973 matches
-
literar îi silește, din instinct de conservare, să treacă în tabăra săpătorilor de tranșee terminologice. Pentru ei, terminologia ține loc de expresivitate. Din păcate, elanul lor de arheologi în lutul conceptelor a preschimbat filozofia în tot ce poate fi mai nesuferit. Cu verva pe care o are, Vianu Mureșan poate să fie o soluție la paralizia de azi a lexicului academic: el poate aduce o tresărire de viață în cimitirul dărăpănat al perorației filozofice. Iată de ce, străbătînd Heterologie. Introducere în etica
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
printr-un schimb de e-mailuri) devenise o certitudine, nu aveam nicio amintire cu Augustin Buzura. Îmi doream să umplu acest gol al memoriei mele afective, de aceea, știind că Augustin Buzura va veni la Cluj, în octombrie, ,,pentru niște nesuferite controale medicale", am decis să fug din Oradea în orașul amintit, ca să îl întâlnesc. M-a întâmpinat cu un aer ceremonios, îmbrăcat într-un elegant costum albastru-închis, la care asortase o cămașă bleu și una din cele peste o sută
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
toate punctele cardinale, distracție la greu, cu alcoolul obligatoriu și gagicăreala aferentă, chiulul masiv de la școală și înșurubările ingenioase în cozile comuniste, poante nenumărate, făcute în interiorul găștii și apoi, în cercuri tot mai largi, pe seama cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel în boxă. Mai cu fereală, să nu ne bunghească vecinii
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
legumele care lui îi plăceau atât de mult. Iepurașul nu ar fi vrut să fie atât de mic și neajutorat ca ele. Dar țânțarii și muștele care îl bâzâiau și îl pișcau, tare îl mai supărau. Se gândea că aceste nesuferite gângănii strică frumusețea lumii insectelor. Își continuă drumul gândindu-se că cel mai mult i-ar place să fie câine. Nu ar mai fi el cel fugărit ci ar fugi el după alte animale, doar așa, în joacă. Și, în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
legendele ei. Am să vă povestesc. Cu mulți, mulți ani în urmă, aici, în pădurea aceasta trăiau zânele si spiridușii. Zânele erau Frumoase, bune și harnice. Regina lor era cea mai frumoasă femeie văzută vreodată. În schimb, spiridușii erau leneși, nesuferiți și răi. Toată ziua le necăjeau pe zâne: făceau multă mizerie, râdeau de ele și le provocau numai necazuri. Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat bunico
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
se juxtapun. Așa cum spun și legile lui Mircea Nedelciu. Citez cu aproximație: „Dacă două povești apar alăturat, una va deveni posesor și alta obiect posedat“. „La 14 ani, am descoperit scrisul ca o scăpare din lumea reală care-mi era nesuferită.“ Eugenia Ionescu s-a născut în 1923. Din cauza războiului și a permanentei migrații a familei sale, a terminat, fără să-și dea examenul de bacalaureat, Liceul Iulia Hasdeu din Câmpina. Stilul e unul destul de prăfuit, metaforele sunt uneori stângace, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
evenimete ale istoriei? Un citat din Tennesse Williams așezat la începutul primului caiet ne dă o oarecare idee asupra mobilului de redactare a acestor caiete: „La 14 ani, am descoperit scrisul ca o scăpare din lumea reală care-mi era nesuferită“. Totuși, Eugenia Ionescu nu poate evita o contradicție, fiindcă lângă citatul de mai sus, în 1985, adaugă: „Când vorbesc sunt proastă, când scriu sunt mai puțin proastă, dar când tac sunt foarte deșteaptă (din păcate, nu pot foarte des)“. