301 matches
-
și cu alt înțeles primul paragraf. Finalul (la chute) poate fi marcat de-o imagine, o replică, o concluzie, o întrebare retorică, un îndemn, o anecdotă (citat, zicere celebră), o ironie, un paradox etc. Cel mai indicat ar fi planul nestorian: început și final în forță. Un bun final trebuie să convingă și să surprindă cititorul. Forțând puțin lucrurile, putem completa sfaturile lui Jose De Broucker (1995, p. 81) aplicându-le, în funcție de genul abordat: Pentru știre. Finalul poate fi un detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai probabil din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de tranziție, de la prima etapă la cea de-a doua nu prezintă uniformitate, manuscrisele existente având vocalizări hibride de-a lungul mai multor ani. Alături de aceste vocale-litere, ambele sisteme babiloniene conțineau accente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sistemul babilonian prezintă asemănări cu sistemul dezvoltat de creștinii sirieni, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau să stabilească reguli de deosebire a cuvintelor scrise în același fel; acest sistem a fost perfectat de către sirienii nestorieni orientali, în secolul al VII-lea și de către iacobiții apuseni, în secolul al VIII-lea. 3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
trei sisteme, patru semne sunt identice; de exemplu, vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în sistemul tiberian hireq. De asemenea, cel puțin în privința unei origini comune, se pot desluși asemănări între sistemul tiberian, cel nestorian și cel arab. În jurul anului 700, în araba scrisă vocala „i” era redată printr-un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip de redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în texte biblice ebraice tipărite. Odată cu introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic. Însă așa cum standardizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
traducere latină a Genezei maniheiste de care s-a folosit Augustin, Epistula Fundamenti (Scrisoarea despre Întemeierea lumii) a lui Mani. Dintre numeroasele prelucrări ale acestui mit maniheist, narațiunea din cartea a XI-a a Scoliilor lui Theodor bar Konai, episcop nestorian În Kashkar la cumpăna dintre secolele al VI-lea - al VII-lea, utilizează aceeași sursă 2: „Înainte ca pămîntul și cerul și tot ce se află În ele să existe, erau două principii: unul bun, celălalt rău. Principiul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate pentru valorile tactile, efectele de pastă, gestualitate, orientată spre natură și lumină. Retina comandă: nuduri și peisaje. Obiect: samânța lucrurilor. Linia Calvin, puritană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
însuși fiu al lui Noe. Celălalt fiu al lui Noe se numea Ham (> hamitic). Trei perioade în istoria limbii: veche, medie, modernă. Siriaca veche este folosită astăzi că limba liturgica de maroniții catolici, de catolicii sirieni, de iacobiții sirieni, de nestorieni și alte biserici. Aramaica actuala (arameica, siriacă, aișor) are trei grupe dialectale: siriaca occidentală (Siria, America), siriaca orientala, neo-siriaca (Irak, Caucaz, Europa, America, Australia) și neo-aramaica centrală (Turcia, Siria, Suedia); siriaca orientala vorbită în Armenia este numită aișor (arm. aysor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
este că avarii, veniți într-o primă etapă la anul 567, au înglobat, așa cum era practica migratorilor barbari asiatici, și alte populații, cu același mod de viață și organizare socială din zona Baical - Altaică, populații turcice care trecuseră la creștinismul nestorian. Acești creștini asiatici, numiți în unele documente juan-juan, sunt merchiții, populație evoluată în comparație cu conglomeratul etnic care o înconjura . Păgânismul avarilor trebuie privit cu rezerve, deoarece izvoarele istorice dovedesc intenția, cel puțin a reprezentanților aristocrației militare, de a se creștina. Așa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
amestecat. Tătarii s-au împă cat cu noul statut social, istoria neconstatând ridicări la luptă ale tătarilor pentru libertatea lor personală. În Mongolia lui Gengis-Han era oprit de a avea robi dintre mongoli; toți ceilalți, chinezi, musulmani de diferite neamuri, nestorieni serveau ca robi pe lângă iurtele mongolilor. Din poziția de cuceritori se trage concepția după care, toți, fără excepție, s-au considerat îndreptățiți a fi întreținuți de sedentari, iar aceștia slugi erau privite ca inferiori, chiar dacă proveneau din ilustre familii de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Cassiodor lui Prosper din Aquitania; abia în acest secol s-a impus ideea că îi aparține lui Quodvultdeus, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. în sfîrșit, trebuie să amintim zece scrisori, dintre care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil cînd Faustus se afla încă la Lerin; celelalte i-au fost trimise lui Ruricius de Limoges. De la Sidonius Apollinaris aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pontificalis, este, poate, acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lîngă papa Celestin I (422-432) și, considerînd că e necesar ca și Sfîntul Scaun de la Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p. 000). în 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al III-lea, la cererea papei Leon, prin care maniheii sînt scoși în afara legii. Era însă o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus acum doar la Italia, și pentru Biserica apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
clarificări în privința punctelor controversate ale problemei. Ulterior, el l-a însoțit pe episcopul Reparatus din Cartagina la Constantinopol și la Alexandria, și grație acelei călătorii a putut să adune, el, un occidental, chiar în locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și grație acelei călătorii a putut să adune, el, un occidental, chiar în locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsîndu-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. Bibliografie. Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), SChr 372, Cerf, Paris, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scribe égyptien, Le Caire, 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai tîrziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și tratate de exegeză a unor fragmente alese, fie aranjate în mod sistematic, fie potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nuova, Roma, 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma, 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429). Diversele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et travaux publiés par des professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), pp. 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra anatematismelor lui Nestorie, din 430, sînt o confutație a discursurilor rostite de patriarhul de Constantinopol, din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretîndu-le în sensul uniunii ipostatice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfîrșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul un apendice al dialogurilor despre Treime, compuse prin 426. O dată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat așadar, pentru a se adresa împăratului, un dialog compus cu cîțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Concomitent el a compus alte două texte, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
redactarea acestei opere și a cărților Contra lui Diodor și Teodor, ce datează din acei ani. însă P. Évieux, pe bună dreptate, preferă să vorbească despre o elaborare întinsă pe durata mai multor ani, ce a început mult înainte de criza nestoriană, despre care tratatul nu spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, mai cu seamă la Alexandria (școlile unde se predau diversele discipline erau înfloritoare, și e suficient să amintim prestigiul Hypatiei și al tatălui său Teon) și, fără îndoială, continuitatea religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]