiau aduse ofrande sau , mai bine spus, luate ofrande de către ape, munți sau păduri, pentru a îmbuna la un moment sau altul, în istorie, acele forțe ignorate de om, ale unui univers netulburat în mersul său
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
uscatului. — Și totuși, ești un om al studiilor și al cunoașterii. Dacă excluzi din orizonturile dumitale Împărățiile lui Poseidon, Îți este interzis accesul la cea de a patra parte a globului, cea mai Întinsă. — Și, În același timp, cea mai nestatornică și mai nesigură. Dumnezeu a separat În planul Său apa de pământ și l-a Încredințat pe acesta oamenilor, iar pe prima peștilor. Prefer să rămân de partea oamenilor. Și apoi, ce ai Învățat din călătoriile dumitale, messer Veniero, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păianjen. Parcă ar fi aruncat cineva o vrajă asupra lui. Îmi amintesc de poveștile acelea ciudate pe care le mai auzi uneori despre o personalitate stranie care intră în trupul unui om și o alungă pe a lui. Sufletul trăiește nestatornic în trup și e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la sfârșitul unui an minunat. Întorc mult În minte cuvintele pe care mi le-ai adresat În seara aceea și mă Întreb cât de sinceră ai fost. Dacă era altcineva, nu tu... dar, vezi, și eu am crezut că ești nestatornică prima oară când te-am văzut și ești atât de populară și așa mai departe, Încât nu-mi vine să cred că de mine-ți place cel mai mult. Oh, dragă Isabelle, este o noapte magnifică! Cineva cântă Luna Îndrăgostiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e mai puternică lumina pe care o proiectezi asupra problemei, cu cât e mai răsunător scandalul creat, cu atât mai mulți oameni vor cumpăra publicația și cu atât mai bine vei fi plătit. Tu, Tom d’Invilliers, un Shelley ratat, nestatornic, schimbător, isteț, lipsit de scrupule, reprezinți conștiința critică a rasei. Nu, nu protesta, știu despre ce vorbesc! La colegiu recenzam și eu cărți. Consideram că e o distracție rară să mă refer la cel mai recent efort onest și conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fel. Se spune că Bernard Shaw, În ciuda doctrinelor sale, este cel mai pretențios dramaturg când vine vorba de drepturile de autor. Până la ultimul bănuț. - Bine, a zis Amory. Eu n-am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi Într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dragostea față de Dumnezeu, El le dăruiește har îndoit, în timp ce pe cei robiți lumii și amăgirilor ei, Dumnezeu îi biciuește cu ispite și necazuri și mai mari, până când vor ajunge și ei, prin lacrimi, să câștige neplăcerea față de lucrurile văzute și nestatornice, îndreptându-se spre Dumnezeu, sensul și rațiunea lor supremă 35. Prin osteneli și necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul se curăță de „murdăria plăcerii și smulge cu totul afecțiunea față de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea față de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Decât nor, Ce se topește pe cer, Mai bine floare ... Pe buzele tale, Sau sărutare. Decât țărm, Depărtat și pustiu, Mai bine mare, Sălbatică mare, Nestatornica mare... Decât om, Departe de tine, Mai bine sărut... Mai bine floare! Referință Bibliografica: SĂRUT / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile
SARUT de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363580_a_364909]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUBȚIRELE CÂNT AL FRUNZELOR Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului Eram în seva florilor mire, fluturii odihneau pe corole, nestatornici cum sunt plecau de la una la alta. Citeam în liniștea cu arome, totul se desfășura într-un potop de petale frumuseții aduse zălog. Prin subțirele cânt al frunzelor vara se strecura-n poveste, luam mâna ta și o palpam ușor
SUBŢIRELE CÂNT AL FRUNZELOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364184_a_365513]
-
un extract de apă vorbitoare, de o inefabilă armonie interioară.Acum , când fanteziile și iluziile plecaseră, învăluind ochii în celești și solitare frumuseți, nici acum destinul nu-i îngăduia să ajungă necondiționat până la esențe. În mijlocul lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
ori. Criticul: Voi, poeții preschimbați dragostea într-o uriașă minciună, fiindcă ceea ce ne e dat să trăim ni se pare totdeauna mai puțin frumos decât rimele voastre lipite ca două guri, una peste alta. Trăirile lor sunt amestec de flacără nestatornică și lut stelar. Ei iubesc și caută libertatea mai mult decât gloria care stă sub semnul paradoxului. Libertatea lor e ca urmare a faptului că sunt purtători ai naturii divine și cuprind inaccesibilul, izvor al tuturor lucrurilor în lăuntrul ființei
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
dragostea față de Dumnezeu, El le dăruiește har îndoit, în timp ce pe cei robiți lumii și amăgirilor ei, Dumnezeu îi biciuește cu ispite și necazuri și mai mari, până când vor ajunge și ei, prin lacrimi, să câștige neplăcerea față de lucrurile văzute și nestatornice, îndreptându-se spre Dumnezeu, sensul și rațiunea lor supremă 35. Prin osteneli și necazuri, spune Sfântul Maxim, sufletul se curăță de „murdăria plăcerii și smulge cu totul afecțiunea față de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea față de
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
l-au emulsionat pentru a lipi fundul bărcii în vederea etanșietății, au dus-o pe acoperiș prin tubul de ventilație, etc. Variantă credibilă sau îndoielnică, foarte puțin plauzibilă. Pericolul real și cel mai mare îl reprezenta însă fluxul și refluxul, curenții nestatornici ai golfului și nu în ultimul rând rechinii, care mișunau zi și noapte și ar fi fost atrași de orice sângerare sau carne de om în apropiere, în câmpul lor de orientare prin mecanismul biologic de sonare. Doar un singur
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
nevoie în realitate de mult mai puțin decât ar fi tentat să creadă”. Privi în jurul său: o lume grăbită, un maraton fără sfârșit i se perinda prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde undeva, în depărtare. Fragment din volumul ”Arina” “Și totuși - își mai spuse - oricum ar arăta drumul, sau drumurile care se deschid
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
nevoie în realitate de mult mai puțin decât ar fi tentat să creadă”. Privi în jurul său: o lume grăbită, un maraton fără sfârșit i se perinda prin fața ochilor, etalându-și nenumăratele sale chipuri, pe care se reflectau ca pe undele nestatornicelor ape, fel de fel de expresii, sentimente, dorințe și, uneori, părelnice speranțe. Deasupra lor, cerul părea că se pierde unde-va, în depărtare. Referință Bibliografică: ARINA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]