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de parcurs o cale destul de lungă până la școală, pornea din timp la drum prin troiene, cu Crivățul în spate, simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aici, căci nu-mi doresc să trezesc, fie în admiratorii acesteia, fie în cel care a scris-o, scântei de ură sau de împotrivire, fiindcă, toată viața mea, am urmărit atent un singur lucru: să nu devin antipatic și de nesuferit pentru semenii mei. Firește că tânărul - elev eminent, de altfel -, neavând cartea cu pricina în casă, se duse la bibliotecă - loc foarte drag și apropiat sufletului său -, spre a șio împrumuta. În zilele care au urmat, parcurgând cartea pagină cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să urle la mine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se apuca, totuși, de vreuna, era aproape sigur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vedea cum lucrurile merg aici, din rău, în mai rău. În legătură cu asta, însă, răspunsul medicului său curant și recomandările lui erau, bineînțeles, aceleași întotdeauna. Aceasta este scăparea doctorilor mereu: își ascund nepriceperea în spatele limbajului medical de lemn și atât de nesuferit de către toți bieții pacienți, dar, la suprafață, o fac solemn pe deștepții! Ei bine, în așa fel procedându-se, situația lui Osvald, nu după mult timp, se agravă vizibil. Cu toții știm că o cangrenă reprezintă o necroză a țesuturilor. La
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care îți răpesc pacea și liniștea și nu te lasă să te bucuri de ele, zise cu durere Zinaida. De ce unii oameni nu pot suporta să vadă pe alții fericiți și se stăruie din răsputeri să le facă viața de nesuferit? Nu facem rău la nimeni, nu avem nevoie de păcatele nimănui, ajutăm pe toți cum putem și cu ce putem, dar de ce tocmai cei cărora le-am făcut bine ne răsplătesc cu rău? De ce le face plăcere să ne vadă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
părut Olgăi extraordinară. După fiecare masă, o invita la o prăjitură cu multă frișcă și fructe exotice. Acum, numai gândul de a avea în față o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Povestea unui om leneș, cu infinit mai puțin haz. Aflăm, așa, că la respectivul sfârșit de săptămână națiunea huzurește în pat până pe la orele amiezei (în special doamnele), că se merge la un grătar, și că scăpăm, ce minune, de nesuferita slujbă. Asta n-ar fi nimic, fără poanta finală: cine iubește weekendul, va îndrăgi pensia! Adică cum?! La odihnă națiune, ce atâta... Vorba veche: munca l-a făcut pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai îl are asupra cititorului e atît de deprimant încît gazda sub acoperămîntul căreia are loc defilarea, filozofia, devine o îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privință, filozofii scriu cu aceeași rutină cu care un șofer de basculantă aruncă pietrișul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală și în fine, deasupra de tot, lespezile inerte ale cimentului ferm. Rezultatul
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Simona Vasilache Probabil că cel mai cunoscut - și aproape tot pe-atît de nesuferit, în bună parte din cauza supra-tocirii lui școlare - titlu muzical de la noi este Concert din muzică de Bach. Apariția lui marchează, între războaie, o opțiune. Nu pentru muzica de fond, susținînd discret calme existențe burgheze, pentru care seratele cu pian sînt
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
să ia o decizie importantă, așa Încît hotărî să-l sune pe maiorul Smith, de la manutanță. — De ce nu-l suni pe căpitanul Jegg? se interesă Într-o doară doctorul Thomas. Doar el e comandantul trupelor de pază. — Fiindcă mi-e nesuferit, explică Vic. Misionarul american avea un nume obișnuit, Îl chema John. Ajunse la studioul de radio cu jumătate de oră Întîrziere, astfel Încît Christinei Îi rămase destul timp să stea la o cafea cu șefa și prietena ei și să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
distanța dintre America și insula Roland și de ce Îi era atît de greu bunicului Como să vină de acolo În fiecare zi. Dar atunci cînd venise, În vacanța din vara trecută, se certaseră tot timpul. Pentru că bunicul Como era un nesuferit, Închidea televizorul la Cartoon Network. Și la Animal Planet. Și la Discovery. Iar uneori, cînd se Înfuria, Îl lovea cu papucul la fund. Ca să se răzbune, Kiki Îl poreclise Bow Bow. Papucul era moale și ușor, nu-l durea prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]